De ceva vreme, seismele penale din sfera medicală au tendinţa să dezvolte o frecvenţă tot mai mare a medicilor anchetaţi sau în curs de a fi investigaţi. „Culpa medicală“ este o faptă săvârşită ca delict medical, de unde rezultă o vinovăţie. Termenul este folosit aproape invariabil alături de „malpraxis“, care înseamnă practică greşită, defectuoasă. Mass-media foloseşte deseori cu oarecare uşurinţă aceşti termeni, la care ar trebui să aibă un acces selectiv, când analizează anumite erori medicale. Utilizarea lor în reportajele scrise trebuie făcută numai după consultarea unor specialişti, pentru a le păstra semnificaţia corectă. Ei nu pot fi la îndemâna oricărui jurnalist, care să le interpreteze după voia lui.

   Uneori, datele sunt prezentate în presă ca şi cum n-am mai avea ce adăuga. Dacă, ulterior, medicul respectiv se dovedeşte a fi nevinovat, cum îşi va mai reface imaginea terfelită? Mai mult, ar putea fi însoţită de „condamnări“ sau de folosirea unor expresii oneroase la adresa celui incriminat. De aceea, nu se poate comenta numai pe baza unor fapte enunţate, ci şi pe date concrete, cu specialişti la îndemână. Nimeni nu are competenţe să instrumenteze suspiciunea unor fapte penale până ce cazul nu trece prin Departamentul de jurisdicţie al Colegiului Medicilor. În acest sens, prezentăm următorul caz.

     Bolnav în vârstă de 26 de ani se internează în urgenţă pentru dureri abdominale, greţuri urmate de vărsături, stare subfebrilă. Analizele consemnează doar un număr de leucocite de 8.000. Se pune diagnosticul de apendicită acută şi se practică în urgenţă apendicec­tomie. Intraoperator, aspectul morfopatologic al apendicelui nu justifică simptomatologia bolnavului. Postoperator, starea generală se agravează brutal, instalându-se un sindrom de ocluzie intestinală. Considerându-se o complicaţie postoperatorie, se reintervine în a patra zi de evoluţie nefavorabilă. Intraoperator, nu se constată decât un ileus dinamic şi îngroşarea apreciabilă a mezenterului. S-a practicat ileostomie de degajare. Evoluţie postoperatorie nefavorabilă. Se instalează acelaşi sindrom de ocluzie intestinală. Starea bolnavului devine critică. Se transferă la Cinica de chirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca. După o reevaluare clinică şi paraclinică, se practică o nouă reintervenţie chirurgicală pentru acelaşi sindrom de ocluzie intestinală, când se constată un mezenter mult îngroşat, monstruos, de 8–10 cm, şi stază în circulaţia portală. Evoluţia postoperatorie este gravă, cu deces în a cincea zi prin stop cardiorespirator. Cazul este trimis direct la Institutul de Medicină Legală, pentru malpraxis şi culpă medicală într-o operaţie de apendicectomie. După 60 de zile, concluzia IML este următoarea: sindrom Budd-Chiari prin ingestie de alcool metilic, cu endoflebită ocluzivă pe venele suprahepatice, cu bloc posthepatic ce a dezvoltat o formă malignă de hipertensiune portală, cu evoluţie letală.

   Bolnavul, fiind tâmplar de mobilă, consumase în acea zi 500 ml de alcool metilic. Nici el, nici familia n-au adus la cunoştinţa medicului acest fapt, care ar fi limpezit mai repede cazul. Iată cum un amănunt de anamneză, ascuns de bolnav şi familie, a pus probleme dificile de diagnostic. Familia a instigat însă imediat autorităţile, ca medicul operator să fie arestat pentru moartea bolnavului, iar un ziar local i-a făcut chiar un portret de incompetenţă şi l-a acuzat de crimă, deşi nu se primise rezultatul anatomopatologic de la IML, care lămurea cauza decesului.

   „Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic“, spune jurământul lui Hipocrate, rostit de fiecare doctor atunci când termină facultatea. Acea onoare de care vorbeşte jurământul nu poate fi pusă la îndoială de reportajul unui jurnalist fără argumente juridice şi fără decizii de jurisdicţie. Această onoare trebuie mereu apărată de vârfurile profesiunii medicale, profesorii universitari sau specialiştii renumiţi, atât timp cât este pus în cumpănă adevărul. Să nu uităm că profesia medicală este ştiinţă plus conştiinţă plus sentimentul datoriei, care trebuie să facă minuni de vindecare.

   Aceasta este medicina, o chemare sufletească ce nu are vârstă şi care înglobează în ea tot ce este sfânt, pentru a reda sănătatea semenilor noştri.