Fiecare generaţie contribuie la evoluţia vieţii. Sunt bine-cunoscute replicile „pe vremea mea” sau „tineretul din ziua de astăzi”, dar ce semnifică? Decalajul dintre generaţii înseamnă o diferenţă de opinii între generaţii privind valorile, credinţele și politica. Decalajul poate îngreuna comunicarea și uneori poate produce frustrare.

Generaţia născută după cel de-Al Doilea Război Mondial și-a pus amprenta și a creionat prezentul pe care îl cunoaștem astăzi. Cunoscuţi sub numele de Baby boomers, ei au implementat în acel moment un set nou de valori pe toate planurile, de la credinţă la mediul politic.

Una dintre principalele caracteristici ale acestora este independenţa. Sunt persoane devotate, disciplinate și competitive. Muncesc foarte mult. Această dorinţă de a munci și de a nu dori să se pensioneze rezidă din grija pentru persoanele mai în vârstă din familia lor. În mediul profesional, cei din această generaţie pot reprezenta adevăraţi mentori printre persoanele mai tinere.

Baby boomers deţin stabilitate din punct de vedere financiar și au tendinţa de a economisi mult mai mult din venituri faţă de restul generaţiilor. Au fost martorii evoluţiei tehnologiei, pe care tind să o utilizeze pentru a-și spori gradul de confort. Sunt prezenţi pe reţelele de socializare, însă pun mare preţ pe relaţiile interpersonale, având aptitudini de socializare.

Creativi, dar predispuși la depresie

Persoanele născute în perioada 1965-1980 aparţin generaţiei X, una dintre primele generaţii care încearcă să aibă o viaţă echilibrată în ceea ce privește volumul și timpul petrecut muncind.

Majoritatea sunt copiii care au crescut în medii în care petreceau foarte puţin timp cu părinţii pentru că aceștia stăteau foarte mult la serviciu sau erau divorţaţi. Mediile în care aceștia doresc să lucreze sunt flexibile, informale și cu energie pozitivă.

Generaţia Millennials este constituită din persoane născute în perioada 1981-1996. Sunt cei care s-au aplecat cel mai mult către inovaţie și dorinţa de a porni afaceri noi, de tip startup. Aceste persoane sunt încrezătoare în forţele proprii.

Lucrează în medii care pun accentul pe creativitate și diversitate. Își doresc foarte mult să se dezvolte profesional, o bună parte dintre ei pot renunţa la o slujbă dacă simt că nu își dezvoltă aptitudini așa cum
și-ar dori.

Depresia afectează o foarte mare parte din această generaţie, numită și Y. Spre deosebire de generaţiile anterioare, care au aptitudini sociale foarte bune, cei din generaţia Millennials au legat foarte multe prietenii în mediul online, ceea ce a dus la creșterea sentimentului de singurătate printre aceștia.

Generaţia multitasking

Din generaţia Z fac parte persoanele născute după 1997, perioadă în care internetul a devenit accesibil maselor. În prezent se cunosc puţine caracteristici ale acestei generaţii pentru că este încă în plină dezvoltare. Este foarte conectată la orice înseamnă tehnologie și a căpătat aptitudinea de ,,multitasking”.

Membrii acestei generaţii nu mai pun accent pe studiile universitare și au o mare dorinţă de antreprenoriat și de a deschide noi drumuri. Cine știe, poate printre ei se află primul astronaut care va ajunge pe Marte. Lucrează în medii în care există competitivitate și independenţă a angajatului. Cei mai mulţi dintre ei pornesc propriile afaceri și devin
angajatori.

Prăpastia dintre comunităţi

Obţinerea și menţinerea echilibrului emoţional și psihic constituie un factor determinant al stării de sănătate. Am discutat cu psihologul Doranda Maria Bârsan (foto) despre modul în care are loc această dezvoltare și cum ar putea fi îmbunătăţită comunicarea între generaţii.

În ce mod diferenţele între generaţii produc impedimente în
comunicare?

Diferenţele între generaţii au existat dintotdeauna, dar în zilele noastre par a fi mai puternice și mai numeroase. De multe ori creează o prăpastie adâncă. Putem observa că ne aflăm într-un cerc vicios. Din cauza diferenţelor nu putem comunica, iar lipsa comunicării duce la adâncirea acestei prăpastii.

Multe dintre comportamentele indivizilor nu sunt doar rezultatul experienţei individuale. Ele pot fi atribuite și unor predispoziţii genetice. Cu alte cuvinte, generaţia nouă se regăsește în generaţia veche și invers. Tinerii sunt deschiși la nou.

Din păcate, de cele mai multe ori, își neglijează propriile emoţii și propria stare de bine, riscând cu ușurinţă să ajungă la dezechilibre emoţionale. Au nevoie de educaţie și îndrumare în viaţă, însă rareori reușesc să comunice eficient cu părinţii lor.

Cum pot fi depășite aceste bariere?

Tinerii ai căror părinţi discută cu ei sunt mai afectuoși, mai respectuoși, par mai dornici să semene cu părinţii lor, faţă de tinerii ai căror părinţi ţin să aibă mai mereu dreptate. Scopul părinţilor trebuie să rămână acela de a-i învăţa pe copiii lor să fie responsabili, pe măsură ce devin independenţi.

Copiii au nevoie de părinţi implicaţi, care să-i călăuzească în această lume a egocentrismului și prezenţei ecranelor. Au nevoie să le fie satisfăcută nevoia de iubire, iar părinţii par a fi incapabili de a comunica iubirea eficient, la nivel emoţional.

Un prim pas este al adulţilor, care trebuie să se detașeze de trecut, să înţeleagă că acesta nu mai reprezintă un reper și că e nevoie să aducă schimbări.

În această suferinţă, din cauza ritmului mult prea rapid al schimbării, e nevoie ca ei să facă eforturi pentru adaptare, este necesară dezvoltarea inteligenţei emoţionale, printr-un proces de învăţare a unui mod de comunicare asertiv, de relaţionare armonioasă, de autocunoaștere și autoreglare.

Odată asimilate acestea, atât de părinţi, cât și de copii, se poate obţine o stare de echilibru, pace interioară, care permite atât atenuarea conflictului între generaţii, cât și progrese pe plan profesional, relaţional și personal.

Răsfăţul, un pericol emoţional

Cum a evoluat dezvoltarea psiho-emoţională a copiilor pe parcursul anilor?

Dezvoltarea psihică a copilului implică modificarea echilibrului între încorporarea realităţii și acomodarea la condiţiile concrete ale vieţii. Are la bază asimilări și formări de conduite și atitudini noi pentru a putea forma instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe, modalităţi noi de satisfacere a trebuinţelor.

S-au schimbat atât modul de creștere, îngrijire a copilului, cât și atitudinea societăţii faţă de acestea. Dezvoltarea socio-emoţională a copiilor este dată de relaţia pozitivă dintre copil și adult, care să îi inspire copilașului încredere și siguranţă.

Adesea, lipsa limitelor sănătoase și de consecvenţă în aplicarea lor poate conduce la ceea ce numim „răsfăţul” copi­ilor și observăm abia mai târziu că adolescentul are o capacitate redusă de adaptare, de toleranţă la stres și frustrare, standarde sau credinţe iraţionale, lipsa dorinţei de a depăși evenimentele destabilizatoare, care pot conduce, fiecare în parte, la instalareadezechilibrului emoţional.

Cât de important este mediul în care crește copilul?

Mediul este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea fiinţei umane. Mediul acţionează asupra fondului ereditar al fiecăruia, îl activează și îl face să contribuie la dezvoltarea psihică. Putem să ne închipuim fondul ereditar sub forma unor întrerupătoare care pot fi activate sau nu de către anumite condiţii din mediu.

Totodată, mediul oferă spaţiul de socializare, locul unde fiecare învaţă să comunice, să colaboreze cu cei din jur, pregătindu-l pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunităţii în care s-a născut. Mediul poate exercita atât influenţe pozitive, cât și negative, care trebuie desăvârșite de educaţie. Educaţia asigură dezvoltarea psihică deplină a omului și direcţionează, conform scopurilor sale, chiar și influenţele de mediu.

