Newsflash
Dosar

Noua paradigmă a nutriţiei

de Prof. dr. Mariana GRAUR - ian. 14 2022
Noua paradigmă a nutriţiei

Nutriţia deficitară este un factor-cheie și un factor de risc pentru boli. Cu toate acestea, a existat un eșec global în abordarea acestui subiect la nivel populaţional.

nutrientiCercetarea deficitului de nutrienţi unici s-a extins în abordarea bolilor cronice netransmisibile. Aceasta a dus la incriminarea lipidelor în geneza bolilor cardiovasculare (BCV) și la decenii de recomandare a dietelor „low-fat”.

O dietă cu puţine grăsimi este însă automat bogată în glucide, surplusul transformându-se în trigliceride de depozit (cauză a obezităţii). S-a pornit de la ipoteza că schimbări în alimentaţie pot micșora riscul de boală cardiovasculară prin reducerea colesterolului.

Părea un lucru „prudent” de făcut: exista o ipoteză puternică în ceea ce priveşte cauza și nu se credea că va face rău, deci erau riscuri puţine prin aplicarea ei.

S-a ajuns astfel la nutriţionism („concentrarea pe nutrienţi, care distrage atenţia de la alţi factori de calitate asociaţi cu sănătatea din alimente, mai ales cu producţia şi procesarea”) și la reducţionism („ignorarea interacţiunilor și contextelor complexe, ca şi a faptului că întregul poate fi mai mult decât suma părţilor”).

Biologic, cultural, social și de mediu

Cultura codifică regulile pentru o dietă înţeleaptă cu o serie complexă de tabuuri, ritualuri, reţete și tradiţii. Mâncarea este sursă de plăcere, rezistenţă şi securitate ontologică.

Giddens spunea: „Mâncarea este o cale tangibilă şi intangibilă prin care indivizii şi comunităţile creează și menţin realităţi comune care oferă răspunsuri la întrebări ontologice despre existenţă, sens și identitate comună. Mâncarea nu e singura cale de a obţine securitatea ontologică, dar este una deosebit de intimă”.

Pentru promovarea și menţinerea sănătăţii nutriţionale a populaţiei este necesar să se identifice interacţiunile alimentelor cu sistemele biologice, culturale, sociale și de mediu. Astăzi, bazat pe știinţa nutriţională, practica alimentaţiei populaţiei trebuie să ia în considerare toate aceste influenţe asupra modului în care comunităţile locale, naţionale și globale accesează și folosesc alimentele pentru o nutriţie optimă.

Un aliment poate fi considerat sigur când are valoare nutritivă intrinsecă (cantitate și calitate a macro- și microelementelor), biodisponibilitate ridicată și inocuitate (este salubru).

Securitatea alimentară este parte a securităţii globale, adică un drept fundamental al omului alături de dreptul la sănătate. Securitatea alimentară cuprinde atât siguranţa alimentară, nutriţia sănătoasă, cât și un set mai larg de preocupări legate de disponibilitatea, accesul, utilizarea și stabilitatea alimentelor.

Securitate alimentară

Asigurarea aprovizionării popu­laţiei cu produse alimentare de bază şi de calitate, rezultate din gestionarea raţională a resurselor interne prin politici specifice, intră în obligaţiile fiecărui stat.

„Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului uman, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă.”

Se cunoștea, de asemenea, la mijlocul secolului trecut, că nutriţia nu are numai o componentă fiziologică – homeostatică –, ci și una non-homeostatică (comportamentală, hedonică sau de recompensă).

„Comportamentul alimentar este un termen larg care cuprinde alegerea alimentelor și motivele acestei alegeri, practicile de hrănire, modelul alimentar și problemele legate de alimentaţie, cum ar fi obezitatea, tulburările alimentare și tulburările de hrănire.”

nutrienti2

Procesele și recompensele hedonice sunt factori importanţi pentru deciziile noastre și sunt suficient de puternici pentru a ignora nevoile homeostatice. Oamenii mănâncă alimente (nu compuși organici) care trebuie să le aducă plăcere.

Bolile și afecţiunile cronice netransmisibile afectează azi milioane de oameni din întreaga lume și au fost identificate în studiul Global Burden of Disease 2017 ca fiind responsabile de 73% din decesele lumii.

