Creşterea este uluitoare: frecvenţa
cezarienelor în România s-a dublat în ultimii cinci ani. Datele cele mai
recente, din 2012, arată că, practic, jumătate din copiii românilor nu se mai
nasc astăzi pe cale naturală. Două întrebări majore răsar după o astfel de
veste: de ce a apărut această inflaţie de cezariene şi cum afectează ea sănătatea
copiilor noştri?
Frica. Acesta este răspunsul la întrebarea
„de ce?“. Surprinzător este faptul că acest răspuns vine de la ambii protagonişti
maturi implicaţi în procesul naşterii: mama şi medicul. Pruncul nu are nicio
posibilitate de a opta, astfel că cel mai influent eveniment din destinul său,
naşterea, depinde de anxietăţile celor doi oameni care-l aduc pe lume.
Frica mamelor nu este doar rezultatul
experienţelor hedoniste ale unei generaţii cu acces imediat la pilulele care
reduc durerea. Ea s-a construit de-a lungul deceniilor în care prea multe
gravide au fost tratate în spitalele publice româneşti ca vacile dintr-un şeptel
(în interiorul dosarului din acest număr puteţi citi despre astfel de experienţe
personale). Oroarea poveştilor despre naşterile din spitalele publice s-a
transmis noii generaţii de mame, care, cu mai multe opţiuni la îndemână, a decis
să-şi exercite dreptul de a alege ce e mai bine pentru sine. Căci, dacă se desfăşoară
într-un spital bine dotat, naşterea prin cezariană este astăzi la fel de sigură
ca aceea pe cale vaginală. Pentru mamă. Dar pentru bebeluş?
Michel Odent, ginecologul francez a cărui
carte a fost tradusă şi în română („Cezariana. Care este viitorul unei umanităţi
născute prin cezariană?“), enumeră mai multe diferenţe dintre un bebeluş născut
prin cezariană fără travaliu şi unul născut pe cale vaginală. Cele mai multe
sunt în defavoarea nou-născutului prin cezariană. Pentru o parte dintre aceste
diferenţe, precum riscul crescut al dificultăţii la alăptare, nivelul de glucoză
mai scăzut sau riscul crescut de autism, cercetările sunt încă insuficiente.
Există însă diferenţe consistent fundamentate prin studii: riscul de astm, de
3,23 ori mai mare la cei născuţi prin cezariană, răspunsuri imunitare diferite
sau niveluri diferite ale unor hormoni. Ce se poate afirma cu certitudine este
că această diferenţă fiziologică între cei doi bebeluşi este influenţată copleşitor
de felul în care s-au născut.
Desigur că această explozie a cezarienelor
este şi urmarea creşterii vârstei medii la care nasc femeile de astăzi. Dar,
scrie Michel Odent, industrializarea naşterilor ar putea fi o altă cauză care
le determină pe femei să solicite cezariana. Odent susţine că, pentru a avea o
naştere uşoară, femeia în travaliu trebuie să se afle într-un mediu sigur,
intim şi în care să nu se simtă observată. Sălile de naştere moderne sunt chiar
opusul descrierii medicului francez, care nu se bazează doar pe argumente
logice, ci şi pe o experienţă practică foarte consistentă. Concluzia sa: mediul
spitalicesc şi starea de anxietate creată de multitudinea inutilă a testelor
prenatale inhibă naşterile naturale. De obicei, femeile care au născut acasă îşi
povestesc relaxat şi cu detalii experienţa, în timp ce acelea care au născut la
spital refuză să o facă.
Mamele, spun ginecologii, exercită o adevărată
presiune pentru a li se permite să nască prin cezariană. Trăim într-o epocă în
care preceptele feminismului au încă un statut incontestabil şi nici chiar
profesorii universitari nu îndrăznesc să se opună unei astfel de cereri, atunci
când ea vine din partea unei mame. În astfel de cazuri „democraţia atinge o limită
care nu mai e admisibilă“, spune profesorul Florin Stamatian, preşedintele
Societăţii de Obstetrică-Ginecologie din România. Dar, deşi chiar preşedintele
lor spune că nu este admisibilă, ginecologii români admit această practică.
De ce? Tot din frică. Teama de acuzaţiile
care ar putea aduce procese de malpraxis este cea mai frecvent menţionată (în
interiorul dosarului din acest număr puteţi afla ce cred mai mulţi specialişti
ginecologi români şi străini despre inflaţia cezarienelor). Justificările indică
o răsturnare a relaţiei dintre ginecolog şi gravidă, care nu mai este una
medic–pacient, ci prestator de servicii–client. Această schimbare a paradigmei
medicale din maternităţi developează întreaga maşinărie profitabilă care
exploatează anxietatea părinţilor aflaţi în faţa naşterii copilului lor, în
numele posibilelor riscuri şi complicaţii care însoţesc naşterea. Dar cât de înţelept
este să provoci jumătate din naşteri pentru a salva un copil dintr-o mie?
Nu milităm pentru naşterile naturale în defavoarea
celor prin cezariană. Dar dorim deschiderea unei discuţii serioase, la nivel naţional,
prin care să se cântărească beneficiile şi dezavantajele inflaţiei de
cezariene. Nu pentru mamă, nu pentru medic, ci pentru personajul principal al
oricărei naşteri: copilul.
