Odată cu modernizarea și industrializarea, alocăm din ce în ce mai puţin timp procurării unor alimente sănătoase și adecvate stilului de viaţă.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în 2016, în România, prevalenţa obezităţii la populaţia de peste 18 ani a fost de 20-29,9% la ambele sexe. La nivel mondial, prevalenţa obezităţii este de 13% din populaţia adultă (11% dintre bărbaţi și 13% dintre femei). Acest număr s-a triplat din 1975 până în 2016. OMS a definit și a clasificat obezitatea în funcţie de indicele de masă corporală (IMC, raportul dintre greutate și înălţime), astfel:

• IMC: 30-34,9 kg/m² – obezitate grad I;
• IMC: 35-39,9 kg/m² – obezitate grad II;
• IMC >40 kg/m² – obezitate grad III.

        Indicele de masă corporală se corelează proporţional cu prezenţa ţesutului adipos, însă nu poate face diferenţa netă dintre ţesutul adipos și masa musculară. Spre exemplu, IMC nu se calculează, de regulă, la gravide, vârstnici și la sportivii de performanţă. De aceea, pentru a defini și a stratifica optim riscul pe care îl conferă prezenţa obezităţii asupra organismului, pe lângă IMC se mai folosesc și alţi indici, precum: circumferinţa taliei (la femei sub 88 cm și la bărbaţi sub 102 cm), raportul dintre circumferinţa taliei și circumferinţa șoldului (subunitar în mod normal), măsurarea pliului cutanat.

Riscuri asociate

        În prezent, obezitatea reprezintă un factor de risc major în apariţia unei palete foarte largi de afecţiuni. Printre acestea se numără bolile cardiovasculare (hipertensiunea arterială, infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral), bolile metabolice (dislipidemia, diabetul zaharat tip 2, sindromul metabolic, guta). De asemenea, obezitatea se asociază cu diverse tipuri de cancer, precum: cancerul colorectal, hepatic, biliar, mamar, uterin și cu anumite afecţiuni ginecologice care pot asocia menstruaţii neregulate și infertilitate.

        Important de menţionat este și asocierea obezităţii cu ficatul gras non-alcoolic, o patologie din ce în ce mai frecvent diagnosticată. Totuși, cu cât intervenţia asupra controlului greutăţii este aplicată mai devreme, iar însușirea unor obiceiuri alimentare corecte este efectuată încă din copilărie, cu atât riscul de apariţie a unei boli asociate obezităţii este considerabil mai mic.

Managementul obezităţii

        În privinţa abordării terapeutice a obezităţii, aceasta trebuie să urmeze câţiva pași esenţiali. În prima etapă este important ca pacientul să conștientizeze că are o problemă de sănătate și să se adreseze unui medic nutriţionist sau diabetolog. Urmează apoi evaluarea gradului și a riscului de obezitate prin metode specifice. Ulterior, pe baza interviului nutriţional, trebuie identificate și evidenţiate obiceiurile nesănătoase ale pacientului, descoperind, împreună cu pacientul, motivaţia pentru a face o schimbare pe termen lung.

        În paralel, trebuie efectuat un bilanţ al stării de sănătate printr-un set de analize și investigaţii specifice, adaptând astfel dieta la eventualele patologii asociate. După acești pași urmează întocmirea unui plan nutriţional, cu stabilirea necesarului caloric, precum și a unui regim individualizat.

        În drumul spre atingerea greutăţii ideale este esenţial să atingem patru aspecte: dieta, mișcarea, hidratarea și odihna. Împreună cu pacientul, încercăm la fiecare întâlnire să identificăm diferite modalităţi de a crește nivelul de activitate fizică, de hidratare, astfel încât acesta să nu iasă foarte mult din zona de confort, iar aderenţa la plan să fie cât mai bună.

Echilibrul și moderaţia, cheia
alimentaţiei sănătoase

        O alimentaţie sănătoasă constă în flexibilitate, echilibru și moderaţie. Trebuie să învăţăm să ne reeducăm gusturile și să mâncăm de nevoie, numai în cantităţi necesare, și nu de plăcere. Legumele trebuie să facă parte din alimentaţia zilnică, la fiecare masă, sub toate formele (legume proaspete sau coapte, în salate sau alte feluri de mâncare preparate cât mai sănătos), conţinând vitamine și minerale esenţiale și având un conţinut caloric scăzut. Fructele trebuie consumate cu moderaţie (două porţii/zi) pentru că, pe lângă vitamine și minerale, acestea au un conţinut semnificativ de carbohidraţi. Un alt aspect important de care trebuie să ţinem cont este modul de preparare a alimentelor și cantitatea de ulei folosită. Uleiul aduce un aport mare de calorii de care nu suntem conștienţi, de aceea este recomandat să nu mai gătim cu rântașuri, ci doar să înăbușim legumele.

Drumul scurt și rapid – tentant, dar ineficient

        Principala dificultate întâmpinată în practica clinică este ca pacientul să înţeleagă faptul că alegerea drumului scurt și rapid nu este soluţia ideală. Întotdeauna le explic pacienţilor că trebuie să învăţăm împreună care este necesarul organismului lor. Dieta trebuie să conţină alimente uzuale cât mai diverse, dar în proporţii adecvate, pentru a îmbunătăţi aderenţa pacienţilor la tratament. De asemenea, trebuie să fim alături de pacienţi în momentele dificile, să trecem împreună peste mesele îmbelșugate de Sărbători, peste tentaţiile din concedii și alte ocazii speciale, învăţându-i astfel să își cunoască organismul și nevoile reale ale acestuia.

        Pe lângă schimbarea stilului alimentar, trebuie să includem ca parte a tratamentului integrativ activitatea fizică sub orice formă (mersul pe jos, sala de fitness, sporturile de echipă, dansul, înotul), hidratarea și odihna. Un nutriţionist îi va stabili pacientului o dietă potrivită, un antrenor personal îi va construi un program de exerciţii adaptat la pregătirea fizică și la patologiile asociate, iar un psiholog va discuta și va încerca să-i corecteze obiceiurile alimentare defectuoase (mâncatul emoţional, mâncatul senzorial, mâncatul compulsiv).

        Pentru obţinerea unei schimbări de durată, este important ca toate aceste abordări terapeutice să fie integrate simultan. Desigur, slăbim și numai prin respectarea unei diete stricte, însă ulterior vom acumula rapid kilogramele pierdute sau chiar în plus. Câteva episoade de acest fel de-a lungul vieţii au un impact negativ asupra metabolismului, încetinindu-l. Prin acumularea de grăsime (ţesut inert din punct de vedere energetic, dar care secretă hormoni), vom ajunge să mâncăm din ce în ce mai puţin și nu vom mai reuși să slăbim la fel de ușor.

Impactul pandemiei de COVID-19

        Pandemia a avut un efect semnificativ asupra activităţii cu pacienţii. În acest context, serviciile de telemedicină au început să devină favorite printre pacienţi. Astfel, am reușit să menţinem un control optim, indiferent de locurile în care ne aflăm, păstrând frecvenţa uzuală a consultaţiilor.

        Deși impunerea restricţiilor de circulaţie, carantina și activitatea profesională desfășurată la domiciliu au avut un impact nefavorabil în evoluţia multor pacienţi, prin modificarea alimentaţiei și adaptarea activităţii fizice recomandate la resursele disponibile, am obţinut rezultate optime inclusiv în pandemie. Un alt aspect care a avut o pondere semnificativă a fost componenta psihologică. O perioadă de izolare atât de lungă și dificilă a condus la creșterea anxietăţii, inclusiv a mâncatului emoţional. De aceea, abordarea multidisciplinară este esenţială în reușita pacienţilor.

Factori de risc asociaţi cu apariţia obezităţii

• Stilul de viaţă pe care îl deprindem din familie;
• Sedentarismul;
• Dieta bogată în alimente procesate, carbohidraţi rafinaţi și grăsimi nesănătoase – acestea asociază un aport excesiv de calorii la un volum mic de alimente, ceea ce nu permite obţinerea senzaţiei de saţietate;
• Genetica – existenţa unor gene care controlează modul de distribuire a grăsimii de rezervă și influenţează metabolizarea nutrienţilor din alimente;
• Medicaţia – unele medicamente pot genera creșterea în greutate, dacă nu sunt compensate printr-o dietă echilibrată și activitate fizică adecvată;
• Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, modificările hormonale și stilul de viaţă inactiv (inclusiv prin afectarea mobilităţii) cresc riscul de apariţie a obezităţii;
• Insomnia sau hipersomnia – pot determina schimbări hormonale urmate de creșterea apetitului