În cadrul reuniunii a avut loc un simpozion pe tema feminizării medicinei europene, iar delegaţia României a pregătit două prezentări în acest sens.

Prima prezentare a dezbătut datele obţinute din surse oficiale privind feminizarea medicinei românești. A doua a prezentat datele unui chestionar european, aplicat la 480 de doctoriţe din România. Unul dintre aspectele feminizării medicinei românești este faptul că în ţara noastră doctoriţele reprezintă 70% din totalul medicilor.
Numărul medicilor cu drept de liberă practică înregistraţi la Colegiul Medicilor din România (CMR) este de 57.304. Din aceștia, aproape 70% sunt femei (tab. 1).

Repartiţia pe specialităţi este extrem de interesantă. Se observă o mult mai mare prezenţă a doctoriţelor, circa 80% (fig. 1), în medicina de familie și faptul că vechimea lor în muncă este extrem de crescută (fig. 2). Specialitatea de stomatologie înregistrează date asemănătoare (sursa: CMDR) – și aceasta are tendinţa să fie reprezentată preponderent (70%) de femei (fig. 3).

Poziţia de lider, preponderent a bărbaţilor

Cu toate că femeile medic reprezintă 70% din doctorii din România, atât per total, cât și pe specialităţi, poziţia de lider − șefi de clinică, departament sau secţii − este încă apanajul bărbaţilor. Acest lucru se observă la una din cele două universităţi investigate: „Carol Davila” din București și Facultatea de Medicină din Sibiu, dar și în altele (date nepublicată încă, Craiova, Baia Mare, Vaslui ş.a.). La București domină bărbaţii, în timp ce la Sibiu proporţia de lideri doctoriţe satisface proporţia de femei salariate acolo (fig. 4, 5 și tab. 2).
În ceea ce privește numărul de medici și expresiile „ne lipsesc medici” sau „ne pleacă medicii”, datele de mai sus arată că acestea sunt complet neadevărate.

Raportat la populaţia României, de 19.520.000 de locuitori (datele INS), există, potrivit diferitelor statistici: 2,93 medici/1.000 de locuitori, mai mult decât în Marea Britanie, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Japonia şi Coreea de Sud (fiecare în parte); 3,77 medici de toate specialităţile cu drept de liberă practică/1.000 de locuitori, pe locul 3 în lume, după Grecia (6) și Rusia (4,1); 4,53 medici absolvenţi de medicină, adică medici/1.000 de locuitori, pe locul 2 în lume.
Faptul că în Europa există peste 10.000 de medici români plecaţi în ultimii 20 de ani este o altă poveste, faţă de „nonlipsa” medicilor în România. Dacă în unele regiuni/spitale nu există destui medici, aceasta înseamnă o proastă repartizare. Dacă unele specialităţi sunt deficitare, aceasta înseamnă o altă proastă repartizare.

Răspunsul româncelor la chestionar

La chestionarul realizat de Sindicatul Medicilor din Italia au răspuns 487 de colege din cele 2.500 care l-au primit. Concluziile sunt:
• vârsta lotului nostru este cam măricică − 50-60 de ani (36%) și 39-49 de ani (28%);
• doctoriţele din România nu se simt discriminate în vreun fel (81%), doar câteva de pacienţi (14%), mai puţine de superiori (8%) sau de colegi (3%);
• circa 58% dintre respondente sunt foarte satisfăcute de traiectoria carierei lor, iar unele parţial (28%);
• doctoriţele noastre sunt complet satisfăcute de cariera lor (64%), dar 22% o fac cu preţul relaţiilor din familie (neglijarea familiei);
• respondentele noastre consideră că, la locul de muncă, femeile sunt în mod egal implicate în managementul practicii (73%). Faptul derivă mai ales din răspunsurile doctoriţelor de familie, care își gestionează singure cabinetul.

Comparaţii în Europa

Sinteza chestionarelor din cele 17 ţări a fost extrem de măgulitoare pentru delegaţia României: doctoriţele românce sunt cele mai satisfăcute din Europa, la mică distanţă de cele din Olanda și Cehia.
Doctoriţele din România reușesc cel mai bine să armonizeze viaţa profesională cu cea familială (86%), la mare distanţă faţă de Cehia (cu numai 55%). Doctoriţele italience sunt extrem de nemulţumite (68%). Poziţia profesională este mulţumitoare pentru 86% dintre respondentele noastre. Aceasta explică și de ce doctoriţele românce nu doresc să devină lideri/șefi de departamente/secţii/spitale. Probabil consideră că astfel de poziţii sunt mult prea agresive faţă de delicateţea feminină. Cele mai cunoscătoare dintre colegele noastre în materie de legislaţie par a fi cele din Bulgaria (100%), Cipru de Nord (77%) și Cehia (71%). La noi, colegele nu prea cunosc acest aspect.

Atuurile României

Investigatorii au fost întrebaţi de plenul simpozionului care cred că este motivul pentru care răspunsurile au fost așa de favorabile României. O parte din explicaţii ar putea fi:
• Egalitatea dintre femei și bărbaţi a fost statuată în România de circa 100 de ani, prin Constituţia din 1923.
• România a avut printre primele state din Europa un ministru al Sănătăţii femeie medic. Este vorba despre dr. Florica Bagdasar, numită în această funcţie în aprilie 1948, în Guvernul Petru Groza. România a mai avut o doctoriţă ministru al Sănătăţii, prof. dr. Daniela Bartoș, în 1996 (Guvernul Nicolae Văcăroiu) și, respectiv, în 2000 (Guvernul Adrian Năstase), actualmente președinte al Uniunii Medicale Balcanice.
• În România nu există diferenţe de salarizare între femei și bărbaţi pentru același post sau aceeași funcţie de specialitate.
• Creșterea salarizării în 2018 ar putea fi un alt motiv, deși mai multe răspunsuri au fost primite de la doctoriţele de familie, cărora bugetul cabinetului nu le-a fost crescut, precum la „bugetari”.
Acest chestionar poate avea tendinţe false. Două ar putea fi acestea: prima este generată de cei care au efectuat investigaţia, adică de cei care au prezentat colegelor lor chestionarul. Acesta a fost administrat de lideri ai CFSMR, astfel că răspunsurile colegelor este posibil să fi fost cu tendinţă. A doua ar putea fi faptul că multe doctoriţe nemulţumite de situaţia lor au plecat din ţară, astfel că nu au fost potenţiale participante la studiu.
Chiar dacă doctoriţele din România nu se simt discriminate în activitatea lor, o astfel de situaţie există în sistemul de sănătate. În anul 2019 s-a promulgat o lege care discriminează doctoriţele de o anumită vârstă. Este vorba despre Legea nr. 359/2018, care modifică art. 391, alin. 1 din Legea Sănătăţii nr. 95R/2015. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 359/2019, vârsta de pensionare a medicilor, indiferent de sex, era de 65 de ani. Deși textul pare că nu discriminează femeile doctor, egalitatea este încălcată prin stabilirea condiţiilor de formulare a cererii de prelungire a pensionării peste 65 de ani.
Medicul este obligat să ceară prelungirea activităţii până la 67 de ani, dacă vrea să lucreze peste 65 de ani. Problema apare atunci când Legea nr. 359 face referire la Legea nr. 263: cea din urmă – a pensionării – conţine o prevedere (anexa 5) care conferă dreptul de pensionare pentru femei la 62 de ani. Astfel, există doctoriţe cu vârsta cuprinsă între 61 și 65 de ani, care ar dori să lucreze până la 67 de ani, dar au depășit vârsta la care pot face cerere pentru aceasta – 64 de ani și 9 luni. Anexa 5 din Legea nr. 263 uită să precizeze că doctoriţele aveau dreptul să lucreze până la 65 de ani.
Situaţia concretă de pe teren arată că doctoriţele născute în perioada ianuarie 1954-aprilie 1958 nu mai pot solicita dreptul de a lucra până la 67 de ani. Nu același lucru se întâmplă pentru medicii bărbaţi, care, având dreptul să lucreze până la 65 de ani (conform anexei 5), pot face cererea de a lucra până la 67 de ani.