Eradicarea globală a variolei, eliminarea poliomielitei şi a rujeolei în multe zone ale lumii nu ar fi fost posibile fără vaccinuri. Implementarea pe scară largă a programelor de vaccinare în ultimele trei decenii a condus la realizări importante: sunt evitate două-trei milioane de decese anual; din 2002, Regiunea europeană a OMS a fost declarată „fără poliomielită”, iar numărul de cazuri de rujeolă din regiune a fost redus cu peste 90% în ultimul deceniu. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut: în toate ţările persistă lacune în acoperirea vaccinală (20% din copii şi mulţi adulţi nu sunt vaccinaţi corespunzător), există persoane vulnerabile sau greu accesibile nevaccinate, iar focarele de boli infecţioase continuă să se răspândească. Lipsa cunoştinţelor privind vaccinarea duce la decizia multora de a nu se vaccina sau de a nu-şi vaccina copiii. Se estimează că, în fiecare an, în Europa, 32.000 de copii mor din cauza bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinare.
Săptămâna vaccinării, în lume şi în Europa
Situaţia epidemiologică
Vaccinarea asigură protecţie faţă de 25 de boli – nu doar patologia clasică (difterie, tetanos, poliomielită etc.), ci şi pneumonie sau bolile diareice cauzate de rotavirus (cu mortalitate mare în rândul copiilor sub 5 ani) ori unele boli posibil fatale la vârsta adultă (gripă, meningită, cancer de col uterin). Iată principalele date privind cele mai importante boli prevenibile prin vaccinare, conform rapoartelor ECDC şi Centrului naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile (CNSCBT).
Difteria
În 2011, cele 29 de ţări ale UE au raportat 20 de cazuri sporadice de difterie (incidenţă sub 0,01 la 100.000 de locuitori). Patologia este încă prezentă în Rusia, Ucraina, Belarus, chiar endemică în Asia, Africa şi America Latină, ceea ce impune menţinerea vaccinării antidifterice de rutină şi ameliorarea administrării rapelurilor la vârsta adultă.
Patologia invazivă determinată de Haemophilus influenzae
Este vorba despre infecţii ale căilor respiratorii (otite, sinuzite, epiglotite, pneumonii), afectări osteo-articulare (artrite septice, osteomielite), celulite faciale/orbitare, dar şi entităţi patologice invazive (meningită, septicemie). În 2011, incidenţa acestora era de 0,38/100.000 de locuitori (2.133 de cazuri raportate de 24 de ţări ale UE). Cele mai mari rate s-au înregistrat în Suedia, Norvegia, urmate de Finlanda şi Marea Britanie. Patologia afectează predominant copiii sub 5 ani şi adulţii de peste 65 de ani. Între 1990 şi 2009, toate ţările UE au introdus vaccinarea de rutină în copilărie, cu Hib, ce s-a dovedit eficientă şi a dus la reducerea progresivă a circulaţiei serotipului b.
Patologia invazivă meningococică
Include meningita, meningococcemia, bacteriemia, septicemia sau mai rar, pneumonia, artrita şi pericardita, cu fatalitate de 8–15% şi o rată de sechelaritate pe termen lung de 10–20% printre supravieţuitori. În Europa, au fost 3.814 cazuri confirmate în 2011 (0,75 la 100.000 de locuitori), cu cele mai mari valori în Irlanda, Marea Britanie şi Malta. Majoritatea cazurilor sunt atribuite serogrupurilor B şi secundar C. Trendul incidenţei este descrescător în ultimii zece ani, parţial prin introducerea universală a vaccinării conjugate împotriva serogrupului C în unele ţări din UE. În ianuarie 2013, noul vaccin MenB a fost aprobat pentru utilizare în Europa. În 2012, în România s-au raportat 76 de cazuri confirmate/probabile (incidenţă de 0,35%ooo).
Patologia invazivă determinată de Streptococcus pneumoniae
Include meningita, septicemia, pneumonia/empiemul pulmonar şi bacteriemia, cu afectarea în special a copiilor sub 5 ani, imunosupresaţilor şi persoanelor vârstnice. În 2011, 27 de ţări europene au raportat 20.260 de cazuri confirmate (incidenţă globală de 3,8 la 100.000 de locuitori). Cele mai mari rate s-au înregistrat în Danemarca, Norvegia, Finlanda şi Suedia. Introducerea vaccinării conjugate heptavalente PCV7 a diminuat rata portajului şi incidenţa infecţiilor streptococice invazive, dar a ridicat problema emergenţei serotipurilor neincluse în vaccin. Problema rămâne şi după înlocuirea cu vaccinul PCV13, ceea ce impune continuarea supravegherii şi a cercetării pentru dezvoltarea noilor produse biologice.
Rujeola
În 2012, în ţările UE s-au înregistrat 8.230 de cazuri raportate (16,2 la un milion de locuitori), 94% din ele în Franţa, Italia, România, Spania şi Marea Britanie, majoritatea la persoane nevaccinate.Trendul descrescător înregistrat în 2012 este atribuit mai mult reducerii receptivilor din populaţie decât unui declin stabil al bolii. Incidenţa rujeolei la nivel naţional în 2012 a fost de 34,8%ooo locuitori, cu 7.450 de cazuri confirmate, de 1,6 ori mai mare decât în 2011 (22,3%ooo). Acoperirea vaccinală cu ROR atinge ţinta de 95% abia în jurul vârstei de doi ani, iar existenţa unui număr mare de receptivi sub această vârstă favorizează manifestarea epidemică a rujeolei. Ţările regiunii OMS Europa au hotărât eliminarea transmiterii indigene a rujeolei până în 2015. Pentru aceasta se impune creşterea acoperirii vaccinale la minimum 95% cu două doze, întărirea sistemului de supraveghere şi controlul eficient al epidemiilor.
Rubeola
În 2011, 25 de ţări UE au raportat 8.411 cazuri, doar 10% confirmate în acord cu definiţia de caz europeană; 97% provin din Polonia şi România. În 2012, în ţara noastră au fost confirmate 20.812 cazuri, cu o incidenţă de 97,5%ooo, de 4,7 ori mai mare decât în 2011 (20,6%ooo). Acoperirea vaccinală suboptimală permite acumularea de persoane susceptibile şi manifestarea epidemică a bolii. Pentru eliminarea bolii se impune creşterea acoperirii vaccinale şi organizarea de campanii pentru adolescenţii şi tinerii susceptibili.
Tetanosul
În Europa, în 2011 au existat 93 de cazuri confirmate (0,04 la 100.000 de locuitori), majoritatea în Italia, România, Polonia, Grecia, Spania şi Franţa. În România, în 2012 s-au înregistrat şapte cazuri (0,03%ooo), toate la adulţi fără protecţie antitetanică. Această situaţie se explică prin scăderea acoperirii vaccinale la vârsta adultă şi reducerea titrului de anticorpi, în lipsa unor rapeluri periodice. În acest context se impune îmbunătăţirea vaccinării populaţiei adulte/vârstnice şi organizarea de campanii tip „catch-up“ în ţările cu incidenţe mai mari.
Parotidita epidemică
În 2011, 23 de ţări UE au raportat 12.362 de cazuri, cu o incidenţă globală de 3,5 la 100.000 de locuitori. Peste 87% au fost în Cehia, Polonia, Spania, Marea Britanie şi Olanda. În primele şase luni ale anului 2012, izbucniri epidemice de parotidită au fost raportate în Cehia, Spania şi Irlanda, probabil din cauza unei acoperiri vaccinale reduse, dar şi a faptului că unele persoane rămân susceptibile după una sau mai multe doze vaccinale, cu contractarea unei forme clinice mai uşoare. În România, în 2012, s-au raportat 163 de cazuri, cu o incidenţă de 0,9%ooo (de 1,4 ori mai mică decât în 2011); 87,2% din cazuri au fost la copii cu vârsta între 2 şi 4 ani, deşi aceştia ar trebui să fie imuni în urma vaccinării. Pe lângă explicaţiile europene, la noi intervin refuzul vaccinării şi lipsa preparatului biologic în anumite perioade. Se impun: menţinerea unei acoperiri vaccinale înalte cu două doze de ROR în copilărie, efectuarea rapelurilor la adolescenţi/adulţii tineri şi creşterea eficienţei programelor de imunizare.
Tusea convulsivă
În 2011, 27 de ţări europene au raportat 16.897 de cazuri confirmate (incidenţă 5,57 la 100.000 de locuitori), în special în Norvegia, Estonia, Olanda şi Finlanda. În România, în 2012, au fost 83 de cazuri (incidenţă 0,4%ooo, similar anului 2011), număr foarte mic explicat prin subraportare şi neglijarea bolii la adolescenţi/adulţi. Creşterea incidenţei europene este cauzată de ameliorarea metodelor de diagnosticare şi raportare, dar mai ales de vaccinarea incompletă şi scăderea imunităţii la vârsta adultă. Scăderea titrului de anticorpi protectori postvaccinali, în absenţa unor stimuli antigenici naturali, conduce la receptivitatea adolescenţilor/adulţilor, în ciuda acoperirii vaccinale mari din copilărie. De aceea se impune administrarea de rapeluri vaccinale la adolescenţi (ca în Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania şi Italia), la adulţi, gravide sau personalul medical.
Poliomielita
La nivel mondial, numărul cazurilor a fost de 222 în 2012 şi 400 în 2013. Se utilizează vaccin inactivat (mai sigur, dar mai puţin imunogen) în toate ţările UE, cu excepţia Poloniei. În 2011 şi 2012 nu au existat dovezi ale transmiterii virusurilor poliomielitice sălbatice pe continent, dar posibilitatea existenţei cazurilor de import, cu restabilirea transmiterii în populaţii cu acoperire vaccinală redusă, constituie o ameninţare permanentă, cu atât mai actuală cu cât Siria a raportat cazuri de poliomielită pe fondul reducerii acoperirii vaccinale din cauza conflictului militar din regiune. Unii părinţi refuză să-ţi vaccineze copiii, considerând că poliomielita este o boală a trecutului, aşa că acoperirea vaccinală este scăzută în ţări ca Bosnia-Herţegovina, Ucraina, Austria, insuficientă pentru prevenirea transmiterii în caz de reintroducere. OMS şi UNICEF şi-au propus oprirea focarului sirian până la sfârşitul lunii martie 2014, fără răspândire internaţională, prin vaccinarea a peste 20 milioane de copii (în special cu vârsta sub cinci ani) din Siria şi alte şase ţări vecine. CDC recomandă un rapel antipoliomielitic tuturor adulţilor care călătoresc în Egipt, Irak, Iordania, Liban şi Turcia, în special celor care vor lucra în domeniul medical, tabere de refugiaţi sau alte servicii umanitare. În Europa, se impune menţinerea unei acoperiri vaccinale înalte şi supravegherea continuă clinică şi de mediu, pentru a permite menţinerea statutului „fără poliomielită“.
Rabia
Cazurile umane de rabie sunt foarte rare în ţările UE, majoritatea fiind libere de această patologie, cu excepţia României, Croaţiei şi Poloniei. În 2012, s-au menţionat un caz în România şi două cazuri de import (în Marea Britanie şi Elveţia). Virusul rabic rămâne endemic în rândul animalelor domestice şi sălbatice în Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Lituania, Polonia, România, Serbia şi Turcia. A reapărut la animalele din nordul Greciei în 2012, după o absenţă de 25 de ani. Liliecii sunt rezervoare de infecţie în Franţa, Germania şi Olanda. Se impune continuarea supravegherii situaţiei epidemiologice, în special a rezervorului animal. În iunie 2012, OMS a recomandat vaccinarea antirabică a turiştilor care urmează să viziteze India.
Hepatita virală B
În 2011, ţările membre UE au raportat 17.276 cazuri de infecţii cu VHB (3,5 cazuri la 100.000 locuitori), dintre care 2.832 acute (16,4%), 11.705 (67,8%) cronice şi restul clasificate cu statut necunoscut. Incidenţa globală a hepatitei acute B (0,8 la 100.000 locuitori) este mult mai redusă faţă de rata cazurilor cronice (8,1 la 100.000 locuitori). Declinul cazurilor acute este legat probabil de implementarea vaccinării anti-VHB în Europa, în timp ce creşterea cazurilor cronice poate fi explicată prin lărgirea screeningului populaţiei cu risc. În 2012, România a înregistrat 332 de cazuri de hepatită virală acută cu VHB şi 30 de cazuri cronice. Doar 16 pacienţi din cei cu infecţii acute aveau vaccinarea antihepatită B completă, cu trei doze.
Acoperirea vaccinală
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe