Prof. dr. Ion I. Bruckner a condus Clinica Medicală a
Spitalului Clinic Colțea București în perioada 1993–2011 și este, din 2001,
președintele Societății Române de Medicină Internă.
Tratamentul
anticoagulant reprezintă una dintre cele mai prețioase arme în medicina
practică, atât în terapie, cât și în profilaxie. Aplicarea sa judicioasă a
salvat, fără îndoială, nenumărate vieți. Situația bine cunoscută a pacientului
operat sau imobilizat la pat mai multe zile și care decedează aparent subit,
deși afecțiunea de bază evolua favorabil, este evitată astăzi datorită acestui
tratament care permite profilaxia (sau tratamentul) flebitei profunde cu risc
de embolie pulmonară. Aceasta este numai una dintre multiplele aplicații ale
tratamentului anticoagulant.
Este
adevărat însă că indicarea și conducerea tratamentului anticoagulant necesită
cunoștințe foarte exacte ale riscului trombotic, dar și ale celui hemoragic. Ca
orice tratament activ, tratamentul anticoagulant poate avea efecte secundare,
cel mai important fiind riscul hemoragic. În aceste condiții, societățile
profesionale au elaborat metode de calcul al riscului, atât al celui trombotic,
cât și al celui hemoragic. Acestea trebuie bine cunoscute și aplicate în
practică. Fără nicio îndoială, medicina nu se poate face cu calcule matematice.
Ele ajută, dar decizia depinde de judecata clinică a fiecărei situații în
parte.
În zilele noastre, tratamentul anticoagulant
grupează o categorie variată de produse: unele cu administrare parenterală,
intravenoasă sau subcutană, altele cu administrare orală. Fiecare are indicații
și contraindicații clare, modalități diferite de urmărire a eficienței și
antidot specific (nu în toate cazurile) în caz de efecte secundare severe.
Toate acestea trebuie cunoscute pentru a le putea utiliza în condiții de maximă
securitate.
Pentru
medicul internist, utilizarea medicației anticoagulante este o necesitate
absolută. Apariția anticoagulantelor orale non-vitamina K-dependente, care nu
necesită monitorizare, reprezintă un progres deosebit, limitat deocamdată de
costurile tratamentului. Chiar dacă aplicarea poate fi facilă, aceste
medicamente nu presupun dispariția antivitaminicelor K, acestea păstrând
indicații specifice.