Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Marile dileme ale pandemiei de COVID-19

Viața Medicală
Prof. asoc. dr. Adrian RESTIAN vineri, 14 august 2020

Metodele de combatere a pandemiei de COVID-19 ar trebui să vizeze, pe lângă izolarea și imunizarea populaţiei, și factorii genetici care cresc predispoziţia la infecţia cu SARS-CoV-2.

SARS-CoV-2 a apărut de foarte puţin timp pe acest pământ și, în ciuda progreselor extraordinare realizate, relaţiile noastre cu acest virus continuă să aibă încă foarte multe necunoscute, dar și foarte multe paradoxuri și nenumărate dileme. Respectând izolarea, impusă de autorităţi, nu ne mai imunizăm niciodată, în schimb dacă nu respectăm recomandările, riscăm să facem o boală foarte gravă, sau chiar să murim. Rezolvarea acestei dileme este foarte importantă pentru fiecare dintre noi, deoarece epidemiologii susţin că pandemia nu va trece până când nu vom avea un vaccin eficace, sau până când nu se va imuniza natural peste 60% din populaţie. De asemenea, s-a constatat în ultimul timp că imunizarea nu este singurul mijloc de apărare a organismului împotriva acestei boli.

Cercetătorii au constatat că, la unii bolnavi, anticorpii dobândiţi în urma infecţiei dispar după câteva luni și sunt înlocuiţi cu o imunitate celulară reprezentată de limfocitele T. Gena ACE2, care sintetizează receptorii pentru enzima de conversie a angiotensinei, prin intermediul cărora virusul invadează celulele noastre, poate fi inhibată, prin metilare, spre exemplu, de niște mecanisme epigenetice și atunci organismul va fi mai rezistent la boală, chiar înainte de a avea anticorpi, deoarece virusul nu mai are pe unde să intre în celule. În plus, pe lângă genele care nu pot fi influenţate de factorii de mediu, mai intervin și niște mecanisme epigenetice, care pot fi afectate de factorii de mediu, ele reprezentând chiar interfaţa dintre genom și mediu.

Cei care nu au respectat foarte strict restricţiile de izolare impuse de autorităţi au contribuit, într-un fel, la imunizarea lentă a populaţiei. După relaxare, contactul cu virusul a fost mult prea puternic și astfel a crescut vertiginos numărul cazurilor de îmbolnăvire. În aceste condiţii de fluctuaţie a cazurilor, ne întrebăm din nou ce am putea face noi pentru a scăpa cât mai ușor din această pandemie. Ideal ar fi să nu facem boala, ceea ce nu este imposibil deoarece nici izolarea și nici imunizarea nu reprezintă singurele mijloace de apărare ale omului. Natura a făcut ca foarte mulţi oameni să aibă o rezistenţă naturală faţă de această boală.

Predispoziţia la infecţie

Cel mai controlat focar de COVID-19 a apărut pe nava de croazieră Diamond Princess, unde la începutul lunii ianuarie 2020 se aflau 3.711 pasageri, cu vârsta medie de 69 de ani. La 20 februarie, s-a îmbarcat, din Hong Kong, un pasager de 80 de ani, care a adus virusul SARS-CoV-2 pe navă, iar în cele din urmă un număr de 712, din cei 3.711 pasageri, s-au îmbolnăvit de COVID-19. Dintre aceștia, 410 au fost asimptomatici, iar 14 pasageri au murit. Prin urmare, 2.000 de pasageri din cei 3.711 care erau pe navă au avut o rezistenţă nespecifică la virus și nu au făcut boala.

Un focar asemănător de COVID-19 a fost depistat și în staţiunea montană Ischgl, din Austria, unde sute de turiști s-au infectat cu SARS-CoV-2, pe care l-au transportat în diferite ţări din Europa. După câteva luni s-a constatat că 42,2% dintre cei 1.500 de locuitori care au fost testaţi aveau anticorpi specifici faţă de SARS-CoV-2, 85% dintre ei nu au avut niciun simptom clinic. Dar întrebarea este ce i-a ajutat pe ceilalţi 57,8% dintre localnici, care nu aveau anticorpi, să nu facă boala? Unii autori spuneau că anticorpii de la bolnavii care au făcut boala pot să scadă după câteva luni, iar imunitatea lor să fie asigurată de limfocitele T cu memorie.

Foarte mulţi autori au arătat că predispoziţia la infecţia cu SARS-CoV-2 depinde în mare măsură de factorii genetici. Unii autori au arătat că polimorfismul genelor OAS-1 și MxA, care intervin în mecanismele de apărare imunitară, poate crește predispoziţia indivizilor pentru SARS-CoV-2. Alţi autori au arătat că polimorfismele genei ACE2, care sintetizează receptorul de care se leagă SARS-CoV-2, pot crește și ele predispoziţia pentru boală. Alţi autori au arătat că noi am putea avea o imunitate încrucișată dată de celelalte coronavirusuri, peste 20% dintre virozele curente fiind produse și până acum de anumite coronavirusuri. Alţi autori au arătat că, pe lângă anticorpi, organismul nostru mai dispune și de o imunitate celulară împotriva noului coronavirus. Unii autori susţin că imunitatea bazată pe limfocitele T este chiar mai importantă decât imunitatea bazată pe anticorpi, care pot să scadă după câteva luni de la sfârșitul bolii. Limfocitele T cu memorie rămân și își aduc însă aminte că bolnavul respectiv a plătit odată tributul pentru această boală și nu va mai recidiva.

Pe de altă parte, unii medici din Italia și din Franţa, care s-au confruntat cu focare foarte intense de boală, așa cum s-a întâmplat la Bergamo, spre exemplu, spun că agresivitatea virusului a început să scadă. Cunoscutul epidemiolog francez Didier Raoult a declarat că o epidemie vine, crește, scade și trece, fără să știm de ce, ceea ce pledează în favoarea izolării.

În așteptarea lui Godot

În 1952, cunoscutul scriitor Samuel Beckett, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a scris o piesă de teatru, intitulată „Așteptându-l pe Godot”. În piesă este vorba de niște personaje stranii care îl așteptau pe un oarecare Godot, dotat cu puteri supranaturale, pentru a-i salva de problemele din această lume absurdă. Godot nu a venit niciodată și, la fel ca personajele lui, în timp ce stăm izolaţi în casă, sau ne plimbăm cu masca pe plajă, și noi așteptăm să se întâmple ceva, o minune, să apară un vaccin și să ne imunizăm, sau să scadă virusul în agresivitate și să treacă epidemia.

Însă peste câţiva ani va veni un alt coronavirus și o să o luăm iarăși de la început, de aceea este foarte important să știm ce putem face pentru rezistenţa noastră naturală, genetică, pe care unii dintre noi o au faţă de acest virus, cum am putea bloca genele rele și cum am putea stimula, cu ajutorul mecanismelor epigenetice, genele bune. Toţi avem în genomul nostru și gene bune, așa cum ar fi cele supresoare, care previn apariţia cancerului,  și gene rele, așa cum ar fi protooncogenele, care determină apariţia cancerului. Sănătatea noastră depinde tocmai de echilibrul dintre aceste gene, care este la rândul său dependent de mecanismele epigenetice, care reprezintă un fel de interfaţă între genom și mediu.

În cazul pandemiei, gena ACE2 ar putea fi considerată o genă „rea”, deoarece ea sintetizează receptorii prin intermediul cărora virusul intră în celulele noastre. Dacă am bloca prin intermediul proceselor de metilare această genă, sau dacă am putea bloca anumite porţiuni din receptorii ACE2, de care se leagă virusul, am putea preveni îmbolnăvirea, care la unii indivizi se produce în mod natural. Leo Pruimboom de la Universitatea din Salamanca, precum și alţi mulţi autori, arată că metilarea, adică inhibarea specifică a genei ACE2 s-ar putea realiza cu ajutorul unor medicamente epigenetice, așa cum ar fi vitamina D, care este deficitară în zonele mai afectate de pandemie. Curcumina care este un activator al ADN-metiltransferazelor scade feritina, care crește în COVID-19. Sulforafanul se găsește în broccoli și, după cum arată Terry Noah de la Universitatea Carolina din Nord, atenuează acţiunea virusurilor respiratorii asupra organismului. Dar s-ar putea ca nici aceste medicamente epigenetice să nu reprezinte soluţia perfectă pentru combaterea pandemiei.

Jean Bousquet a arătat că îmbolnăvirea poate fi influenţată și de alimentaţie. El a constatat că în zonele în care se mănâncă mai multe crucifere și lactate fermentate, cum ar fi iaurturile, cu acţiuni pozitive asupra microbiomului nostru, rata îmbolnăvirilor a fost mult mai mică. Toate acestea demonstrează că am putea să mai facem câte ceva, cel puţin să scăpăm de obezitate, care după cum se știe reprezintă un factor de risc foarte important în apariţia bolii. Am putea să medităm mai mult asupra vieţii noastre, să citim, să admirăm mai mult natura fără să o poluăm, să facem sport, sau să facem acte de binefacere. Stilul de viaţă a fost și continuă să fie, după cum am arătat în repetate rânduri, cel mai frecvent factor patogen al omului contemporan. De aceea izolarea nu este singurul lucru pe care am putea să îl facem pentru a scăpa de această pandemie.

 

 

Etichete: coronavirus covid genetică

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC