Newsflash
Dosar

Fiecare să-şi vadă de treaba lui

de Alexandra NISTOROIU - nov. 27 2014
Fiecare să-şi vadă de treaba lui

Unde începe şi unde se opreşte responsabilitatea medicilor în limitarea fenomenului de rezistenţă microbiană, cât de vinovate sunt mass-media pentru consumul excesiv de antibiotic, dar şi ce soluţii avem la îndemână pentru a combate tendinţele periculoase sunt necunoscutele pe care am încercat să le lămurim într-o discuţie cu prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“ Bucureşti.

 

  – Cum a evoluat România în privinţa utilizării antibioticelor?
   – România a evoluat exact ca orice ţară din lume, în sensul că a utilizat la maximum antibioticele.

 

  – Ce greşeli se fac în practică?
   – Greşelile sunt de dimineaţă şi până seara, de la uz până la abuz de antibiotice. Altfel spus, se folosesc antibiotice atunci când nu trebuie, vezi infecţiile virale, şi nu se folosesc antibiotice atunci când trebuie, vezi infecţii bacteriene.

 

   – Sunt specialităţi în care se întâlneşte mai des acest fenomen?
   – Fenomenul este întâlnit în toate specialităţile, mai puţin în bolile infecţioase, unde se fac cele mai puţine erori. În rest, se fac erori de dimineaţă până seara.

 

   – Care sunt cauzele? Cum s-a ajuns aici?
   – Cauza principală este frica de malpraxis. Şi, în subsidiar, mass-media. Medicii se tem să nu greşească, de situaţia în care pacientul nu primeşte un antibiotic în condiţiile în care ar fi trebuit să primească unul. Şi, atâta timp cât libertatea şi judecata sunt modificate de media, atunci toată lumea îşi ia măsurile de precauţie, în aşa fel încât mai bine să dea în plus, ca să nu poată fi acuzaţi că nu au dat, decât să fie acuzaţi atunci când potenţial ar fi fost nevoie să dea. Ceea ce vă spun este valabil peste tot în lume, în Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, oriunde, iar România nu face excepţie.

 

   – Ce rol ar trebui să joace presa?
   – Presa nu ar trebui să se bage să pună diagnostice. Vă dau un exemplu, în care un mesaj oarecare de ajutor umanitar are ca motto: doctorii au greşit şi din cauza doctorilor a ajuns să-şi piardă vederea. Presa îşi depăşeşte total atribuţiile. De unde ştiu cei care au făcut reportajul cine a greşit? De unde au preluat informaţia? Atâta timp cât avem specialişti în ţara asta, daţi crezare specialiştilor şi nu amatorilor în domeniu. Ca nemedic, pot să am orice părere, dar nu am voie să transpun această părere a mea pe ecran.

 

   – Pacientul pune presiune pe medic pentru a primi antibiotic?
   – Categoric. Vin, de exemplu, mamele şi spun clar: copilul meu are gripă. Gripa e un diagnostic absolut corect. Medicul recunoaşte: da, copilul tău are gripă. Mama spune: daţi-mi un antibiotic. Medicul nu vrea să-i dea antibiotic pentru că ştie clar că infecţia cu virus gripal nu se tratează cu antibiotic, n-are nicio legătură. Mama nu este mulţumită, se duce iar, după-amiază şi, până la urmă, primeşte antibiotic. Care antibiotic pune presiune selectivă pe germenii noştri şi generează mutaţii de rezistenţă. Aşa am ajuns unde-am ajuns: înconjuraţi de germeni cu multirezistenţă. Din cauza noastră, a oamenilor, nu din alte motive.

 

   – Ce soluţii vedeţi pentru limitarea fenomenului?
   – Soluţiile sunt mai greu de identificat. Primul lucru este ca fiecare să-şi vadă de treaba lui. Dacă nu se înţelege că fiecare trebuie să-şi vadă de treaba lui şi să nu se bage în grădina celuilalt, nu se va întâmpla absolut nimic, orice măsură s-ar lua. Asta e condiţia esenţială. Apoi, nu trebuie să facem medicină cu televizorul. Acum pacientul este foarte revendicativ şi spune: dacă nu faci aşa, chem televiziunea. Cheam-o, care-i problema? îi spun eu, dar altul e mai slab de înger. Şi-atunci cedează. Când se va înţelege că trebuie să se termine cu făcutul medicinii prin televizor, atunci vom ajunge şi să stăpânim o serie de procese. Un alt lucru este ameninţarea cu malpraxisul. Şi asta trebuie să înceteze. A, când e problemă de malpraxis, e problemă de malpraxis. Există foruri care să verifice aceste lucruri. Dacă se va înţelege că fiecare trebuie să-şi vadă de treaba lui, atunci problemele vor fi rezolvate. Dacă nu, vom merge aşa, că aşa este modelul.

 

   – Nu e responsabilitatea medicului ca, indiferent ce presiune se pune pe el, să ia decizia corectă?
   – Atât timp cât medicul este la îndemâna oricui, nu este responsabilitatea lui. S-a ajuns să nu mai fie responsabilitatea lui. Presiunea pe doctor e atât de mare încât el îşi pierde din dreptul de a lua decizia. Pierde din control. Aici s-a ajuns. Şi nu numai la noi, ci peste tot în lume.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe