Newsflash
OPINII

Două plicuri

Două plicuri
     Dimineață, primăvară, ciripit neastâmpărat de vrăbii, dor de ducă... Telefonul mobil țârâie scurt – e un mesaj de la o verișoară, medic la Zâmbujeni, un mic orășel bucovinean: „Te aștept să mă vezi la lucru în noul spital! Dacă ești interesată, îți trimit oricând elicopterul nostru să te ia”. Îmi fac câteva socoteli legate de programul meu și trimit confirmarea. La prânz, decolez de pe zgura stadionului de tenis al spitalului unde lucrez spre o scurtă vacanță de trei zile. De la înălțimea zborului, admir păienjenișul de autostrăzi, satele și orașele frumos aliniate, dar și pădurile stufoase care dau un colorit verde tabloului de sub ochii mei.
     Aterizez la 50 de metri de intrarea în noul spital. Sunt întâmpinată cu multă căldură de portarul care îmi oferă un fir de liliac și de liftiera care mă servește cu un pahar de suc de mere, susținând că am nevoie de hidratare după cele câteva ore de zbor – știau de venirea mea. La parterul încăpător există o garderobă, unde vizitatorii își lasă hainele și încălțămintea și primesc halate mov și papuci de casă. Un automat de cafea descarcă regulat pahare pline contra unui zâmbet. Peste tot oglinzi: „Ca să nu uităm să zâmbim!”, explică liftiera.
     Urcăm la etaj. De aici încep cabinetele de consultație ale policlinicii. Pacienții intră și pleacă cu flori, nici urmă de îmbulzeală. Mă minunez! Medicii și asistentele în halate albe cu croieli impecabile își vorbesc aproape în șoaptă, în timp ce în surdină se poate asculta muzica lui Pink Floyd. Sunt întâmpinată de verișoara mea, care apare din spatele unei vitrine cu cărți în toate limbile pământului și jucării pe grupe de vârste:
     – Avem și pacienți străini, mari și mici, explică aceasta.
     – Dar cum de se lucrează în policlinică până la ora asta? Este trecut de opt.
     – Aici policlinica se închide la zece.
     – Urcăm spre etajul al doilea, unde este secția de Boli interne. Verișoara mă prezintă unuia din psihologii care pregătesc pacienții de culcare, după ce fiecare și-a făcut dușul de seară și s-a schimbat în pijama curată. Pe fiecare noptieră din saloanele de două paturi stau așezate reviste cu oferte de călătorie și oglinzi.
     – De ce? Întreb.
     – Pentru că celor mai disciplinați pacienți, la plecare, li se oferă bilete la tombole de călătorie.
     – Gratis?
     – Nu chiar! Contra zâmbete! Dar hai să servim o prăjitură pe terasă.
     Ieșim. Un mic bufet ne stă la dispoziție.
     – Cât costă?
     – Aceste două prăjituri și aceasta, cu ciocolată: trei zâmbete!
     Iar nu înțeleg...în fine... Ne întoarcem pentru a urca la etajele următoare. Liftul nu urcă și nu coboară dacă nu zâmbești în oglindă. Peste tot te însoțește muzica lui Pink Floyd. Pacienții care încă nu s-au dus la culcare sunt îmbrăcați în halate de pânză cu imprimeuri viu colorate și opincuțe lejere în picioare.
     – Și cât câștigă un medic la voi?
     – Câte zâmbete îi oferă pacientul. Dacă pacientul se simte mai bine, oferă un număr mai mare de zâmbete, pe care le declară la casierie. Dacă nu, ia din zâmbetele altora.
     La ora zece ne retragem în campusul spitalului, unde cheia de la apartament este un vers de Eminescu, becul se aprinde cu un vers de Coșbuc, iar veioza cu un fragment din „Rapsodia română”. Pe străzi se intonează imnul național, iar din cluburile de noapte răzbate Ciprian Porumbescu. A doua zi o petrec în secția de Reanimare, uimită de cât de bine respiră bolnavii sub efectul fugilor lui Bach și de cum tensiunea se reglează la simfoniile lui Beethoven. Petrec astfel două zile minunate, fără să cheltui niciun ban, doar amabilitate și zâmbete.
     La ieșirea din spital, găsim pe o măsuță două coșuri pline cu plicuri – invitații la „Pianul călător” și la concert „Iris”. Zâmbesc și iau două plicuri. Dincolo de ușile culisante, verișoara mă întreabă de ce am luat și al doilea plic, din moment ce eu nu puteam merge decât la unul și atât mi se cuvenea.
     – Să fie, am răspuns distrată.
     – Cum, dacă nu ai nevoie decât de un singur bilet și ai zâmbit o singură dată, iar dreptul tău atât este? Nici nu știi ce ai distrus cu nepăsarea ta! Vei pleca chiar acum în orașul tău cu oameni săraci, care știu să râdă pe furiș, pe la colțuri, dar nu știu să zâmbească. Și nu vei mai ajunge în zbor, căci nu te va mai duce niciun elicopter. Drum bun, iar în orașul acesta să nu te mai întorci niciodată, că te-ai făcut de râs. Și m-ai făcut de râs și pe mine!
     Plângea... Zâmbetul atât de voios mi-a dispărut de pe buze. Desigur, cum am putut crede că am dreptul să fiu răsplătită de două ori pentru aceeași reverență? Dar e prea târziu acum...așa că vă spun la toți: noapte bună.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 120 de lei
  • Digital – 80 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe