Aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume au epilepsie, una dintre cele mai frecvente boli neurologice la nivel mondial și una dintre cele mai vechi afecțiuni recunoscute.
Frica, neînțelegerea, discriminarea și stigmatizarea socială au însoțit dintotdeauna boala. Cu ocazia Zilei Mondiale a Epilepsiei, specialiștii atrag atenția asupra importanței diagnosticului și tratamentului corespunzător.
Și astăzi, epilepsia poate avea impact asupra calității vieții pentru persoanele bolnave și familiile lor. În China și India, boala reprezintă un motiv pentru interzicerea sau anularea căsătoriilor.
În SUA, până în anii ’70, era legal ca persoanelor cu epilepsie să le fie refuzat accesul la restaurante, teatre, centre de agrement și alte clădiri publice, iar în Marea Britanie, legile care permiteau anularea unei căsătorii din motive de epilepsie au fost modificate doar din 1971.
Epilepsia reprezintă o proporție semnificativă a poverii globale a bolilor. La nivel mondial, cinci milioane de oameni sunt diagnosticați anual cu epilepsie.
În țările cu venituri ridicate, se estimează că 49 de persoane la 100.000 de locuitori sunt diagnosticate anual cu epilepsie, iar în țările cu venituri mici și mijlocii, cifra poate crește până la 139 la 100.000 locuitori.
Acest fapt este urmarea riscului crescut de afecțiuni endemice, cum ar fi malaria sau neurocisticercoza, incidenței crescute a accidentelor rutiere, leziunilor cerebrale asociate nașterii și variațiilor de infrastructură medicală, disponibilității programelor de sănătate preventivă și a îngrijirilor accesibile. Aproape 80% dintre persoanele cu epilepsie trăiesc în țări cu venituri medii și mici.
OMS estimează că până la 70% dintre acestea ar putea trăi fără convulsii dacă ar fi diagnosticate și tratate corespunzător. Trei sferturi dintre persoanele cu epilepsie care trăiesc în țările cu venituri mici nu primesc tratamentul de care au nevoie, de aceea nu este de mirare că riscul de deces prematur în cazul lor este de până la trei ori mai mare comparativ cu populația generală, cu cele mai mari rate de mortalitate prematură întâlnite în țările cu venituri medii și mici și în zonele rurale.
Mecanismele care pot duce la epilepsie sunt multiple, iar cauzele bolii pot fi de tip structural, genetic, infecțios, metabolic, imun. La nivel global, aproximativ 50% dintre cazurile de epilepsie nu au o cauză cunoscută.
Se estimează că un sfert dintre cazurile de epilepsie pot fi prevenite. Prevenirea leziunilor la nivel cerebral este cea mai eficientă metodă de prevenire a epilepsiei posttraumatice. Îngrijirea perinatală adecvată poate reduce incidența epilepsiei induse de leziuni la naștere. Utilizarea medicamentelor și a altor metode menite să reducă temperatura corpului unui copil febril poate reduce riscul de convulsii febrile.
Prevenirea epilepsiei asociate accidentului vascular cerebral este concentrată pe reducerea factorului de risc cardiovascular – de exemplu, prin măsuri de prevenire sau control al hipertensiunii arteriale, diabetului și obezității și prin evitarea consumului excesiv de tutun și de alcool.
Prevenirea infecțiilor cerebrale, a malariei și neurocisticercozei și educația privind modul de a evita infecțiile pot fi modalități eficiente de reducere a epilepsiei la nivel mondial.
Majoritatea persoanelor cu epilepsie (70%) ar putea trăi fără convusii prin utilizarea adecvată a medicamentelor antiepileptice. Noile ghiduri de tratament detaliază abordările în funcție de cele mai recente dovezi clinice (1).
Mai mult de 23 de substanțe active anticonvulsivante sunt disponibile astăzi în UE și SUA (2) (Tabel alăturat).
OMS atrage atenția că este disponibil un tratament cu costuri reduse, cu o medicație lunară care costă doar 5 dolari (3).
Întreruperea medicamentelor anticonvulsivante poate fi luată în considerare după minimum doi ani fără convulsii. Este posibilă diagnosticarea și tratarea majorității persoanelor cu epilepsie la nivelul asistenței medicale primare fără utilizarea unor echipamente sofisticate.
Proiectele-pilot OMS au indicat că instruirea furnizorilor de servicii medicale primare pentru diagnosticarea și tratarea epilepsiei poate reduce efectiv decalajul de tratament al epilepsiei.
Tratament intranazal: medicamentele de urgență pentru convulsii necontrolate sunt administrate intravenos, intramuscular sau rectal. Calea intranazală a fost propusă ca metodă mai convenabilă pentru a trata convulsiile acute. FDA a aprobat anul trecut un spray nazal pe bază de diazepam ca tratament acut al crizelor epileptice frecvente la persoanele cu vârsta de peste 6 ani (4).
Controlul convulsiilor: crizele comițiale pot fi „oprite” prin reducerea la tăcere a unui anumit set de neuroni din trunchiul cerebral, în special dintr-o zonă numită substantia nigra, potrivit unor cercetări efectuate pe model animal la Centrul Medical al Universității Georgetown (5).
Epilepsie și memorie: Un nou studiu Cedars-Sinai dezvăluie că impulsurile electrice anormale ale celulelor creierului în epilepsie sunt asociate cu întreruperea temporară a memoriei, numită afectare cognitivă tranzitorie (6).
Sincopă versus epilepsie: neurologii sunt consultați frecvent pentru a diferenția între un eveniment sincopal și criza epileptică. Chiar și după o investigație extinsă, diagnosticul rămâne adesea neclar. Kim et al. (6) au dezvoltat un algoritm pentru diferențierea celor două afecțiuni. Ei au ajuns la concluzia că durata mai lungă a pierderii conștienței, creșterea enolazei specific neuronale, prolactinei, NH3 și mioglobinei sunt asociate crizelor epileptice mai mult decât sincopei. Cel mai puternic discriminator a fost NH3 – o valoare de 45,5 umoli/l a oferit o specificitate de 71,23% și o sensibilitate de 68,8%. Autorii sugerează că o combinație de biomarkeri ar putea ajuta la diferențierea sincopei de epilepsie.
Epilepsie și depresie: un studiu asupra copiilor cu nevoi speciale de îngrijire a descoperit că unul din patru copii cu epilepsie din SUA are depresie și/sau anxietate. Autorii studiului recomandă ca medicii să ia în considerare factorii corelați cu depresia și anxietatea la copiii cu epilepsie, pentru a fi gestionați în mod corespunzător (5).
Terapia cu ablație termică: atunci când o persoană cu epilepsie nu răspunde la tratamentul medicamentos (la cel puțin două două clase de medicamente), pasul următor este evaluarea fezabilității intervenției chirurgicale. Dacă focarul epileptogen a fost identificat, există varianta terapiei prin ablație termică cu ajutorul laserului (LiTT), atât pentru abordul mai facil, cât și în cazurile inabordabile chirurgical.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
