Dr. Silvia-Maria Stoicescu avea 35 de ani în decembrie 1989 și lucra ca pediatră la Maternitatea Polizu. Nici măcar nou-născuții nu au fost scutiți de aventuri în acele zile...
În 1989 eram medic specialist pediatru în Secția de nou-născuți a IOMC – Maternitatea Polizu. În 22 decembrie am fost de gardă. Pentru că eram puțini, garda începea la ora 12:00. Am rămas de gardă conform programului și, în afara atmosferei apăsătoare de nesiguranță, teamă, conștientizarea acută a responsabilității față de pacienți, întreaga după-amiază nu s-au înregistrat evenimente deosebite. Toți ascultam radioul și, când puteam, televizorul. Trăiam împreună – atât personal medical, cât și pacienți – euforia plecării dictatorului.
La lăsarea serii, lucrurile s-au schimbat. Au apărut împușcături și anunțuri alarmante la radio și la televizor. Fiind situați între Radiodifuziune și TVR, vedeam pe ferestre toate mișcările de populație și gărzi patriotice anunțate. Aproape de miezul nopții s-au auzit împușcături în apropierea maternității și o asistentă medicală curioasă, care urmărea ce se întâmplă de pe terasă, a simțit trecerea unui glonț pe lângă cap. Au intrat gloanțe, din fericire fără să rănească, prin ferestre, într-un salon de lăuze.
Mai mulți medici obstetricieni au venit de acasă pentru dublarea gărzii, pentru a face față eventualelor evenimente. Toți am fost fericiți când s-a anunțat la televizor propunerea de liberalizare a avortului.
Cel mai dificil moment trăit în acea gardă a fost cel de dinaintea miezului nopții, oră când se pregătea laptele pentru alimentarea nou-născuților. La radio s-a anunțat că apa potabilă din București este otrăvită și populația era atenționată să nu o consume. Cu apă potabilă se pregăteau formulele pentru copii. A fost momentul când proaspetele mămici, lăuzele au cedat psihic. Toate țipau îngrozite că „vor să le omoare copiii”. Din acel moment, au stat toată noaptea cu copiii în brațe, pe scaune, în saloanele nou-născuților (în acea perioadă nu existau saloane rooming-in). Alimentația am pregătit-o de atunci numai cu soluție de glucoză 5% din pungi sterile, sigilate, pe care le aveam în secție.
După miezul nopții a sosit o salvare cu o gravidă în expulzie, de pe strada Omnia. Șoferul ne-a oferit informații despre împușcăturile din oraș. Tot după miezul nopții, un rănit a ajuns până la poarta spitalului.
Pe 23 decembrie, deși garda s-a schimbat, nimeni nu voia să plece acasă. Se trăgea și la Hotel Nord, și la Piața Victoriei.
Acasă eram așteptați de familiile îngrozite că nu mai ajungem. Am plecat pe rând, urmărindu-ne unii pe ceilalți până la colțul străzii Polizu, pentru a ne ajuta dacă ar fi intervenit ceva care să ne pună viața în pericol.
Este greu de descris în cuvinte ce am trăit și simțit. Erau niște evenimente despre care citisem în cărți. Nu îți venea să crezi că este adevărat ce se întâmplă. Era un alt fel de stres, adăugat celui profesional, care ne dubla responsabilitățile față de pacienți. Trebuia să faci față, să te adaptezi, astfel încât cei care veneau în maternitate pentru un eveniment fericit în viața lor, nașterea unui copil, să nu simtă presiunea care ne solicita pe noi.
Prof. dr. Silvia-Maria Stoicescu este șefa secției de neonatologie de la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”
sursa foto: Wikimedia
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
