Colegiul Medicilor din România a luat act, cu surprindere, de intenţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de a introduce un plafon obligatoriu la prescrierea medicamentelor de către medicii de familie. „Nu putem fi de acord cu o astfel de măsură, întrucât încalcă dreptul la tratament al pacienţilor şi dreptul la autonomie profesională al medicilor. Nu există nicio raţiune pentru a introduce astfel de bugete atât timp cât decontarea către CNAS se face la un preţ pe care chiar Casa îl stabileşte. Argumentul că românii consumă mai multe medicamente în prezent este greu de susţinut atunci când, în acest domeniu, România se află pe ultimul loc între ţările Uniunii Europene“, a declarat dl prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. (...)

   Fotografia este o modalitate de a opri timpul în loc. De a fixa clipele ce stau să devină amintiri. Iar dacă o lăsăm să treacă dincolo de anecdotic şi de cotidian şi să ajungă acolo unde începe arta, ea ne poate ajuta să descoperim cine suntem, spiritual, emoţional, poate chiar artistic. Dacă ne uităm la ce anume ne-a atras atenţia cu precădere, la ce am dorit să reprezentăm şi să oferim celorlalţi, vom vedea care este, de fapt, esenţa noastră. (...)

  

   După un număr de ani de practică în cabinetul de psihiatrie apar nişte indici care sugerează, poate nu întotdeauna suficient de clar, realitatea unei materii axiomatice. Începem cu o constatare comună, şi anume cu aceea că medicamentul acţionează şi ca agent psihoterapeutic. Astfel, constatăm că mulţi pacienţi relatează o ameliorare, indiferent de clasa de psihotrope care li se administrează. La unii chiar lucrurile apar ca şi cum pilula ar deschide uşa psihoterapiei. Mai mult, există un consens care afirmă că specificitatea acesteia este o iluzie. Oricare metodă, la un moment dat şi la un anume pacient, este eficientă sau nu. Cunoscuta „theory of mind“ apărută la începutul secolului al XXI-lea a mai adăugat, la mulţimea şi aşa impresionantă de psihoterapii, o metodă pe care o ilustrăm prin următorul caz clinic. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Obezitatea infantilă este o problemă globală. Şi în România, prevalenţa ei este în creştere. Complicaţiile obezităţii sunt grave şi apar chiar de la vârsta adolescenţei. În acest context, am evaluat eficienţa abordării actuale a terapiei obezităţii în clinica noastră şi am căutat soluţii pentru problemele întâlnite. Concluziile analizei retrospective au fost: populaţia generală nu consideră că excesul ponderal ar reprezenta o ameninţare pentru sănătate; consilierea în privinţa obezităţii se poate face corespunzător în ambulatoriu; avem metode slabe de evaluare. Plecând de la aceste concluzii, am creat un program în ambulatoriu pentru pacienţii supraponderali şi obezi. Am lansat un website menit să informeze şi să ofere suport persoanelor implicate în problema obezităţii infantile în România, fie ei copii, părinţi sau profesionişti. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Semnalăm apariţia, la Editura Transilvania Expres, a cărţii E-URILE – GHID DE BUZUNAR, autori fiind dnii prof. dr. A. V. Ciurea şi ing. Vladimir Edu. „Scopul acestei lucrări este acela de a informa consumatorul în privinţa aşa-numitor E-uri, adică a acelor substanţe care apar alături de ingrediente, în număr mai mare sau mai mic, în aproape orice produs alimentar şi care poartă denumirea de aditivi alimentari“, se declară în Cuvânt înainte. (...)

   Mă voi folosi de figura de stil numită oximoron pentru a semnala surpriza anunţată – împlinită şi regretabilă – făcută cititorilor de către MEDICINA MODERNĂ, revista Colegiului Medicilor din Bucureşti, anume că al doilea număr al său pe 2011 va apărea în iunie şi nu cu ritmicitatea cunoscută şi respectată din 1994 şi până la finele anului trecut. Motivul îl constituie invocate şi reale dificultăţi financiare. (...)

    Contând printre afecţiunile psihiatrice care au cunoscut o reală evoluţie în ultimii ani, tulburările bipolare sunt caracterizate prin alternarea de faze depresive şi de faze de bună dispoziţie. Între stările de exaltare şi cele caracterizate de căderi există însă o distanţă – arată revista belgiană LE GENERALISTE, care, în nr. 995, se ocupă pe larg de această afecţiune. Aflăm, de asemenea, că există două feluri de tulburări bipolare: cea de tip 1, care corespunde tuturor caracteristicilor bolii şi cea de tip 2, definită prin alternanţa fazelor depresive cu cele maniacale, ceea ce creează mari dificultăţi la punerea diagnosticului. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Primul film pe care Inarritu îl realizează altfel. Primul film în care se concentrează asupra unei singure poveşti de la început până la final, fără a mai recurge la coincidenţe şi poveşti încrucişate. Inarritu începe un alt capitol al carierei sale de cineast. Biutiful este o experienţă cutremurătoare, ultimul drum către liniştea totală. Explorează o altă Barcelona decât cea cu care suntem obişnuiţi: dincolo de arhitectura lui Gaudi ori de cafenele vesele, descoperim un oraş întunecat, cu probleme, cu imigranţi chinezi şi africani, trafic de droguri, crime. (...)

   Regală a fost atmosfera în foaierul Teatrului Naţional de Operetă din Capitală, la 24 martie a.c., cu prilejul vernisajului expoziţiei de fotografie şi al lansării albumului „Royal Fashion“. Acesta e titlul unui recent spectacol realizat de Compania de Teatru „Passe-Partout Dan Puric“, în colaborare cu Teatrul de Operetă „Ion Dacian“, o parabolă inedită despre monarhie şi putere. În album găsim fotografii de la repetiţii, din spectacol, de modă – cu creaţiile Doinei Levintza care apar în spectacol şi imagini de arhivă cu membrii familiei regale româneşti. (...)

   La început de primăvară, Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova a invitat publicul să urmărească o nouă producţie cu opereta „Văduva veselă“ de Lehar, celebră partitură care, în regia imaginată de Arabela Tănase şi scenografia schiţată de Răsvan Drăgănescu, a readus eleganţa şi farmecul saloanelor pariziene de altădată, dar şi atmosfera inconfundabilă a cabaretului, apelând la decoruri sugestive, costume multicolore, un text adaptat chiar de regizoare şi mai ales o mişcare plină de vervă, alertă şi amuzantă.