Drumul de la prima respiraţie către viaţa de adult

Copilul este eminamente deosebit de adult. Din perioada intrauterină până la vârsta adultă, corpul și mintea parcurg etape de dezvoltare până la maturitate. În dezvoltarea copilului primul an de viaţă este poate cel mai important, pentru că în această perioadă au loc achiziţiile motorii și cognitive, copilul se dezvoltă intelectual și afectiv.

Toţi acești factori sunt determinanţi pentru dezvoltarea sa normală și menţinerea stării de sănătate. Punctul culminant în dezvoltarea sistemului nervos central survine intrauterin între săptămânile 10-18 de sarcină, când are loc numărul cel mai mare de diviziuni celulare.

Cu toate acestea, procesul de dezvoltare nu se oprește la naștere. El continuă într-un ritm energic pe parcursul primului an de viaţă. Din aceste considerente este foarte importantă suplimentarea cu acid folic în perioada de graviditate, mai ales în primul trimestru de sarcină, pentru a preveni defectele de tub neural.

Nou-născutul prezintă un număr aproximativ de 100 de miliarde de neuroni. Procesul de mielinizare are loc într-un ritm lent până la aproximativ 8 ani, atunci când structura scoarţei cerebrale este la fel ca cea a adultului.

Pe măsură ce sistemul nervos se maturizează, crește numărul de sinapse neuronale. La naștere, un neuron are aproximativ 2.500 de sinapse, iar la vârsta de trei ani ajunge la aproximativ 15.000 de sinapse.

Dezvoltarea aparatului respirator se desfășoară în cinci etape. La naștere, nou-născutul are doar 10% din numărul de alveole pulmonare de la vârsta adultă. Formarea alveolelor pulmonare este considerată completă la vârsta de 8 ani.

La naștere este prezent reflexul de înot, învăţat încă din perioada intrauterină. După naștere, dacă un copil este lăsat în apă, el va începe să plutească. În acest moment va exista și un răspuns bradicardic prin care își va încetini bătăile inimii și își va ţine în mod instinctiv
respiraţia. Acest reflex se va pierde după vârsta de 6 luni.

Talente mari în corpuri mici

Există copii, în lumea întreagă, care încă de mici au demonstrat capacităţi ieșite din comun. Bella Devyatkina este o fetiţă din Rusia care încă de la vârsta de preșcolar putea să citească fluent trei limbi. La vârsta de 7 ani vorbea fluent șapte limbi străine. A fost întotdeauna încurajată de părinţi și a învăţat limbile străine cu vorbitori nativi.

Archie Norbury este cel mai tânăr DJ. La vârsta de 4 ani a performat într-un club din Hong Kong. Născut în Dubai, a început activitatea în lumea muzicii de la vârsta de 2 ani, când a fost inspirat de tatăl său și a început să mixeze pe consola de acasă. A participat la numeroase festivaluri de renume. Cel mai mare festival la care a mixat a fost Raver Tots din Essex unde au participat 7.000 de persoane.

În aceeași notă, Cleopatra Stratan deţine cinci recorduri mondiale, și anume: cea mai tânără interpretă care a înregistrat un album, cel mai bine plătită artistă tânără, cel mai tânăr interpret care a primit trei premii MTV, cea mai tânără interpretă într-un concert live de două ore, cea mai tânără interpretă care a înregistrat un hit naţional.

Greta Thunberg, o cunoscută activistă la nivel mondial, născută în 2003, a fost desemnată de publicaţia Times personalitatea anului 2019. În anul 2018 a condus prima grevă școlară pentru climă, în faţa clădirii parlamentului suedez.

Montannah Kenney a fost cea mai tânără persoană care a urcat pe muntele Kilimanjaro în 2018, când avea vârsta de 7 ani. În luna martie a acelui an a reușit să ajungă până la altitudinea de 5.895 de metri.