Bolile cronice și dieta

Principalii factori de risc pentru bolile cronice includ: fumatul, consumul dăunător de alcool, dieta nesănătoasă, inactivitatea fizică și poluarea aerului. Alţi factori de risc care contribuie la povara bolilor cronice netransmisibile și a stării de sănătate precară includ factori de risc metabolici (de exemplu, supraponderea și obezitatea, hipertensiunea arterială, hiperglicemia).

Bolile cronice sunt agravate de factorii de la nivelul întregului sistem – determinanţii sociali ai sănătăţii – precum inegalitatea și sărăcia.
Astăzi, una din trei persoane suferă de cel puţin o formă de malnutriţie (subnutriţie, deficit de micronutrienţi, supraponderalitate sau obezitate), iar bolile cronice netransmisibile legate de dietă sunt endemice.

Unei persoane din zece la nivel global nu îi este asigurată securitatea alimentară. Cauzele principale și factorii care contribuie la insecuritatea alimentară și la malnutriţie sunt complexe și multidimensionale.

Impactul malnutriţiei poate avea loc la nivel individual, familial, naţional sau global, în sens medical, economic și social, este grav și durabil, de aceea se numește povara malnutriţiei. Dubla povară a malnutriţiei este coexistenţa atât a subnutriţiei, cât și a supraalimentării la o persoană sau populaţie pe viaţă.

Se înţelege prin aceasta că subnutriţia maternă sau în copilăria timpurie contribuie la o înclinaţie spre supraalimentare în viaţa adultă. Viaţa copiilor subnutriţi, fie cu hipotrofie staturală (stunting), hipotrofie ponderală (wasting) sau cu deficienţe de micronutrienţi, este însoţită de o capacitate redusă de a rezista la boli, de a studia și de a progresa pe tot parcursul vieţii.

Supraponderea/obezitatea se asociază cu boli cronice netransmisibile legate de nutriţie. Deficienţele de micronutrienţi pot apărea și în cazul persoanelor obeze. În aceeași familie pot fi membri cu diferite stări de nutriţie sau la același individ, pe parcursul vieţii sau concomitent pot coexista obezitatea cu deficite de micronutrienţi (anemia prin carenţă alimentară de fier) și/sau cu sarcopenia.

De-a lungul vieţii, un individ se poate afla în diverse stări de malnutriţie, în funcţie de factorii endogeni și de mediu (exogeni) la care este expus. Toate formele de malnutriţie pe parcursul vieţii sau generaţiilor impun sarcini metabolice sporite asupra capacităţii homeostatice limitate.

Noua realitate nutriţională trebuie abordată din mai multe perspective, pentru a cuprinde și multiplele manifestări ale malnutriţiei. Dubla povară a malnutriţiei atrage o dublă sarcină de abordare (istorică și biologică) și de rezolvare (politici și programe).

Ea își are sorgintea nu numai în tranziţia nutriţională, ci și în cea demografică și epidemiologică. Tranziţia nutriţională care încearcă să explice epidemia de obezitate poate fi relaţionată cu biologia și mediul obezogen (alimentar, economic și socio-cultural).

 Patternuri dietetice

Astăzi știm că cercetarea nutriţională nu se mai bazează pe nutrienţi unici, ci pe modele alimentare (patternuri dietetice), care dau o imagine integrată a efectelor alimentaţiei asupra sănătăţii. Patternul alimentar își exercită efectele asupra sănătăţii într-un mod sinergic sau chiar concomitent cu alţi factori și putem vorbi în final de rolul unui astfel de tipar alimentar în stilul de viaţă sanogen.

Un pattern alimentar sănătos își arată beneficiile și eficacitatea asupra longevităţii, calităţii vieţii și prevenirii mai multor boli cronice. În
populaţie nu trebuie implementată nevoia de nutrienţi valoroși (care poate duce la ideea de alimente-minune), ci să dezvoltăm instrumente pentru promovarea și prescripţia unui model alimentar sănătos.

Nutriţia trebuie să îmbrăţișeze natura interdisciplinară a misiunii sale și să lucreze în amonte de problemele nutriţionale imediate. Proiectarea și implementarea strategiilor de educaţie nutriţională sunt obligatorii.

Sănătatea/bunăstarea și înlăturarea foametei sunt doar două dintre obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru 2030. În sfera nutriţiei trebuie să se regăsească promovarea și menţinerea sănătăţii nutriţionale a populaţiilor.

Citiți și: La an nou, obiceiuri noi

Materialul este preluat din volumul „Diabet zaharat 2021 – Centenarul descoperirii insulinei”, editat de Viaţa Medicală în 2021

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe