Copiii, la fel ca și adulţii, pot dezvolta anxietate și depresie, pe care părinţii le consideră adesea a fi stări generale de rău. Dacă acestea sunt însoţite de alte simptome caracteristice, nu trebuie tratate cu neglijenţă, deoarece pot afecta nu numai copilăria, ci și viaţa de adult.

 Cum se poate dezvolta depresia în copilărie

        Dezvoltarea depresiei poate fi explicată prin cauze genetice, biologice și psihologice. Cauzele psihologice pot fi influenţate în mare măsură de părinţi și de mediu. Sursa o reprezintă în principal traumele familiale, pe care copiii, la rândul lor, le trăiesc la fel de intens. Ei știu dacă este ceva în neregulă, dar încă nu sunt capabili din punct de vedere emoţional să proceseze informaţia în cel mai adecvat mod, ceea ce poate duce la anxietate.

O astfel de traumă poate include pierderea unui membru al familiei, certurile părinţilor, divorţul acestora, schimbarea frecventă a domiciliului, lipsa contactului cu semenii și abuzul. În cazul în care copiii se confruntă cu simptome de depresie, trebuie luate în considerare toate aceste cauze, deoarece este foarte important să căutăm sursa problemei în interior.

Diagnosticul depresiei

        Pentru a stabili dacă un copil este cu adevărat deprimat sau dacă este vorba doar despre o proastă dispoziţie temporară, în psihologie este utilizat un protocol profesional specific. Dintre simptomele principale enumerate, dacă cinci persistă timp de cel puţin două săptămâni, este posibil să vorbim despre depresie. Desigur, acest lucru poate fi temporar și de înţeles, de exemplu când copilul se confruntă cu pierderea unui bunic sau în urma unei schimbări de locuinţă. Dar dacă nu există un motiv anume sau dacă părintele consideră situaţia gravă, este indicat să consulte un specialist.

        Printre simptomele depresiei se regăsesc următoarele:

• Disconfort în majoritatea zilelor săptămânii și în timpul zilei;
• Dispoziţie depresivă;
• Apariţia tulburărilor de somn: prea mult somn sau insomnie;
• Pierderea interesului pentru lucrurile și activităţile anterioare;
• Lipsă de entuziasm, mișcare mai lentă, senzaţie frecventă de oboseală, lipsă de energie;
• Dificultăţi de concentrare și de a lua decizii;
• Sentimentul lipsei de valoare;
• Scăderea în greutate sau creșterea în greutate fără nicio cauză anume;
• Creșterea sau scăderea apetitului.

        Pe lângă simptomele de bază, pot exista și alte semne de depresie. Un exemplu este o schimbare în relaţiile sociale, dacă adolescentul se închide în el și nu își împărtășește gândurile. Există însă și copii la care boala se poate manifesta altfel: copilul va fi iritat și vehement într-un mod fără precedent, strigând și plângând constant.

Concentrarea și senzaţia de oboseală pot lăsa, de asemenea, o amprentă asupra performanţei școlare, pe care mulţi o asociază greșit cu lipsa învăţării suficiente sau cu prostia. Depresia poate prezenta, de asemenea, simptome fizice, cum ar fi dureri abdominale sau de cap frecvente, care adesea nu dispar cu analgezice. Semnele bolii pot afecta toate fazele copilăriei, de la copilăria mică până la adolescenţă.

        În calitate de părinte, este important să observaţi cât mai curând posibilele semne revelatoare, suspecte de depresie, deoarece aceasta poate avea un impact negativ asupra întregii copilării, a relaţiilor sociale, performanţei și sănătăţii. Afecţiunea netratată poate avea repercusiuni până la vârsta adultă, putând da naștere unor probleme și mai grave sau gândurilor sinucigașe.

