Evoluţia pieţei medicamentelor din ultimul an oglindeşte fidel finanţarea deficitară a sistemului de sănătate, accesul precar al pacienţilor la medicamente şi barierele de acces din calea producătorilor de medicamente. O scădere cu 2% a consumului de medicamente, în condiţiile în care România are indicatori de finanţare a sănătăţii la coada clasamentelor europene, este extrem de îngrijorătoare.

    Excepţia care arată o creştere a pieţei de medicamente cu 5,7% în trimestrul II din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea aşa-zisului efect de bază (n.red: indicatorii care se măsoară de la o perioadă la alta depind de pe­rioada la care se face referinţa). Trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, din cauza îngrijorării jucătorilor din piaţă ca urmare a aplicării reformelor anunţate de insti­tuţiile statului.

    Tendinţa de scădere a vânzărilor de medicamente se menţine, prognozele rămân de –1% în valoare şi –2% în volume, respectiv zile de tratament – aceştia fiind indicatorii corecţi ai accesului populaţiei la medicamente. Mai mult, în condiţiile în care exportul paralel se menţine la cote înalte, iar mecanismele de fraudă nu au fost cu totul anihilate, experţii consideră că cifrele date publicităţii nu reflectă consumul real, care, în fapt, ar fi cu 10% mai mic.

    În condiţiile în care piaţa a crescut cu numai 2% în semestrul I faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în semes­trul I din 2013 la 20% în semestrul I din 2014). Această evoluţie este dovada izbitoare a faptului că întregul consum de medi­camente peste o finanţare echivalentă anului 2010 este im­pu­tat producătorilor, în condiţiile în care termenul de încasare a ba­nilor pe medicamente, la nivel de producător, se menţine la peste 200 de zile, deşi autorităţile afirmă că plăţile se fac în 90 de zile.

   Producătorii de generice sunt obligaţi să finanţeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuţie şi, în din ce în ce mai multe cazuri, să achite o „taxă de raft” pentru a avea acces la anumite canale comerciale.

   Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piaţă, iar pacienţii şi statul sunt obligaţi să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.

   Astfel, în absenţa voinţei politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituţiile statului, cât şi cu organismele internaţionale care să corecteze reglementările nocive din sistem, prognozele pentru semestrul al doilea din 2014 şi pentru 2015 rămân rezervate şi indică o descreştere de 1–3%.

   În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferenţiate şi odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creştere până la 24% în trimestrul 4. Efectul este resimţit în cele din urmă de milioanele de pacienţi cronici prin dispariţia în continuare a medicamentelor ieftine, ei fiind nevoiţi să plătească mai mult din propriul buzunar pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.

   Pentru producătorii de medicamente, lipsa acestor măsuri de corecţie înseamnă amânarea investiţiilor, scoaterea din porto­foliu a produselor nerentabile şi scăderea competitivităţii în ansamblu.

   România îşi agravează riscul de a rămâne doar un im­portator, şi nu un producător de medicamente. Şi de a întreţine în continuare o balanţă comercială negativă, în condiţiile în care medicamentele creează circa 15% din deficitul comercial.