În primul rând, dovedeşte-ţi valoarea şi puterea cerând mult de la tine; fii tu însuţi cel mai aspru critic al tău. În al doilea rând, toţi avem nevoie de oameni în care să credem şi de oameni care să creadă în noi; caută-ţi un model, urmează-l, depăşeşte-l şi apoi vei deveni tu însuţi model. În al treilea rând, pentru a ajunge om de real succes fii tare, nu te descuraja, nu-ţi plânge de milă, nu căuta alibiuri pentru eşec, ci caută remedii.
Dorinţa
Încrederea în sine
Iniţiativa
„Propria manu – sua sponte“ (Publius Ovidius Naso) – adică „De bună voie şi nesilit de nimeni“. Pentru că fără iniţiativă, dorinţa moare. A avea iniţiativă înseamnă să faci ceea ce trebuie, fără ca nimeni să-ţi spună că trebuie să faci. Lipsa de iniţiativă este una din cauzele principale ale actualului eşec al societăţii româneşti.
Imaginaţia
„Omul golit de visele sale e o biată creatură la îndemâna fiarelor care au acelaşi chip cu al său“, spunea Marin Preda. Drumul imaginaţiei începe cu observarea atentă a fenomenelor şi a lucrurilor, trece filtrul inteligenţei şi al gândirii şi ajunge la inovare şi creaţie. Imaginaţie înseamnă a visa cu ochii deschişi. Aţi întâlnit vreodată un cercetător ştiinţific de succes care să fie lipsit de imaginaţie?!
Entuziasmul
Forţa, puterea, încrâncenarea cu care dorim un lucru generează entuziasmul. El stă la baza începerii, continuării şi ducerii la bun sfârşit a lucrului dorit. Entuziasmul este contagios, atrage adepţi şi colaboratori. Atunci când entuziasmul dispare, valoarea decade. Entuziasmul înseamnă deci optimism. Winston Chruchill spunea: „În ceea ce mă priveşte, sunt un optimist – nu văd la ce mi-ar folosi sa fiu altceva“. Această filosofie curajoasă l-a ajutat să-şi reconstruiască ţara distrusă în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Acţiunea
Acţiunea este rezultanta unei gândiri care susţine o muncă intensă. Stupul reprezintă modelul de acţiune. În stup, fiecare albină face ce ştie că are de făcut. Trântorii sunt excluşi. Regina este simbolul regulei, asigură identitatea stupului şi garantează continuitatea. Într-o societate normală, bazată pe acţiune şi muncă, nimic nu se obţine gratis. În societăţile bolnave, trântorii, în loc sa fie excluşi, conduc. Pentru a încuraja acţiunea şi munca, oamenii şi-au creat legende (Iancu Jianu, Joana D’Arc etc.).
Autocontrolul
Autocontrolul înseamnă, în fond, cunoaşterea de sine însuşi. Cunoscându-ne pe noi înşine, prin voinţă, ne vom putea stăpâni, ne vom putea reprima sentimentele şi comportamentele negative, nepotrivite situaţiei şi momentului, vom putea îndepărta de noi invidia şi atitudinile care atrag răul. Un bun ghid al autocunoaşterii şi autocontrolului poate fi următoarea mărturie a lui Theodor Roosevelt: „În viaţa mea n-am câştigat nimic fără să muncesc din greu, să chibzuiesc îndelung şi să plănuiesc cu grijă ce aveam de făcut, lucrând cu mult în avans. Am fost nevoit să-mi antrenez intens nu doar trupul, ci şi sufletul şi spiritul.“
A lucra mai mult decât eşti plătit să faci
„Munca alungă cele trei rele: plictiseala, viciul şi sărăcia.“ (Voltaire) Alături de dorinţă, munca este cheia succesului. Munca înseamnă dorinţa de a face lucruri importante, de a-ţi asuma responsabilităţi. Munca atrage după sine disponibilitatea de a-i atrage, îndruma şi ajuta şi pe alţii să performeze şi să aibă succes. Cei care văd şi înţeleg munca prin prisma întrebărilor: „Ce salariu voi avea?; Care este programul?; Când voi fi avansat?; Ce prime mi se acordă? etc.“ vor rămâne definitiv în zona mediocrităţii. „Nici părul cărunt, nici ridurile nu ne pot da prestigiul; ci viaţa trăită intens, frumos dobândeşte în cele din urmă roadele prestigiului.“ (Cicero)
Personalitatea agreabilă
Personalitatea se bazează pe calităţile înnăscute, modelate prin educaţie şi autocontrol. Arta comunicării interumane îţi oferă prilejul să-l convingi pe partener că nimeni altul nu i-ar putea oferi servicii mai bune decât cele oferite de tine. Încrederea bolnavului în medic se bazează tocmai pe acest principiu. Fără de el, în lipsa empatiei şi a încrederii, medicina se dezumanizează. „Ce eşti – te priveşte pe tine. Ce vrei – priveşte şi pe alţii. Ce faci – aceea poate privi pe toţi“, spunea Nicolae Iorga. Un comportament rigid, o personalitate arogantă înlătură cu siguranţă bucuriile succesului.
Gândirea corectă
Povestea gândirii este, pe scurt, următoarea: la naştere, depozitul minţii este gol; treptat, el se umple cu informaţii din mediul înconjurător şi de informaţii primite prin educaţie. Toate informaţiile sunt depozitate şi aşteaptă să fie prelucrate. Pe măsură ce omul creşte, mintea lui asimilează şi prelucrează informaţiile din depozit. Pe baza autosugestiei, în funcţie de calitatea (bună sau rea) a informaţiei, se formează personalitatea şi caracterul. Se conturează comportamentul şi acţiunile viitoare. Apar, aşadar, gândirea şi controlul actelor sale. Printr-o gândire corectă, te poţi construi sau reconstrui; poţi stăpâni frica, ura, descurajarea, furia, vulgaritatea. Gândirea corectă îţi arată dimensiunea reală a lucrurilor şi a fenomenelor şi te ajută să le tratezi echilibrat şi cu măsură. Gândirea corectă îţi arată ce se poate face şi ce nu se poate face. Lucrul cel mai valoros din fiinţa umană este mintea, gândirea şi raţionamentul. O minte bună se formează în timp, prin educaţie şi voinţă. Ea va fi capabilă să producă valoare, progres şi succes. O minte frustă, needucată va produce, în cel mai fericit caz, lucruri banale sau submediocre şi atitudini de şmecheraş.
Concentrarea
Concentrarea reprezintă exerciţiul prin care îţi aduni gândurile, focalizându-le asupra problemei care te interesează şi în final asupra scopului dorit. Concentrarea, dublată de autosugestie şi perseverenţă, nu numai că te duc la ţintă, dar pot transforma eşecul în succes.
Perseverenţa
„Perseverare diabolicum.“ (Seneca) Perseverenţa este o calitate umană vecină cu geniul. Perseverenţa unei persoane inteligente şi cu gândire corectă te ajută să duci la bun sfârşit ceea ce ai început şi să ştii ceea ce trebuie înlăturat. Perseverenţa este combinaţia de gândire şi de atitudine de durată. Oamenii lipsiţi de personalitate încep mai multe lucruri deodată, sunt nesiguri, nehotărâţi, lipsiţi de claritate, abandonează cu uşurinţă, nu fac niciodată lucruri importante. Cine începe mai multe lucruri dintr-odată, nu le va putea urmări desfăşurarea cu atenţia cuvenită fiecăruia şi riscă să nu ducă niciunul la bun sfârşit.
Perceperea eşecului
Eşecul este, în fond, o lecţie de viaţă. Uneori este chiar necesar, pentru că poate genera atitudini şi acţiuni benefice şi entuziaste. Tot răul este spre bine. Omul inteligent, cu autocunoaştere, nu-şi va scuza eşecul, invocând ghinionul sau atribuindu-l altor cauze. El îl va analiza, îl va explica, îi va căuta punctele slabe, pentru a învăţa să le ocolească în viitor. Eşecul te învaţă că adevăratul succes, adevăratele satisfacţii vin după o muncă asiduă şi dificilă, după ce ai depăşit obstacole, insuccese sau încercări. Pentru oamenii cu adevărat puternici, succesul constă în a merge o vreme din eşec în eşec fără a-şi pierde entuziasmul. Cercetarea medicală poate fi un astfel de exemplu, dar în care finalul poate aduce Premiul Nobel. Singura greşeală adevărată este aceea din care nu învăţăm nimic.
Toleranţa
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe