Acest articol este mai degrabă
despre examenul practic decât despre cel oral. Cu dr. Carmen Marcu
m-am întâlnit prima oară la ediția inaugurală a conferinței
naționale „Optimizare, performanță și calitate în sănătate”,
cu mai bine de un an în urmă. Atunci a prezentat un studiu de caz
referitor la managementul pacienților și al costurilor în unitatea
de primiri urgențe a SJU Târgoviște, pe care o și administra. A
fost o prezentare vie, elocventă și suficient de explicită
referitor la cum putem îmbunătăți utilizarea resurselor în
condițiile de presiune în care fiecare medic al echipei lucrează.
Recent, la o nouă ediție a
aceluiași eveniment, am reîntâlnit-o. Avea să mă surprindă
chiar și mai plăcut când a vorbit de proiectul său din ultimul
an: înființarea unui compartiment de îngrijiri paliative cu 15
paturi, în cadrul spitalului județean. Cea care a fost în trecut
managerul spitalului nu și-a lăsat ambițiile odată cu funcția,
nu a încetat să creadă că o schimbare – chiar la scară mai
mică – poate avea o semnificație uriașă pentru alți oameni.
Cum a făcut? A documentat nevoia pentru un astfel de serviciu atât
din punctul de vedere al celor aflați în suferință și al
familiilor acestora, cât și din perspectiva eficienței furnizării
unor servicii de calitate la costuri rezonabile. A colaborat cu
Centrul de Studii pentru Medicină Paliativă din Brașov. A reușit
să convingă o seamă de contribuabili în vederea reamenajării
fostei secții de cardiologie din curtea spitalului și a echipării
acesteia cu cele necesare. A convins asiguratorii în vederea
decontării unor astfel de servicii. A promovat serviciul în județ.
S-a ocupat de recrutarea de personal calificat. S-a ocupat de primii
pacienți. Și apoi de următorii.
Probabil pare banal. E greu de
evidențiat extraordinarul din această poveste pentru cine nu are
ochi pentru măreț. Poate doar gândul că putea alege să nu facă
nimic în această direcție fără ca viața ei să aibă ceva de
suferit, adică să fie așa cum sunt mulți alții, ne-ar putea
scoate cumva din contemplarea și acceptarea anormalului cotidian.
Ultima
fotografie a prezentării a fost cea alăturată. Este imaginea
medicului alături de o pacientă din noua secție. Este învățătoarea
ei, de care a legat-o o mare prietenie. Despre învățătoare spune
că este al doilea om care a influențat-o în viață, după propria
mamă. Au fost împreună până în ultima zi a fostului dascăl.
Și-a creat singură șansa de a oferi demnitate alături de durerea
de a vedea un om foarte drag plecând spre alte lumi.
Ne-a menționat sfatul pe care
învățătoarea i l-a oferit să o călăuzească: „Să nu
greșești!”. Sunt sigur că acest sfat și-a găsit locul în
sufletul medicului alături de altele la fel de valoroase. Cei mai
mulți ar alege să nu facă nimic de teamă să nu greșească. Dar
poate că asta însăși este o greșeală. Privind înapoi, pentru
dr. Carmen Marcu, dar și pentru mulți suferinzi din Târgoviște,
pare să fi fost gândul cel bun!
