Newsflash
Dosar

Institutul de Ftiziologie în zilele Revoluției

de Redacția Viața Medicală - dec. 23 2019
Institutul de Ftiziologie în zilele Revoluției

Prof. Dr. Florin Mihălțan, în vârstă de 35 de ani în momentul Revoluției, a ajuns printre primii la Spitalul de Pneumoftiziologie, în seara de 22 decembrie.

Momentul declanșării revoluției, cu primele anunțuri de noapte, cu chemările dramatice de a ieși pe stradă, m-a găsit acasă, privind la televizor. Era ora 22:00 și am luat decizia să plec acolo unde îmi era de fapt locul: la spital. Demolările se opriseră în spatele casei unde locuiam la acel moment (strada era atunci pe lista lui Ceaușescu pentru a fi rasă de pe suprafața pământului) și, având, ca mai tot românul, o Dacie veche, am încercat să ies prin spatele casei, unde nu mai erau drumuri, doar demolări și schelete de noi blocuri, pe ceea ce părea un drum croit de camioane. Din nefericire, plouase și se făcuse mocirlă pe drum, în care mașina s-a împotmolit. Nu era țipenie de om să mă ajute, iar pe deasupra mea vedeam trasoarele de la gloanțe care treceau în negura nopții.

După primele 24 de ore au apărut primii împușcați

Am reușit, în final, să scot, cu greu, singur, mașina din clisa respectivă. Ajungând la spital, am realizat că în afară de medicii de gardă nu mai veniseră alți colegi. Erau în schimb la datorie fochiștii, personalul tehnic, portarii. Au urmat două zile grele. Se zvonea că va fi atacat spitalul. Toți am trăit din proviziile de acasă în aceste două zile.

În timpul nopții nu au venit răniți, dar după primele 24 de ore au apărut primii împușcați în zona toracelui. Îmi aduc perfect aminte că momentul decisiv a fost când conducerea de atunci a spitalului oscila, așa cum s-a mai întâmplat și în alte unități sanitare, dacă acești răniți, care mult timp primiseră eticheta fie de teroriști, fie de revoluționari, urmau să fie primiți sau nu la internare. Am fost printre cei care au pledat cu fervoare că obligația halatului alb este de a-i trata egal pe toți cei care au nevoie de îngrijiri medicale.

Știrile erau contradictorii și, nu de puține ori, revoluționarii erau blamați. Cu toate acestea, institutul a fost „o mamă bună” pentru toți cei cu leziuni toracice care au apelat în zilele acelea la serviciile medicale, ce au funcționat non-stop pe tot parcursul derulării revoluției.

Ulterior au început să vină și alți colegi doctori și asistente.

Momentul acela, decisiv pentru soarta revoluției, când s-a dat ordinul de retragere a trupelor armate în cazărmi, l-am trăit toți ulterior, pas cu pas, în curtea spitalului. Șoseaua Viilor, care se prelinge și acum prin fața spitalului, se umpluse de tancuri, fum și zgomot de șenile. Era un zgomot asurzitor, iar pe fața celor adunați în curtea spitalului, îngroziți de carnagiul ce se anunța, am văzut atunci o multitudine de lacrimi.

În acest context dramatic, și cred că acela a fost momentul important, pentru că am auzit comanda și la radio, șirurile de tancuri s-au oprit, iar apoi, treptat, s-au retras în cazarmă. Toate aceste trăiri nu vor fi niciodată uitate. Ele rămân amprentate în memoria fiecăruia, iar acei eroi nevăzuți în halate albe care au rămas la datorie probabil că vor rămâne pe veci necunoscuți.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe