O bună cunoaștere și înţelegere a fiziopatologiei în BAP este esenţială pentru dezvoltarea de noi terapii. Boala arterială periferică (BAP) reprezintă o patologie caracterizată prin stenoza și/sau ocluzia arterelor de dimensiuni medii și mari, altele decât cele care vascularizează inima (boală coronariană) sau creierul (boala cerebrovasculară).

BAP afectează vasele membrelor inferioare mai frecvent decât vasele membrelor superioare, ducând la oboseală recurentă, senzaţie de crampe musculare sau durere, cunoscută sub denumirea de claudicatio intermitens (claudicaţie intermitentă), care reprezintă cel mai important simptom pentru diagnosticarea BAP.

Date epidemiologice

Se estimează că peste 200 de milioane de pacienţi sunt diagnosticaţi cu BAP la nivel mondial. Relativ neobișnuită la pacienţii tineri, prevalenţa BAP crește odată cu vârsta și afectează într-o proporţie substanţială vârstnicii (>20% din pacienţi aparţin grupei de vârstă peste 80 ani).
BAP este asociată cu reducerea capacităţii funcţionale și cu un risc crescut de mortalitate cardiovasculară. În ciuda prevalenţei crescute și a prezenţei claudicaţiei, ce asociază reducerea calităţii vieţii, BAP continuă să rămână subdiagnosticată și subtratată.
Studiul „The Global Burden of Disease” a estimat o creștere cu peste 30% a mortalităţii și a dizabilităţilor atribuite BAP între 2005 și 2015, acest lucru fiind în mare parte atribuit îmbătrânirii populaţiei. În afară de vârstă, fumatul și diabetul zaharat reprezintă cei mai puternici factori de risc pentru BAP.
Un studiu de cohortă folosind baza de date THIN (The Health Improvement Network) din Marea Britanie a studiat evoluţia în timp a prevalenţei și a terapiei profilactice secundare a BAP. Rezultatele au arătat că prevalenţa BAP simptomatice a scăzut de la 3,4% în anul 2000 la 2,4% în 2014. Această scădere a fost observată la toate grupele de vârstă. Autorii (Cea-Soriano și colab., 2018) au concluzionat că acest lucru se poate datora creșterii în timp a strategiilor secundare de prevenţie cardiovasculară și a programelor de reducere a factorilor de risc cardiovasculari.

Efectele BAP

Pacienţii cu BAP suferă de impotenţă funcţională la nivelul membrelor inferioare. În mod tradiţional, limitarea funcţională a fost pusă pe seama claudicaţiei intermitente, simptom clasic al BAP, caracterizat prin durere la nivelul picioarelor, care apare la efort și dispare la repaus. Studiile arată că atât pacienţii simptomatici, cât și cei asimptomatici cu BAP sunt la risc pentru impotenţă funcţională progresivă.
Limitarea distanţei de mers la pacienţii cu BAP este multifactorială la origine și se reflectă în restricţia activităţii, pentru a reduce apariţia disconfortului de la nivelul picioarelor. Acest lucru determină și reducerea calităţii vieţii la acești pacienţi. Studii care au evaluat pacienţi cu BAP au arătat că reducerea capacităţii de mers se asociază cu risc crescut de evenimente cardiovasculare și mortalitate. De asemenea, reducerea activităţii fizice prezice progresia BAP, cu o scădere mai accentuată a indicelui gleznă-braţ (IGB).
Reducerea perfuziei sangvine de la nivelul membrelor inferioare cauzată de leziunile obstructive arteriale este în mod clasic evaluată cu ajutorul IGB. Asociaţia Americană de Diabet (ADA) recomandă efectuarea screeningului folosind IGB la toţi pacienţii cu diabet zaharat și semne sau simptome de BAP.

Totuși acurateţea IGB e controversată când evaluarea e efectuată la pacienţii în vârstă care prezintă artere greu compresibile și mediocalcinoză. IGB poate fi, de asemenea, fals-negativ la pacienţii simptomatici care prezintă stenoză aorto-iliacă moderată sau colaterale extinse. De aceea, sunt folosite și alte metode imagistice, cum ar fi ecografia Doppler, angiografia cu rezonanţă magnetică și angiografia CT. De asemenea, folosind ecografia Doppler, se poate estima un alt indice, și anume grosimea intimă-medie carotidiană (GIMC), ca marker al aterosclerozei generalizate.

Un studiu publicat recent (Hur și colab., 2018), efectuat pe 324 de subiecţi diagnosticaţi cu diabet zaharat de tip 2, a arătat că 25,2% din pacienţii înrolaţi, care aveau un IGB între 0,91 și 1,40, au fost diagnosticaţi cu BAP prin ecografie Doppler. Vârsta înaintată, statusul de fumător, prezenţa simptomelor la nivelul membrelor inferioare și un indice GIMC crescut s-au asociat cu prezenţa BAP la pacienţii cu IGB între 0,91 și 1,40 din lotul studiat. În același studiu, dintre pacienţii care aveau un IGB între 0,91 și 1,40 și au fost diagnosticaţi cu BAP, doar 39,8% au prezentat simptomatologie specifică. Luând în considerare impactul BAP asupra mortalităţii pacienţilor cu diabet zaharat, diagnosticul precoce și tratamentul corespunzător sunt extrem de importante, chiar și la pacienţii asimptomatici.
Un alt studiu clinic, care susţine folosirea metodelor imagistice, este cel publicat de Santoro și colab. în 2018, care au dorit să compare ecografia cu IGB în asocierea dintre BAP și factorii de risc cardiovasculari. În acest studiu, care a inclus 319 participanţi, 32,9% din ei având diabet zaharat, s-a demonstrat că ecografia este o metodă mai bună de screening și stadializare a BAP.

SCREENINGUL ÎN BOALA ARTERIALĂ PERIFERICĂ:

• Indicele gleznă-braţ;
• Ecografia Doppler (GIMC);
• Angiografia cu rezonanţă magnetică;
• Angiografia CT.