Newsflash
OPINII

Masa critică de cuvinte

de Dr. Vlad STROESCU - feb. 14 2020
Masa critică de cuvinte

În ultima vreme, a trebuit să vorbesc de mai multe ori despre anxietate. Într-una dintre aceste ocazii, librăria în care avea loc discuția, deși vastă, era neîncăpătoare; aerul devenise greu de respirat și propria mea anxietate socială, sub zecile de priviri ațintite spre vorbitori, devenise de-a dreptul clinică.

În ultima vreme, a trebuit să vorbesc de mai multe ori despre anxietate. Într-una dintre aceste ocazii, librăria în care avea loc discuția, deși vastă, era neîncăpătoare; aerul devenise greu de respirat și propria mea anxietate socială, sub zecile de priviri ațintite spre vorbitori, devenise de-a dreptul clinică.

vorbire-in-public

E un subiect față de care publicul e vorace, poate din pricina prevalenței foarte mari a tulburărilor anxietății, poate pentru fiecare dintre noi avem anxietățile noastre. Poate pentru că, în sfârșit, suntem dispuși să știm mai multe, să ascultăm, să nu ne mai ascundem de propria noastră suferință și de felul în care e ea percepută. În ultimii ani, sănătatea mintală e tot mai des adusă în agora, și sub auspicii tot mai favorabile, chiar dacă prilejurile sunt rareori fericite.

Lucrurile nu au stat mereu la fel. Când eram medic rezident, interesul față de discuția cu publicul era absent... de ambele părți. Nici măcar nu ne dădea prin cap să discutăm deschis cu alți oameni în afara colegilor noștri, la congrese și conferințe. Bariera de comunicare era un dat, nimeni nu se îndoia că rolul medicului e să trateze, nu să popularizeze. Popularizarea, dacă se gândea cineva la ea, era considerată fie prea dificilă, fie de-a dreptul indezirabilă.

Mai târziu, dar sunt deja zece ani de atunci, cineva din preajma mea a avut ideea să facem prezentări destinate pacienților, să le zicem psihoeducative, și m-a rugat să particip. Nu a venit nimeni. Stăteam și ne uitam unii la alții, așteptând să intre pe ușa sălii măcar o singură persoană interesată de subiectul „conferinței” noastre, măsurându-ne nivelul tot mai mare de rușine și dezamăgire.

Acum însă, orice discuție publică despre „anxietate” sau „depresie” are garanția interesului public. E o mare ușurare, să poți vorbi astfel, liber. Dar nu suntem la capătul fericit al drumului. Încă e foarte greu să aduni un grup terapeutic, de exemplu. Dacă e ușor să dezbați anxietatea la librărie, generic, încă e riscant să o faci la locul de muncă. Nu există societăți cu adevărat libere, nici societăți cu adevărat oprimate. În cea mai neagră dictatură există speranță și rezistență și un sâmbure de libertate ce așteaptă să germineze. În cea mai deschisă democrație există opresiune unde te aștepți mai puțin, inclusiv în propria ta conștiință.

Dar încet-încet, se adună o masă critică de cuvinte, de comunicare, și bănuiesc că peste încă zece ani vom privi înapoi și propria noastră rușine va fi foarte greu de explicat.


Notă autor:

Foto: rawpixel.com

ETICHETEanxietate

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe