Carte de vizită:

•  Medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
•  Șef de lucrări la UMF „Carol Davila” București
•  Președinta Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie

Tulburările de sănătate mintală au o incidenţă și o prevalenţă crescute la nivel mondial. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, o persoană din opt trăiește cu un diagnostic de tulburare psihiatrică. Prevalenţa diferitelor afecţiuni din sfera sănătăţii mintale variază în funcţie de sex și de vârstă, cele mai frecvente fiind tulburările anxioase și cele depresive. Pentru a afla mai multe despre provocările acestui domeniu, am stat de vorbă cu dr. Ana Giurgiuca, președinta Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP).

Care sunt pârghiile cu care profesioniștii, psihiatrii, pot schimba tabloul actual al sănătăţii mintale de la noi?

Sistemele și serviciile de sănătate mintală rămân insuficient dezvoltate pentru a răspunde nevoilor populaţiei. Trebuie să recunoaștem faptul că lipsa unei reforme în sănătatea mintală, în România, crește cu atât mai mult povara deja existentă asociată tulburărilor psihiatrice. Stigmatizarea, inconsistenţa legislaţiei, lipsa serviciilor integrate și resursele limitate alocate sănătăţii mintale sunt doar câteva dintre obstacolele cu care ne confruntăm în misiunea noastră de a oferi servicii complete tuturor celor care au nevoie de ele. În acest context, harta instituţională a României este slab aspectată și cu mult sub media europeană/mondială. Avem aproximativ un psihiatru la 10.000 de locuitori și 0,38 centre de sănătate mintală comunitară la 100.000 de locuitori.

Conferinţa Naţională de Psihiatrie din 2023 a abordat aceste aspecte?

Ediţia de anul acesta a Conferinţei Naţionale de Psihiatrie, ajunsă, iată, la borna cu numărul 15, a avut ca temă multidisciplinaritatea și continuitatea serviciilor de îngrijire în sănătatea mintală. Ea a subliniat rolul esenţial și necesitatea dezvoltării serviciilor de psihiatrie comunitară, psihiatrie de legătură, psihogeriatrie, psihiatrie forensică, medicina adicţiilor și importanţa asigurării unei continuităţi în acordarea îngrijirilor de sănătate mintală în România.

Colaborarea intersectorială este esenţială în domeniul psihiatriei

Ce poate face psihiatrul pentru a schimba acest tablou?

Rolul medicului psihiatru este unul central în cadrul serviciilor de sănătate mintală, nevoile de îngrijire complexe necesitând prezenţa sau colaborarea cu acesta în cadrul echipelor multi- și interdisciplinare. Îngrijirea, sprijinirea și asistarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală depășesc graniţele psihiatriei și ale sistemului sanitar. Asociaţia Română de Psihiatrie și Psihoterapie promovează o colaborare intersectorială, esenţială pentru îmbunătăţirea sistemului de sănătate mintală, care să cuprindă atât implicarea Ministerului Sănătăţii și a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cât și a altor parteneri relevanţi, cum ar fi Ministerul Muncii și Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei, Ministerul Justiţiei și autorităţile publice locale.

Asociaţiile de pacienţi pot ajuta în vreun fel?

Prezenţa și implicarea asociaţiilor de pacienţi constituie o verigă importantă în îmbunătăţirea sistemului de servicii de sănătate mintală. Ele militează pentru drepturile și nevoile persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Existenţa acestora reduce stigmatizarea, crește gradul de conștientizare și susţine înţelegerea problemelor de sănătate mintală în cadrul societăţii, promovând politici, servicii și resurse de calitate.

Pentru fiecare suicid există alte 20 de tentative

Deznodământul tragic al Iuliei Marin a fost detaliat la limita decenţei în câteva publicaţii românești și televiziuni. Ce se poate face pentru a reduce tentaţia publicului de a stigmatiza persoanele vulnerabile?

Stigma, prin întârzierea stabilirii diagnosticului și a conduitei terapeutice precoce, poate duce la izolare socială și discriminare. Aceasta are un impact negativ major asupra capacităţii unei persoane de a câștiga un venit, de a avea o locuinţă, acces la servicii sanitare de calitate, de a contribui în cadrul comunităţii și de a se recupera. Pentru combaterea stigmei, cel mai eficient tip de intervenţie este contactul cu persoane care suferă de tulburări psihice, pentru îmbunătăţirea cunoștinţelor și atitudinilor fiecăruia legate de stigmatizare.

Practic, suicidul nu e numai problema persoanei în cauză.

Așa este. Suicidul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. La nivel mondial se înregistrează aproximativ 703.000 de decese prin suicid în fiecare an, reprezentând 1% din totalul deceselor. Iar pentru fiecare dintre acestea, se estimează că există alte 20 de persoane cu tentative de suicid. Suicidul afectează atât persoanele în cauză, cât și familiile lor, din toate păturile socioeconomice și din toate categoriile de vârstă. Nouă din zece cazuri de suicid pot fi asociate unor tulburări psihiatrice existente.

Impactul mediatizării cazurilor de suicid

Care credeţi că este impactul acestei mediatizări și care sunt bunele practici cu care pot fi abordate aceste subiecte de interes public?

Raportarea suicidului în presă poate avea potenţialul fie de a întări, fie de a deteriora eforturile depuse în prevenţia sa. În acest sens, ARPP susţine recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru profesioniștii din mass-media în ceea ce privește raportarea suicidului către publicul larg. Prima și cea mai importantă recomandare constă în prezentarea unor resurse care să încurajeze persoana să caute ajutor de specialitate, suicidul fiind un fenomen surmontabil. În România, serviciile de suport disponibile 24/24 de ore pentru prevenţia riscului suicidar nu sunt suficient dezvoltate. Totuși, ajutorul este disponibil permanent pentru persoanele cu gânduri suicidare prin adresarea către serviciile de psihiatrie ambulatorii sau de urgenţă și prin linia telefonică specializată a Alianţei Române de Prevenţie a Suicidului, 0800.801.200. Este recomandat ca articolele care au ca temă suicidul să nu fie plasate în poziţii centrale, proeminente, ale ziarelor și ale site-urilor. Limbajul folosit de jurnaliști ar trebui să nu transforme suicidul într-un fenomen senzaţional, dar nici să nu îl normalizeze ca o soluţie faţă de probleme. De asemenea, este indicată evitarea relatării metodei utilizate, locului în care s-a petrecut și evitarea utilizării de fotografii sau filmări referitoare la circumstanţele decesului prin suicid.

Care este impactul expunerii acestor povești de suicid asupra adolescenţilor și tinerilor?

Știrile și articolele despre suicid pot avea atât impact pozitiv, cât și negativ asupra adolescenţilor, în funcţie de modul în care sunt prezentate. Este esenţial să tratăm acest subiect sensibil în mod responsabil pentru a minimiza potenţialele consecinţe negative și a maximiza rezultatele pozitive.

Vă rog să enumeraţi câteva dintre aceste aspecte.

Un aspect pozitiv este reprezentat de recunoașterea de către prieteni, familie, profesori a semnelor precoce de risc suicidar, ceea ce poate duce la o intervenţie timpurie și poate salva vieţi. Dintre acestea menţionez discursul sau postările despre suicid, descrierea senzaţiei de captivitate, nevoia de evadare, lipsa de speranţă și ajutor în legătură cu o situaţie, comportamentele riscante sau autodistructive, consumul crescut de alcool sau droguri, renunţarea la sau dăruirea obiectelor personale fără un motiv clar, schimbarea rutinei de alimentaţie și somn, retragerea socială și dorinţa de a fi singur, schimbări de dispoziţie, anxietate sau agitaţie. Cu impact negativ putem descrie fenomenul contagiunii/imitării și desensibilizarea adolescenţilor faţă de gravitatea problemei riscului suicidar.

Articolele despre fenomenul suicidar pot avea un rol semnificativ în creșterea conștientizării și în promovarea sprijinului faţă de sănătatea mintală. Cu toate acestea, este esențial ca subiectul să fie abordat cu sensibilitate, acordând prioritate bunăstării publicului larg, în special atunci când este vorba despre adolescenţi, care pot fi în mod particular vulnerabili. (Dr. Ana Giurgiuca)