Fapt divers 

Faptul divers! Cine n-a citit rubrica aceea a Scînteii? Interesantă în desfăşurare şi inedită în esenţă, mai rupea ceva din monotonia paginilor şi a osanalelor omniprezente, adresate geniilor carpatine. Era singura rubrică pe care o citeam, ba, uneori, o gustam. În rest... 

Poveste de Crăciun 

Operasem un bolnav: apendicită cu peritonită gravă. Omul se prezentase târziu, în stare proastă, încât nu ne-a fost prea uşor să-l aducem la liman. Tată de trei copii, locuind aproape de oraş şi şofer pe deasupra, nu înţelegeam neglijenţa de care dăduse dovadă şi întârzierea cu care venise în spital, punându-şi viaţa în pericol. 

Doza de ficțiune: „Domeniul Mizantropului” de Viviance Găban 

Doza de ficțiune: „Jurnal de pandemie” de dr. Adriana Spineanu

După ce bolnavul a început a merge spre bine, m-am apropiat mai mult de el, încercând să pătrund motivele unei astfel de delăsări şi să-i fac cuvenita educaţie sanitară, de care era lipsit. Tema, bine cunoscută: Prezentaţi-vă la medic de la primele semne de boală! 

Privind lucrurile mai de aproape, bolnavul şi suferinţa sa aveau o istorie inedită: era angajat al Ministerului Petrolului şi Minelor, lucra pe o autofrigorifică de produse alimentare şi, când boala începuse, se afla departe de casă, transportând ouă undeva prin judeţul Dolj; a descărcat marfa, dar a fost încărcat cu peşte pentru Vaslui; dreptu-i, la trecerea prin Bucureşti, a consultat medicul din cabinetul reţelei sanitare a ministerului de resort, care i-a diagnosticat boala şi i-a făcut bilet de internare urgentă pentru operaţie; dar omul, nu pot, doamnă, ce fac cu peştele din maşină?, a plecat la destinaţie, de unde a mai încărcat nişte păsări congelate pentru Suceava, aşa încât, când a ajuns acasă, peritonita era în plină floare şi drumul la spital nu mai putea fi ocolit. 

Se puteau spune multe lucruri despre caz, dar nu şi despre neglijenţă. Ba pot zice că am fost impresionat de conştiinciozitatea lui, poate şi de nuanţa de eroism pe care o demonstra. Ieftin! ar zice unii. Da, dar era vorba de datoria faţă de instituţia care-i hrănea şi pe el şi pe ai săi, şi nu de obişnuita neglijenţă, praştia mă-sii!, care tindea să devină atitudine de fiece zi. Şi n-am putut rămâne indiferent. Omul îşi cunoştea responsabilităţile şi alesese să le respecte, poate că ar fi fost o vorbă prea mult să spun cu preţul vieţii, dar cu preţul suferinţei, da. Pentru că o peritonită nu e o durere de măsele. Avea dureri, vărsa, abia se putea ţine pe picioare şi chiar mi-a relatat episodul unei pene de cauciuc pe care a avut-o şi pe care nu a fost în stare, pur şi simplu, să o ducă la bun sfârşit. A apelat, spre uluirea aceluia, la un şofer oprit în aceeaşi parcare. Şi mi-am zis în sine: Oamenii de bine n-au dispărut cu totul din ţara asta. Mai avem încă un viitor. Ce mai Fapt Divers trântesc eu cu povestea asta!

* 

Zis şi făcut, am prins a descoase omul, mai ales că nu prea pricepeam cum de făcea transporturi alimentare, ca angajat al unui minister care se ocupa de petrol şi gaze. Omul avea să mă lămurească: cineva, persoană importantă, plecase în străinătate să achiziţioneze ceva materiale specifice sectorului petrolier, de care economia noastră era, pe drept cuvânt, mândră. Numai că, atunci când utilajele au intrat în ţară, ori că partenerii noştri capitalişti ne-au tras în piept, ori că ceva se metamorfozase pe drum, realitatea era una singură: douăzeci de autofrigorifice de mare capacitate pentru alimente sporeau parcul auto al ministerului petrolului! Cine ar fi îndrăznit să spună că achizitorul a fost ageamiu!? Şi cum nu putea fi tras la răspundere pentru sarcina de care se achitase în mod strălucit, rezolvarea a fost mai mult decât logică: Ministerul Petrolului şi Minelor făcea, contra cost, servicii de transport pentru mărfurile perisabile ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Splendid! Cine ar fi putut contesta un asemenea grăitor şi ideal exemplu de colaborare şi cooperare interministerială?! Cârcotaş să fii!

Aşa că omul m-a avertizat:

— Lăsaţi lucrurile cum sunt, dom’ doctor! Cine ştie în ce dandana intrăm, de ne pierdem pâinile, şi unul şi altul. Nu îndreptăm noi lumea!

I-am dat dreptate şi am renunţat la intenţiile mele reportericeşti. A stat mult în spital, era gata-gata să intre din nou pe masa de operaţie pentru o ocluzie postoperatorie, oricând posibilă dar, în cele din urmă, ne-am bucurat de vindecarea lui şi noi, şi familia care-l aştepta. 

*

Dar mai aveam de tras. Nu peste multă vreme, Ministerul Petrolului fulgera o depeşă către Direcţia Sanitară şi cerea, în termeni drastici, să se cerceteze grava încălcare a recent promulgatelor dispoziţii, care prevedeau ca bolnavii aparţinând ministerelor cu reţea proprie de sănătate să nu primească concedii medicale din partea altor unităţi medicale, chiar dacă acestea i-au îngrijit. Acestea aveau datoria să elibereze adeverinţe, pe baza cărora unităţile proprii eliberau concediile medicale. Oricum, treabă grea şi complicată, dar care mai ostoia setea birocratică a unora. Se cerea, nimic alta, decât să se comunice vinovaţii şi pedepsele aplicate. Ca să vezi!

Am băgat-o pe mânecă dar, din fericire, luând la puricat numita lege, doar-doar om găsi ceva chichiţe prin care să ne spălăm obrazul de gravele vinovăţii în care căzusem, am şi descoperit: la dosar exista biletul de trimitere emis de doctoriţa petrolistă din Bucureşti, ceea ce deriva cazul către o excepţie a legii. Aşa că abaterea noastră nu mai era chiar abatere, se înscria în litera legii şi eram salvat.

Şi eu, nu numai că le scăpasem omul, dar cât îmi dorisem să le introduc printre salariaţi un adevărat erou!

Uite aşa, rubrica Faptul Divers a pierdut o tabletă pe cinste, iar şoferul nostru şi cu mine am rămas ce am fost dintotdeauna: nişte anonimi! 

Doza de ficțiune: „Un animal ţepos” de Ania Vilal 

Doza de ficțiune: „Depresia nu te caută prin buzunare de mărunţiș” de Anca Vătășoiu 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.