Cum se tratează depresia copilului

        Tratamentul poate fi individual și este necesar să fie descoperită sursa problemei, ca parte a terapiei de familie. Atât terapia cognitiv-comportamentală, cât și terapia interpersonală pot ajuta foarte mult copiii să își recapete buna lor stare de spirit și atitudinea socială adecvată. Academia de business și leadership Open Tribe analizează problemele și provocările copilului în profunzime, oferind un sprijin în consecinţă. Specificul academiei constă în gestionarea situaţiei prin apelarea la relaţia părinte-copil. Noi credem că restabilirea echilibrului psihic și comportamental al copilului începe în mediul lui cel mai apropiat: familia. Studiile în domeniu, experienţa cu sute de copii, precum și nenumăratele aprecieri pozitive din partea părinţilor ne-au dovedit că dezvoltarea adevărată este cea care are loc în sânul familiei, atunci când atât părinţii, cât și copiii devin actori responsabili, conștienţi și implicaţi activ în procesul de dezvoltare.

Cum îţi dai seama că ai un copil nefericit?

        Depresia atrage după sine nefericirea. Un copil nefericit nu va fi capabil să simtă fericirea, să empatizeze și să construiască relaţii armonioase cu cei din jur.

        Un copil nefericit:

• Caută în permanenţă validarea celorlalţi, deoarece are o stimă de sine scăzută;
• Se confruntă cu dificultăţi de relaţionare și comunicare: relaţia părinte-copil este alterată, la fel și relaţia copilului cu colegii lui de clasă și cu prietenii acestuia;
• Este lipsit de motivaţie și închis în lumea lui, cel mai adesea în lumea digitală (particularitate a generaţiei Z); chiar dacă părintele dorește mai mult pentru copilul său (rezultate școlare, de exemplu), acesta nu se poate ridica la înălţimea așteptărilor, deoarece armonia lui interioară este semnificativ afectată. Aici vorbim și de relaţia pe care o are cu cei din jur, care are și ea de suferit;
• Nu știe să se bucure de momentul prezent, trăiește fie în trecut (având regrete și frustrări privind lucrurile care s-au întâmplat), fie în viitor (fiind anxios, privind cu frică și pesimism ceea ce urmează să se întâmple).

Unde pot cere părinţii ajutor

        Programele Academiei Open Tribe au ca scop facilitarea discuţiilor aprofundate asupra impactului modelelor parentale pentru adolescenţi și ajustarea lor practică, cu rezultate pozitive concrete. Experţii Open Tribe le explică părinţilor cum să fie sinceri și corecţi cu adolescenţii, mai degrabă decât să lupte pentru control sau aprobare. Prima ședinţă este gratuită. Mai multe detalii pe: www.opentribe.ro

Cum să creșteţi un copil fericit

• Copiii sunt oglinda părinţilor, încă din prima zi de viaţă. Orice sentiment negativ al părinţilor este perceput imediat și poate avea consecinţe.
• Luaţi masa împreună. Masa în familie contează enorm în dezvoltarea emoţională a copiilor.
• Mai multă joacă în aer liber, inclusiv citit și făcutul temelor.
• Învăţaţi copiii să-și înţeleagă emoţiile. O metodă ușoară pentru părinţi este să folosească jocuri pentru a învăţa predarea
  social-emoţională.
• Consolidaţi autodisciplina. A-i învăţa pe copii cum să-și întârzie în mod intenţionat satisfacţia și să-și exercite autodisciplina îi poate ajuta să aibă un succes mai mare în viaţă.
• Aveţi așteptări mari, dar nu nerezonabile. Singura așteptare pe care ar trebui să o avem de la un copil este ca el să muncească din greu pentru a se îmbunătăţi. Recunoașteţi și lăudaţi fiecare efort, oricât de mic ar fi.
• Formaţi „obiceiuri de fericire”. Iată câteva idei: timp să savurezi lucrurile mărunte din viaţă; petrece mult timp afară, în natură; odihnește-te suficient; dăruiește altora; practică recunoștinţa; petrece mult timp cu cei dragi.