Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Documentar

Profesorul

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU miercuri, 13 martie 2013
   După primii paşi în curtea Spitalului Colentina, un gând rămâne în urmă, pe soclul profesorului Nicolae Gh. Lupu, stârnind funigeii amintirilor.
   La o oră de prânz, cu ani în urmă, Profesorul intra în cantina medicilor de la Institutul de Medicină Internă al Academiei (unde se mânca „mai bine ca la Lido“ graţie unui bucătar supradotat) împreună cu un invitat de marcă, directorul Institutului Pasteur din Paris. La intrarea lor, toate mesele, inclusiv a noastră, a celor de la biochimie, şi-au micşorat brusc volumul, creând un fundal sonor cald, catifelat. Nu mai ţin minte dacă era înainte sau după ziua Profesorului, sărbătorită în Institut, când stătuse cu ochii pe noi toată noaptea ca să vadă cum dansăm. Dar acum, după primii paşi, iată, Profesorul şi-a schimbat pe neaşteptate traiectoria şi a cotit spre masa noastră. Conştiincios, fără să-l îngrijoreze schimbarea, invitatul îl urma. La doi paşi de noi, chipul Profesorului se umbrise, şi – culmea! – era cu ochii pe mine. Fusesem la coafor, eram „modernă“, cu un păr „tapat“ ca-n filme: înălţat excesiv, multiaerat. La el se uita Profesorul: „Ce-i căchiţa aia (a se citi „căpiţa“) în capul tău? S-o dai jos că te spun lu’ mamă-ta“. (Mama era internată în acele zile în spital. Profesorul o plasase într-o rezervă, dar mama a trecut rapid la „comun“, pentru că nu se simţea bine într-unul din acele „cavouri de lux“, cum erau supranumite rezervele, un fel de garsoniere confortabile în care medicul intra numai dacă era chemat, unde erau internaţi, de regulă, cei mai importanţi dintre „tovarăşi“.)
   În locul rezervelor sunt acum laboratoarele, tot atâtea cabinete de lucru ale unor specialişti cunoscuţi ca prof. dr. Radu Voiosu, spre care mă îndrept. Faţă în faţă cu laboratoarele sunt saloanele, duplexuri gigantice, mai ales dacă le comparăm cu numărul chiuvetelor şi al băilor disponibile (doar două băi pentru un număr mare de bolnavi de ambe sexe, cu cozi, vociferări şi alte însoţiri neigienice, în faţa uşii). Explicaţia: aici spaţiile vechii clădiri avuseseră alte întrebuinţări, nu găzdui­seră saloane. Dar...?
   În nu ştiu care an, Decanatul a hotărât să începem stagiile clinice cu o oră mai devreme. Profesorul nu ne-a primit. Zicea că deranjăm bolnavii, că somnul lor, ca şi toaleta de dimineaţă sunt esenţiale. Când sosea în clinică, mergea spre dulapul său de pe coridor, cu un deget pe perete şi, dacă, în final, vedea pe deget vreo urmă de praf, femeile de serviciu aveau serios de lucru în ziua aceea. Aşa arăta, pe atunci, respectul faţă de om.
   Ei, dar Profesorul avea o spiritualitate aparte. A murit în spital, fireşte, în camera de gardă, care se afla perete în perete cu camera mea de intern preclinic. Era o zi de duminică şi doamna Lupu m-a trimis după obiectele necesare pregătirii catafalcului. „Dar e duminică“, am observat eu, „magazinele cu obiecte bisericeşti nu sunt deschise“. „Le iei de la Biserică“ a ripostat dânsa. „De la care?“ „De la oricare. Te urci în primul tramvai şi, când vezi o biserică, cobori. Îi spui preotului că a murit profesorul Lupu. Atât.“ Aşa am făcut, aşa am spus şi, după un „Dumnezeu să-l ierte!“, m-am văzut cu braţele pline de toate cele necesare pentru catafalc.
   Cineva spunea că un om nu moare cu adevărat decât atunci când mor toţi cei care l-au cunoscut. Suntem mulţi cei care l-au cunoscut pe marele iubitor de oameni Nicolae Gh. Lupu. Atenţie, aşadar, domnilor manageri ai ilustrului Spital Colentina, profesorul Lupu n-a murit!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC