Hospice „Casa Speranţei“ şi o importantă companie farmaceutică au anunţat joi, 24 februarie a.c., la Bucureşti, un parteneriat ce are ca scop o investiţie de 127.000 de dolari în vederea dezvoltării unei strategii de facilizare a accesului pacienţilor oncologici sau cu alte boli incurabile la servicii de îngrijiri paliative. Obiectivele acestui proiect sunt informarea populaţiei şi a unor beneficiari cu privire la serviciile de îngrijirile paliative, crearea unui grup de suport în Parlament pentru sprijinirea politicilor şi dezvoltarea unei abordării paliative în rândul personalului medical din sistemul de sănătate. (...)

 

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Studiul de faţă prezintă o perspectivă generală asupra copingului şi strategiilor de coping la pacienţii cu probleme de vedere. Acesta abordează conceptele de stres şi coping, trecând în revistă câteva repere ştiinţifice fundamentale, teorii şi autori şi oferă metodologia pe care ne-o propunem în realizarea unei cercetări empirice efectuate în Clinica de Oftalmologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon“ din Iaşi. (...)

  

   Prin lucrarea FACULTATEA DE MEDICINĂ A UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI (1879–1948), dna prof. dr. Dana Baran trece în revistă momente şi personalităţi care au dat strălucire şi individualitate acestui arc al împlinirilor înălţat, de cele mai multe ori, prin suferinţa oamenilor şi vitregirea vremurilor. Volumul este sistematizat în opt capitole, ultimul cuprinzând figurile cele mai reprezentative care au ilustrat perioada istorică aleasă de autoare. (...)

 

   Anticipând parcă frământările acestui început de an, REVISTA MEDICALĂ ROMĂNĂ (nr. 4/2010) debutează cu un editorial dedicat specialităţii de Medicină generală/Medicina familiei – o practică medicală genuină, care se cere a fi fără contenire celebrată. Autorul, dr. Grigore Buşoi, el însuşi unul din corifeii domeniului abordat, îşi justifică demersul: …într-o asistenţă medicală tot mai tehnicizată şi depersonalizată (…), Medicina familiei (MG/MF) apare ca o oază ce proclamă o abordare comprehensiv-holistică a omului, în acord cu natura sa. (...)

   În viaţă, nu de puţine ori, lucrurile cele mai bune sunt păstrate la sfârşit. La fel s-a întâmplat şi cu eseul dlui prof. dr. doc. Dumitru Dobrescu, intitulat Medicamentul în secolul al XXI-lea, aflat aproape la finalul nr. 136 (5/2010) al revistei FARMACIST.ro, material care încheie de fapt un ciclu de eseuri dedicate analizei conceptului de medicament şi a formelor de existenţă ale acestuia, alopată şi homeopată. (...)

   După cele ce se petrec la noi se pare că nu. Cu toate acestea nr. 989 al săptămânalului belgian rezervat corpului medical LE GENERALISTE publică pe prima pagină o anchetă care arată că acolo farmaciştii mai prepară magistrale, dar nu toate „cu mână de maestru“. Dispariţia la noi a prescripţiilor magistrale se datorează probabil preţului infim al substanţelor netipizate ca şi al operaţiunilor de manufacturare. (...)

 

   Din nr. 990 al săptămânalului belgian LE GENERALISTE, semnalăm o serie de articole interesante: • Respectaţi diversitatea şi respectaţi-i pe bătrâni! are ca prim citat: „O societate este apreciată după modul în care îşi tratează vârstnicii“. A avut loc un simpozion pe tema şocului culturilor. În fruntea echipei organizatoare, dr. Gerard Marin a subliniat un cuvântcheie al simpozionului: respectul. Participanţii au reliefat câteva idei importante. În numeroase culturi astăzi încă se mai află bătrânii în vârful ierarhiei sociale. Ei reprezintă înţelepciunea, memoria şi autoritatea – sunt ascultaţi şi respectaţi. Este bine cunoscut proverbul african „Când un bătrân moare, arde o bibliotecă“. (...)

 

   Scriitorul Carlos Ruiz Zafón (n. Barcelona, 1964) era deja cunoscut ca autor al unor cărţi pentru copii, în 1993, când se mută la Los Angeles, devenind scenarist şi romancier. Redebutează cu Umbra vântului, o carte de succes (inclusiv comercial), tradusă în 36 de limbi şi vândută doar în Spania în câţiva ani în opt milioane de exemplare. În 1994 publică „Palatul miezului nopţii“, iar în 2008 „Jocul îngerului“. (...)

   Ştiam de multă vreme că balerinul Cătălin Caracaş, „născut“ şi crescut în Opera bucureşteană, moştenind pasiunea pentru dans de la tatăl său (excelent balerin, aplaudat de-a lungul deceniilor în roluri performante), apărând, la rândul său, încă de pe băncile Liceului de Coregrafie, în numeroase partituri din marele repertoriu de gen, avea o bogată arhivă pe care o completa cu migală şi dăruire, cu speranţa ca, într-o zi, să poată realiza o imagine completă (sau aproape) a istoriei şi devenirii balerinilor care, începând din 1921 – anul în care Opera a fost instituţionalizată – au conferit strălucire spectacolelor curente, ovaţionaţi deopotrivă în turnee europene memorabile. (...)

   Cu ocazia conferinţei susţinute în urmă cu câţiva ani în Aula Academiei Române de către unul din ultimii secretari ai Comisiei suedeze de acordare a premiilor Nobel pentru literatură, din sală s-a pus întrebarea cum pot fi evaluaţi literaţii care scriu în limbi fără circulaţie mondială. Răspunsul a fost că Institutul Karolinska din Stockholm are o echipă competentă de traducători din toate limbile. (...)

   De fiecare dată se întâmplă ca la Oscaruri să aibă loc o împărţeală aproape corectă, spre mulţumirea cât mai multor oameni, cu rezultate surprinzătoare, poate chiar interesante, dar niciodată realiste de la un capăt la celălalt. De fiecare dată iscă nemulţumiri, comentarii, o oarecare revoltă în rândul criticilor şi profesioniştilor de specialitate. Un lucru este cert: dacă vrei cu adevărat să îţi faci o idee despre aceste premii, este suficient să urmăreşti nominalizările şi să nu ai foarte multe aşteptări de la ceremonia în sine. (...)

   Ne-am obişnuit atât de mult cu vacarmul, încât cuvintele ni se par străine, nefireşti. Şi totuşi, sufletul – sălbăticiunea aceea exilată din/în necuvânt – îşi strigă dreptul la armonie, la tihnă, la iubire, „Doamne, dacă nu cer prea mult!“, la linişte grăitoare, la tandreţe, la refuzul condiţiei de necuvântătoare agresive (cărora Darwin pare să le fi rămas supremul zeu, capabil să le aşeze cu furca pe scara involuţiei din întâmplarea de a fi stat prea mult în codru, sau, dimpotrivă, de a fi ieşit prea repede din adâncul lui de întuneric, spre a se adapta beznei de ne-gând a prezentului devastator). (...)