Există studii în lume care arată că o proporție semnificativă de medici trăiesc episoade de violență domestică. De exemplu, aproape jumătate dintre medicii chestionați în Australia, în cadrul unor studii, au raportat astfel de abuzuri de la partener sau alți membri non-intimi ai familiei.

Valul de știri despre violența împotriva femeilor mi-a adus în amintire multe întâmplări și relatări față de care ar fi trebuit să reacționez pe măsură, la momentul potrivit. Eram stagiar și admiram dedicarea unei tinere specialiste, chemată frecvent pentru consult interclinic. O zăream adesea, din stradă, cum se întindea la rafturile cu cărți, cocoțată pe scărița din lemn a librăriei. Ne zâmbeam ori de câte ori ne vedeam la cantină, fiecare surprinzându-l pe celălalt, curios de volumul pe care l-a așezat alături.

Într-o dimineață, trimis fiind de șeful compartimentului unde eram repartizat, am însoțit o pacientă ce urma să fie examinată tocmai de acea fină și delicată creatură medicală. Eu am făcut un pas în spate, ea a lăsat capul în jos. Purta ochelari de soare și nimeni nu părea să fie surprins. De atunci, din păcate, aveam să o văd mai mult ascunzându-și ochii îndărătul lentilelor fumurii, pentru ca, ulterior, să nu-i mai zăresc deloc făptura. A divorțat și s-a transferat într-un alt centru universitar.

Agresorului... recompensă! Soțul violent, și el tot breslaș în slujba vieții, era privit cu simpatie de colegii săi, ba chiar auzeam replici surprinzătoare când se vorbea despre comportamentul său abuziv la adresa partenerei.

Expresii jignitoare și reacții pe măsură

Nu demult, am postat pe o rețea de socializare, revoltat de purtarea despotică a unui șef de secție care, puhăind, i-a spus unei rezidente: „Ieși afară, că te calc pe cap!”. Îl știam și mă întrebam cum stau alături, în interiorul său, discursul public onctuos pe care-l folosea la conferințe sau emisiuni tv, cu voroava brutală, aruncată frecvent colaboratorilor.

La nici un minut de când am postat, o doamnă doctor a adăugat un comentariu surprinzător: „Eu i-am spus unei rezidente că o arunc pe geam. Și aveam dreptate!”. Indignarea celor care au citit și au reacționat la ce scrisese, a fost pentru doctoreasă prilej de amuzament: „În esență, era doar o figură de stil, nu vă mai ambalați așa că vă crește tensiunea. Sunt foarte mândră când am dreptate și dau soluții corecte în probleme medicale. Restul nu e treaba voastră. Dacă nu place cuiva persoana mea, să nu se uite la mine. Degajé! Hai, pa!”.

Nici comentariul punctual al unui specialist în drept n-a potolit-o: „(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la șase luni sau cu amendă. (2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime” (cf. Art. 296 din Noul Cod Penal).

Victime, în special femeile

Mulți doctori care tratează pacienți victime ale violenței domestice nu pot recunoaște ce se ascunde îndărătul cortinei propriei vieți. Cercetări efectuale în spațiul nord-american au dezvăluit că o proporție semnificativă de medici trăiesc episoade de violență domestică. Australienii au publicat studii ale căror rezultate surprind: aproximativ 45% dintre medicii chestionați au raportat violență intimă sau alte tipuri de abuzuri emoționale și/sau sexuale de la partener sau de la oricare membru non-intim al familiei.

Barbara Couden Hernandez (Loma Linda University of California), într-un articol publicat de Journal of Women’s Health, în martie 2016, scria că profesioniștilor din sănătate nu le este confortabil să discute despre violența interpersonală și că sunt puține informații disponibile despre rata indicelui de violență intimă în rândul medicilor (Intimate Partner and Family Violence) sau despre implicațiile acestuia pentru practica clinică. Prevalența potențială pentru abuz sexual este de 16% iar pentru abuzuri ale partenerului intim de 32%, în sensul că există 395.000 de victime potențiale în rândul medicilor, majoritatea fiind reprezentată de femei.

Barbara Hernandez afirma cu tristețe: „Dacă mergeți la o conferință medicală nu veți auzi niciodată vorbindu-se despre acest subiect”. Dr. Sohail Gandhi, președintele Ontario Medical Association, revoltat fiind că o mamă, model de bunătate și de profesionalism, medic și coleg, a murit din cauza abuzurilor domestice și a violenței partenerului intim, a reacționat publicând un material pe platforma online a Huffingtonpost, în al cărui titlu afirma că ne trezim doar la moartea unui coleg de-al nostru. Se întreba cum vor crește copiii acestor medici, fără mamă, dar și fără tată, cum îi va afecta emoțional această teribilă traumă.

Rușinea și stigma au făcut-o pe această femeie medic, în a cărei activitate medicală a tratat femei abuzate, să nu se adreseze serviciului special, confidențial, pe care Ontario Medical Association îl acorda tuturor medicilor care aveau nevoie de ajutor. „A fost o femeie strălucitoare și spectaculoasă dar, din păcate, nu prima femeie genială și spectaculoasă care a murit în urma abuzurilor domestice”, nota dr. Gandhi.

Moartea colegei sale l-a determinat să-și regândească practica și să devină mai atent în privința violenței domestice. Nu doar să-și schimbe temporar pozele de profil de pe Facebook, ori să dea un tweet în memoria ei. Sunt binevenite asemenea reacții, simți că „faci ceva”, însă modelele de practică trebuie să fie regândite. În activitatea sa, fiecare medic ar trebui să întrebe pacienții despre eventuale abuzuri domestice, pentru a le surprinde în fazele lor incipiente, pentru a preîntâmpina tragedii viitoare. Dr. Gandhi le recomandă colegilor să le adreseze pacientelor o întrebare simplă, dar salvatoare: „Te simți în siguranță acasă?”.

Rădăcinile violenței

Dincolo de unele tulburări ale personalității, de frustrări sau de dorința de exercitare a puterii, cred că e bine să ne întrebăm dacă această violență a bărbaților, medici sau nemedici, asupra femeilor nu-și are rădăcinile în discursul antifeminist al teologilor și medicilor din vechime. Ei vedeau în femeie o creatură impură, debilă, nestatornică, corupătoare, „mascul imperfect” (Galen), „animal produs din întâmplare, din greșeală sau eroare a naturii” (Baldassare Castiglione), un „sex schimbător, inconstant și imperfect” (Rabelais). Cum să nu li se învârtoșeze convingerile și pumnul bărbaților de-a lungul secolelor când scriitorul și medicul renascentist francez considera că „Natura s-a îndepărtat de la bunul său simț cu care a creat toate lucrurile, atunci când a clădit femeia”?!