Newsflash
Dosar

O nouă amenințare globală pentru sănătatea publică: virusul Zika

O nouă amenințare globală pentru sănătatea publică: virusul Zika
     Agentul etiologic al febrei Zika este un virus ce poartă același nume și care este transmis de țânțari. Infecția afectează continentul sud-american începând cu anul 2015, fiind semnalată și în mai multe țări europene, la persoanele revenite din America Latină, conform rapoartelor autorităților sanitare din țările respective. Suspectat că provoacă grave malformații ale fetusului, virusul a fost confirmat, potrivit Organizației mondiale a sănătății (OMS), în următoarele țări europene: Marea Britanie, Italia, Olanda, Portugalia, Danemarca și Elveția.
     Timp de mai multe decenii, virusul Zika a fost semnalat sporadic în Africa și Asia.  Focarele de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în 2007, în insula Yap din Oceanul Pacific, iar apoi în 2013, în Polinezia Franceză. În anul 2015 au apărut focare în Africa (arhipelagul Capul Verde) și America de Sud (Brazilia și Columbia). De aici, virusul Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări din America de Sud și America Centrală, ajungând să fie semnalat în 21 de țări din această zonă, la începutul anului 2016 (1) (2) (3). La data de 28 ianuarie 2016, OMS a anunțat că, în acest an, ar putea fi infectate cu virusul Zika trei–patru milioane de persoane din America (4), și a apreciat, la 1 februarie 2016, că răspândirea virusului, transmis prin înțepătura țânțarului Aedes aegypti, constituie „o urgență globală de sănătate publică“.

 

Date epidemiologice

 

     În 1947, oamenii de știință care făceau cercetări pentru febra galbenă au constatat apariția febrei la o maimuță Rhesus macaque, aflată într-o cușcă în pădurea Zika (Zika însemnând „prea mare“, în limba luganda), din apropierea Institutului de cercetări virusologice Africa de Est (Entebbe, Uganda). Cercetătorii au izolat din serul maimuței un agent transmisibil care a fost descris pentru prima dată în 1952 drept virus Zika (17), fiind  ulterior izolat de la o persoană în Nigeria, în 1954. De la descoperirea sa și până în 2007, au fost înregistrate cazuri rare de infecție cu virus Zika în Africa și Asia de Sud (40). În aprilie 2007 a fost declarat primul focar în afara Africii și Asiei, pe insula Yap, în Statele Federate ale Microneziei, cazurile fiind caracterizate prin erupții cutanate, conjunctivită și artralgii, inițial asociate cu Denga, Chikungunya sau boala Ross River (41). Probele de ser analizate, prelevate de la pacienții în faza acută a infecției, au confirmat prezența virusului Zika. Au fost 49 de cazuri confirmate și 59 de cazuri infirmate. Nu a fost nevoie de spitalizare pentru niciun caz și nu s-au înregistrat decese (42). Ulterior, au mai apărut epidemii în Polinezia, Insula Paștelui, Insulele Cook și Noua Caledonie (5).
Fig. 1 – Țări și teritorii cu transmitere activă a virusului Zika
www.cdc.gov
 
     Începând cu aprilie 2015 a izbucnit în Brazilia o epidemie cu virus Zika (fig. 1), iar aceasta s-a extins în America de Sud și Centrală, în Caraibe, cu tendință de răspândire globală. În ianuarie 2016, CDC a emis o alertă de călătorie de nivel doi pentru persoanele care călătoresc în zonele afectate (tabel 1, fig. 2).
Fig. 2 – Distribuția geografică a virusului Zika
www.cdc.gov
 

 

Etiologie și simptomatologie

 

     Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv, din genul Flavivirus (familia Flaviviridae), identificat pentru prima dată în 1947 în pădurea tropicală Zika din Uganda, de unde provine și numele său. Acesta provoacă la om o boală infecțioasă virală, denumită febra Zika, transmisă prin înțepătura țânțarilor infectați cu acest virus (1) (2) (3). Virusul Zika a fost izolat de la specii din genul Aedes, cum ar fi A. aegypti (fig. 3), A. africanus, A. apicoargenteus, A. furcifer, A. hensilli , A. luciocephalus și A. vitattus.
Fig. 3 – Aedes aegypti
Foto: James Gathany, CDC
 
     Perioada de incubație este de 3–12 zile după înțepătura unui țânțar infectat, majoritatea infecțiilor fiind asimptomatice (60–80%). Simptomele bolii sunt, de obicei, ușoare și dispar în două–șapte zile, fără complicații severe sau deces. Principalele simptome sunt erupția cutanată (exantem macular sau papular care apare inițial pe față și apoi se extinde pe tot corpul), febra moderată, artralgiile, mialgiile, cefaleea, conjunctivita nepurulentă cu hiperemie conjunctivală. Transmiterea verticală se poate face transplacentar sau în timpul travaliului, în faza viremică. Numărul crescut de cazuri de microcefalie la copiii din nordul Braziliei a sugerat o conexiune cu virusul Zika, dar aceasta nu a fost încă dovedită. De asemenea, virusul se poate transmite și pe cale sexuală, prin sânge sau produse de sânge (1) (2) (3).
     Gazdele vertebrate ale virusului sunt maimuțele. Înainte de pandemia actuală, care a început în 2007, virusul Zika a generat rar infecții colaterale la om, chiar și în zonele recunoscute ca extrem de enzootice (7). În 2009, Brian Foy, biolog la Universitatea de Stat din Colorado, a semnalat transmiterea sexuală a virusului Zika (13) (14). În 2015, virusul Zika a fost detectat în lichidul amniotic a doi fetuși, indicând faptul că acesta a trecut prin placentă și că poate provoca infecții la nou-născuți (4) (5) (34) (35) (36).
     Primele cazuri bine documentate de infecții cu virusul Zika au fost descrise în 1964, fiind caracterizate prin cefalee ușoară, progresând prin erupție cutanată maculo-papuloasă, febră și dureri de spate. În decurs de două-trei zile, simptomatologia inițială se remite, putând persista erupția cutanată. Persoanelor cu febră Zika li se recomandă repaus, administrare de fluide și paracetamol (acetaminofen), în timp ce aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene ar trebui să fie utilizate doar atunci când a fost exclusă febra Denga, pentru a reduce riscul de sângerare (38).

 

Risc de microcefalie


 
     În decembrie 2015 a apărut suspiciunea că o infecție a fătului cu virus Zika, transmisă transplacentar, poate determina microcefalie și leziuni ale creierului (5) (34). Consecutiv, Centrul european de prevenire și control al bolilor a emis o actualizare cuprinzătoare privind posibila asociere a virusului Zika cu microcefalia congenitală (35) (fig. 4). Conform Centrului de prevenire și control al bolilor din Atlanta (SUA), „au fost raportate cazuri de microcefalie congenitală la copiii din mame care au fost infectate cu virusul Zika în timpul sarcinii“. Infecții virale Zika au fost confirmate la mai mulți sugari cu microcefalie, dar nu se cunoaște numărul cazurilor de microcefalie asociate infecției cu acest virus (8) (10) (34). La data de 17 ianuarie 2016, Organizația panamericană a sănătății (PAHO), biroul regional al OMS, a recomandat ca statele sale membre „să stabilească și să mențină capacitatea de a detecta și a confirma cazuri de infecții cu virus Zika, având în vedere numărul crescut de cazuri de anomalii congenitale, sindrom Guillain-Barré și alte sindroame neurologice sau autoimune, înregistrate în zonele afectate de Zika, și să pregătească facilități de asistență medicală pentru a răspunde la o posibilă creștere a cererii de îngrijire de specialitate pentru sindroame neurologice, precum și pentru a consolida îngrijirea prenatală“ (28) (29).
Fig. 4 – Un copil cu microcefalie (stânga), comparativ cu un copil cu dimensiune normală a capului
www.cdc.gov
 

 

Demersuri pentru un vaccin

 

     Virusul Zika este depistat prin PCR (amplificare genică prin reacția de polimerizare în lanț) (15) (16). Deoarece perioada viremică poate fi scurtă, OMS recomandă ca testarea RT-PCR să se facă pe serul colectat în termen de una–trei zile de la debutul simptomelor sau pe probe de salivă sau urină colectate în primele trei–cinci zile de la debut (20) (21) (22) (23).  Poate fi utilizat și diagnosticul serologic, prin detectarea anticorpilor specifici IgM și IgG, care apar spre sfârșitul primei săptămâni de boală (18). Diagnosticul serologic poate fi dificil, fiind posibile reacții încrucișate cu alte flavivirusuri, de exemplu virusul Dengue, virusul West Nile sau virusul Amaril. Teste comerciale pentru diagnostic Zika sunt disponibile la Euroimmun. Până în prezent, nu există tratament antiviral specific sau vaccin disponibil împotriva infecției cu virus Zika, iar cea mai bună formă de prevenție este evitarea înțepăturilor de țânțar.
     Existența țânțarilor și a cuiburilor larvare constituie un important factor de risc pentru infecția cu virusul Zika. Prevenirea bolii constă în reducerea numărului de țânțari la sursă (eliminarea sau modificarea cuiburilor larvare) și a contactelor dintre aceste insecte și om. Cei care călătoresc în zone endemice trebuie să fie instruiți în privința metodelor de protecție împotriva înțepăturilor de țânțari. Acestea presupun evitarea expunerii în aer liber la amurg și zori, purtarea de haine care să acopere cât mai mult zonele expuse ale pielii, utilizarea repelenților, folosirea plaselor pentru paturi impregnate cu insecticide, cazarea în camere cu aer condiționat și plase de țânțari. Se mai recomandă golirea, curățarea și acoperirea tuturor recipientelor în care se poate strânge apă, cum ar fi găleți, vaze de flori și pneuri, pentru a elimina locurile în care se pot reproduce țânțarii. În plină epidemie, autoritățile sanitare pot trece la pulverizări cu insecticide.
     Există vaccinuri eficiente împotriva mai multor flavivirusuri. Vaccinurile împotriva virusului febrei galbene (antiamarilic), al encefalitei japoneze și al encefalitei de căpușe au fost introduse începând cu 1930, în timp ce vaccinul împotriva febrei Denga a devenit disponibil pentru utilizare (37). Conform dr. Anthony Fauci (Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase), se încearcă obținerea unui vaccin antivirus Zika (38). Centrul de Cercetări pentru Vaccinuri are o vastă experiență în obținerea de vaccinuri împotriva altor virusuri, cum ar fi virusul Chikungunya și virusul febrei Dengue (38). Nikos Vasilakis (Center for Biodefense and Emerging Infectious Diseases) a apreciat că obținerea vaccinului ar putea dura până la doi ani, dar un vaccin eficient pentru uz public, aprobat de autoritățile de reglementare, ar putea fi obținut în 10–12 ani (38) (39) (40) (41).

 

Implicații pentru sănătatea publică

 

    Recomandările OMS adresate femeilor care intenționează să rămână gravide prevăd consultul medicului înainte de călătoria în regiunile afectate de maladie (9) (44). Guvernele sau agențiile de sănătate din Uniunea Europeană, inclusiv Marea Britanie sau Irlanda, precum și cele din Noua Zeelandă, Canada, Columbia, Ecuador, El Salvador și Jamaica au emis avertismente de călătorie similare. Planuri și măsuri specifice au fost anunțate de către autoritățile din Rio de Janeiro, pentru a încerca prevenirea răspândirii virusului Zika în timpul Jocurilor Olimpice 2016 din acest oraș (11) (45) (46).
     Potrivit CDC, autoritățile de sănătate braziliene au raportat mai mult de 3.500 de cazuri de microcefalie între octombrie 2015 și ianuarie 2016. Unii dintre sugarii afectați au avut un tip sever de microcefalie, iar alții au decedat. Aceste manifestări ar putea fi asociate cu infecția Zika, survenită în timpul sarcinii. Sunt planificate mai multe studii care să evalueze riscurile de infectare cu virusul Zika în timpul sarcinii (45). În regiunile cel mai grav afectate din Brazilia, aproximativ 1% din nou-născuți prezintă risc de microcefalie (46).
 
     Experții medicali sunt preocupați de transmiterea foarte rapidă și pe distanțe mari a virusului, în special datorită transportului aerian, consecințele fiind devastatoare. De la confirmarea prezenței virusului Zika din mai 2015, în Brazilia, virusul s-a răspândit până acum în numeroase țări, iar epidemia continuă să se răspândească. Este necesar ca autoritățile sanitare naționale să ia măsurile necesare pentru prevenirea, diagnosticul și tratamentul febrei Zika, pentru izolarea cazurilor de import, care să împiedice răspândirea maladiei. De asemenea, este nevoie de cercetări științifice pentru obținerea unui vaccin eficient împotriva virusului Zika.

Notă autor:

Bibliografie

1. Zika virus infection. European Centre for Disease Prevention and Control. 2016 Jan 18

2. Symptoms, diagnosis & treatment. Zika Virus. Centers for Disease Control and Prevention.

3. Aguiar L. Ministério da Saúde confirma relação entre vírus Zika e microcefalia. Portal da Saúde – Ministério da Saúde.

4. Oliveira Melo AS et al. Zika virus intrauterine infection causes fetal brain abnormality and microcephaly: tip of the iceberg? Ultrasound Obstet Gynecol. 2016 Jan;47(1):6-7

5. Epidemiological update: outbreaks of Zika virus and complications potentially linked to the Zika virus infection. European Centre for Disease Prevention and Control. 2016 Jan 18

6. Fauci AS et al. Zika virus in the Americas, yet another arbovirus threat. N Engl J Med.
2016 Feb 18;374(7):601-4

7. Zika virus in the Caribbean. travelers’ health: travel notices. Centers for Disease Control and Prevention. 2016 Jan 15

8. Petersen EE et al. Interim guidelines for pregnant women during a Zika virus outbreak - United States, 2016. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 2016 Jan 22;65(2):30-3.

9. Zika virus: advice for those planning to travel to outbreak areas. ITV News. 2016 Jan 22

10. Pregnant irish women warned over Zika virus in Central and South America. RTE. 2016 Jan 23

11. Zika: olympics plans announced by Rio authorities. BBC. 2016 Jan 24

12. Zika virus triggers pregnancy delay calls. BBC. 2016 Jan 23

13. Frank Heinz. Zika virus confirmed in Dallas County, spread through sexual contact: Dallas County Health. NBCDFW. 2016 Feb 2

14. DCHHS reports first Zika virus case in Dallas County acquired through sexual transmission. Dallas County Health and Human Services.

15. David M. Knipe et al. Fields Virology 5th edition. Lippincott Williams & Wilkins. 2007. pp.1156-99

16. Faye O et al. Molecular evolution of Zika virus during its emergence in the 20(th) century. PLoS Negl Trop Dis. 2014 Jan 9;8(1):e2636

17. Haddow AD et al. Genetic characterization of Zika virus strains: geographic expansion of the Asian lineage. PLoS Negl Trop Dis. 2012;6(2):e1477

18. Dick GW et al. Zika virus. I. Isolations and serological specificity. Trans R Soc Trop Med Hyg. 1952 Sep;46(5):509-20

19. Hayes EB. Zika virus outside Africa. Emerg Infect Dis. 2009 Sep;15(9):1347-50

20. Enfissi A et al. Zika virus genome from the Americas. Lancet. 2016 Jan 16;387(10015):227-8

21. Zanluca C et al. First report of autochthonous transmission of Zika virus in Brazil. Mem Inst Oswaldo Cruz. 2015 Jun;110(4):569-72

22. Kuno G et al. Full-length sequencing and genomic characterization of Bagaza, Kedougou, and Zika viruses. Arch Virol. 2007;152(4):687-96

23. Caio Cesar de Melo Freire et al. Spread of the pandemic Zika virus lineage is associated with NS1 codon usage adaptation in humans. Biorxiv: 032839

24. Kraemer MU et al. The global distribution of the arbovirus vectors Aedes aegypti and Ae. albopictus. Elife. 2015 Jun 30;4:e08347

25. Aedes aegypti. European Centre for Disease Prevention and Control. 2016 Jan 25

26. Mosquitoes capable of carrying Zika virus found in Washington, D.C. University of Notre Dame. 2016

27. Moloney A. FACTBOX – Zika virus spreads rapidly through Latin America, Caribbean. Thomson Reuters Foundation News. 2016 Jan 26

28. Mitchell C. As the Zika virus spreads, PAHO advises countries to monitor and report birth anomalies and other suspected complications of the virus. Panamerican Health Organiyation. 2016 Jan 25

29. Mitchell C. PAHO statement on Zika virus transmission and prevention. Panamerican Health Organization. 2016 Jan 25

30. Foy BD et al. Probable non-vector-borne transmission of Zika virus, Colorado, USA. Emerg Infect Dis. 2011 May;17(5):880-2

31. Enserink M. Sex after a field trip Yields Scientific First. Science News. 2011 Apr 6

32. Vogel G. Fast-spreading virus may cause severe birth defects. Science News. 3 Dec 2015

33. For health care providers: clinical evaluation & disease. Zika virus. Centers for Disease Control and Prevention. 2016 Jan 19

34. Darlington S. Brazil warns against pregnancy due to spreading virus. CNN. 2015 Dec 23

35. Rapid risk assessment: Zika virus epidemic in the Americas: potential association with microcephaly and Guillain-Barré syndrome. Stockholm: European Centre for Disease Prevention and Control. 2015 Dec 10

36. Questions and answers for obstetrical healthcare providers: pregnant women and Zika virus infection. US Centers for Disease Control and Prevention. 2016 Jan 31

37. WHO – Dengue vaccine research. World Health Organization. 2015 Dec 14

38. Bennett JE et al. Principles and Practice of Infectious Diseases. Elsevier Health Sciences. 2014

39. Maron DF. First Dengue fever vaccine gets green light in 3 countries. Scientific American. 2016 Jan 28

40. Sternberg S. Vaccine efforts underway as Zika virus spreads. US News & World Report. 2016 Jan 28

41. James C. Zika virus: US scientists say vaccine ‘10 years away’. BBC News. 2016 Jan 28

42. Rowlatt J. Why Asia should worry about Zika too. BBC News. 2016 Feb 2

43. Ronnie H. Etymologia: Zika Virus. Emerg Infect Dis. 2014 Jun; 20(6): 1090

44. Altman LK. Little-known virus challenges a far-flung health system. New York Times. 2007 Jul 3

45. Zika travel health notices. CDC. 2016 Jan 24

46. Lowes R. CDC issues Zika travel alert. CDC. 2016 Jan 16

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe