Newsflash
Dosar

Dopajul la Jocurile Olimpice - scurt istoric

de Dr. Mariana MINEA - aug. 6 2021
Dopajul la Jocurile Olimpice - scurt istoric

Lumea sportului beneficiază de reglementări detaliate și în continuă actualizare referitor la ceea ce ar putea fi considerat dopaj.

Însă toate acestea sunt de dată relativ recentă, mult mai recentă decât practicarea sportului de performanţă în sine.

Comitetul Internaţional Olimpic (IOC) a început testarea anti-doping în 1968, iar Agenţia Mondială Anti-Doping (World Agency Anti-Doping, WADA) a luat fiinţă în 1999, din nevoia de a proteja sportivii și de a menţine sportul pe tărâmul fair-playului. Din anul 2004, WADA emite anual o listă de substanţe și metode interzise pentru a fi folosite de sportivii de performanţă. Site-ul WADA și cel al Agenţiei Naţionale Anti-Doping sunt resurse detaliate de informaţii și educaţie pentru cei care doresc să practice un sport curat – de altfel, singura modalitate prin care sportul poate fi practicat ca meserie și artă.

        În plus, sportivii și personalul asistent al acestora trebuie să obţină certificatul de educaţie anti-doping după parcurgerea cursurilor pentru Jocurile Olimpice (JO) și Paralimpice disponibile în platforma Anti-Doping Education and Learning (ADEL) a WADA. Nu pot pleca la JO fără acest certificat.

Cronologie

        Un scurt istoric al dopajului și încercărilor de reglementare a acestuia ne arată următoarele:

1904: la Olimpiada de Vară din St. Louis, atletul care a câștigat cursa de maraton primea de la antrenorul său, inclusiv pe traseu, cantităţi mici de stricnină amestecată cu coniac și un pic de albuș. 

În anii ’30 sunt descoperite amfetaminele, care devin în scurt timp mai populare și mai folosite decât stricnina.

Până în 1935 va fi disponibil și testosteronul sintetic, despre care studiile desfășurate pe bărbaţi tineri au arătat că accelerează dezvoltarea musculaturii umerilor și a pieptului. În anii ’50, halterofilii experimentează cu Dianobol, un steroid anabolizant dezvoltat pentru a produce mai puţine efecte adverse decât testosteronul.

        Dezvoltarea mass-mediei înseamnă transformarea competiţiilor sportive în uriașe surse de divertisment, iar a sportivilor în staruri. Astfel că tentaţiile pentru a face performanţă cresc, iar medicii devin tot mai preocupaţi de problema dopajului.

În anii ’60, Consiliul Europei propune o rezoluţie împotriva dopajului în sport.

1960, Olimpiada de Vară de la Roma: ciclistul danez Knut Jenson moare în timpul cursei, după ce consumase amfetamine.

1962: în cadrul IOC ia naștere primul comitet medical. Sportivii încă nu sunt testaţi.

1963: IOC înfiinţează comisia internaţională privind dopajul, ce are rolul de a educa oficialii și atleţii privind pericolele dopajului, de a studia metodele, și substanţele cu efect de doping și consecinţele lor asupra atleţilor. Un an mai târziu, la Congresul IOC de la Tokyo, Comitetul Internaţional Olimpic ia atitudine fermă împotriva dopajului, anunţând sancţiuni împotriva celor care folosesc ori promovează dopajul și solicitând organizaţiilor sportive naţionale să-și anunţe atleţii că sunt pasibili de examinare și testare.

1965: comitetul IOC analizează dacă penalităţile se vor aplica doar atletului găsit pozitiv sau întregii sale echipe. International Association of Athletics Federations (IAAF) anunţă că va testa atleţii randomizat la viitoarele Jocuri Olimpice și competiţii europene.

1967: IOC adoptă o politică de testare anti-doping și prezintă o primă listă de substanţe interzise – stimulante, narcotice, simpatomimetice, antidepresive și tranchilizante. Lista nu include încă agenţii anabolizanţi.

1967 și 1968 înseamnă moartea altor doi cicliști din cauza folosirii amfetaminelor. Unul dintre ei, britanicul  Tom Simpson, a decedat pe o pantă ascendentă a Turului Franţei, sub camerele de filmat ale televiziunilor.

1968: la Olimpiada de la Mexico City, oficialii testează zilnic câte zece atleţi aleși aleatoriu dintr-o anumită categorie sportivă. Descoperă un atlet suedez care consumase bere înaintea competiţiei de tir, pentru efectul său anxiolitic, dar nu descoperă steroizii prescriși de medicul echipei germane, astfel că aruncătoarea greutăţii Margitta Gummel câștigă competiţia și stabilește un nou record mondial. Consumul de steroizi anabolizanţi devine atât de obișnuit în rândul atleţilor, mai ales al celor care mizează pe forţă, încât este considerat aproape indispensabil pentru a te menţine în vârful clasamentelor. Comunitatea medicală avea păreri împărţite în această privinţă, mulţi specialiști fiind susţinători ai folosirii anabolizantelor sub monitorizare medicală. Steroizii anabolizanţi vor fi testaţi de abia în 1976, la JO de la Montreal, și vor duce la pierderea multor medalii câștigate aici.

Vara lui 1998 ne readuce la Turul Franţei, când descoperirile Poliţiei zguduie din temelii evenimentul cel mai așteptat de fanii ciclismului. Deși controalele preliminare anti-doping nu descoperiseră sportivi pozitivi, intervenţia Poliţiei dezvăluie existenţa unor programe de dopaj în cadrul echipelor suedeză și olandeză, menite să crească performanţa sportivilor. După descalificarea celor două echipe, s-au mai retras din competiţie echipele spaniole și o echipă italiană. În acest context, în februarie 1999, IOC organizează prima Conferinţă Mondială pe tema dopajului și emite declaraţia de la Lausanne privind dopajul în sport. În noiembrie 1999 ia fiinţă WADA. Are sediul în Lausanne și este formată din reprezentanţi ai IOC, organizaţii guvernamentale și interguvernamentale, autorităţi publice, entităţi publice și private implicate în sport.

logo WADA

Interzis de WADA

Lista substanţelor interzise de WADA poate cuprinde orice substanţă sau metodă care îndeplinește oricare două dintre următoarele criterii: are potenţial de a crește performanţa; reprezintă un risc real sau potenţial pentru sănătatea sportivului; încalcă spiritul sportului.

Această listă este revizuită anual, intră în vigoare la 1 ianuarie a fiecărui an și este publicată de WADA cu trei luni înainte de această dată. În circumstanţe excepţionale, o substanţă poate fi adăugată în orice moment în această listă. Sunt, de asemenea, interzise substanţele sau metodele care maschează efectul sau detectarea substanţelor interzise.

        Unele substanţe sunt interzise permanent, atât în timpul, cât și în afara competiţiei, altele doar în timpul concursurilor (începând cu ora 11:59 A.M. a zilei premergătoare începerii competiţiei și până la eliberarea rezultatelor testelor). Altele sunt interzise doar în anumite sporturi. De exemplu, beta-blocantele sunt interzise în competiţiile de arc și de tir (inclusiv în afara competiţiei), în automobilism, darts, în toate competiţiile de biliard, în golf, schi (inclusiv sărituri cu schiurile), snowboarding și în sporturile subacvatice.

        Printre substanţele interzise permanent se numără agenţii anabolizanţi, diureticele, hormonii peptidici, beta-2 agoniștii, folosiţi în tratamentul astmului bronșic. În cazul celor din urmă, excepţie fac formele inhalatorii de salbutamol, formoterol, salmeterol, vilanterol, dar nici acestea nu pot depăși anumite doze maxime. În cazul în care nivelul salbutamolului în urină depășește 1.000 ng/ml, lucru posibil în cazul tratamentului unei crize de astm bronșic sever, atletul va trebui să facă dovada că a folosit substanţa în scop terapeutic, pentru a obţine o așa numită SUT, Scutire pentru Uz Terapeutic.

            Este interzisă utilizarea în timpul competiţiei a stimulantelor, narcoticelor, canabinoizilor, glucocorticoizilor. În categoria stimulantelor intră și efedrina și pseudoefedrina, în concentraţii de peste 10 micrograme/ml, respectiv 150 micrograme/ml în urină. Este permisă utilizarea fenilefrinei. Este permisă cafeina. Începând cu 1 ianuarie 2018, alcoolul nu se mai regăsește pe lista substanţelor interzise de WADA, rămânând însă alegerea organizaţiilor responsabile pentru fiecare sport în parte să își reglementeze acest consum. Competiţiile de arc, de exemplu, interzic consumul de alcool.

Definiţia dopajului: rezultatul pozitiv la testarea pentru prezenţa unor substanţe interzise sau a metaboliţilor ori a markerilor acestora în proba sportivului. Pentru a stabili o încălcare a reglementărilor anti-doping nu este necesar să se probeze intenţia, neglijenţa sau folosirea cu bună știinţă a substanţei de către sportiv. Totuși, stabilirea lipsei intenţiei poate fi importantă pentru obţinerea unei reduceri a sancţiunii.

Codul Mondial Antidoping stabilește regulile anti-doping pentru toate sporturile și toate ţările. A intrat pentru prima dată în vigoare în iulie 2004, iar codul din 2021 reprezintă a patra versiune.

 


Notă autor:

Bibliografie

http://www.kawasaki-m.ac.jp/soc/mw/journal/en/2006-e12-1/01_kremenik.pdf
http://anad.gov.ro
http://anad.gov.ro/web/wp-content/uploads/2021/01/Codul-Mondial-Anti-Doping-2021.pdf
www.wada-ama.org/en
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6311632/

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe