Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Documentar

Decembrie ‘89 la Spitalul Județean Brașov

Viața Medicală
Redacția Viața Medicală duminică, 22 decembrie 2019, ora 09:00

Doctorul Marius Tecău era de gardă la  la Spitalul Județean Brașov în ziua de 22 decembrie 1989, când a intervenit fuga lui Ceaușescu și sărbătorirea libertății.

“A fost o iarnă blândă. De multe ori, și clima participă sau favorizează scrierea istoriei. Așa s-a întâmplat și în acele zile de decembrie care ne-au schimbat destinul”, povestește dr. Marius Tecău, pe vremea aceea medic specialist ATI, actualmente pensionar.

Citiți-i povestea de la Revoluție în cele ce urmează și, dacă vă interesează mai multe, căutați-le în Viața Medicală nr. 51, la punctele de difuzare a presei din data de 20 decembrie 2019.

Medicul Marius Tecău, specialist Anestezie Terapie Intensivă, era de gardă în ziua de 22 decembrie 1989.
Dr. Marius Tecău, specialist Anestezie Terapie Intensivă la Spitalul Județean Brașov, era de gardă în ziua de 22 decembrie 1989.

Începând cu 17 decembrie, am fost inundați cu vești și cu speranțe despre o posibilă schimbare în viața noastră, cu plata a zeci de morți la Timișoara. Speranțele au crescut în zilele care au urmat, pentru ca în 21 decembrie lumea să invadeze piețele orașelor cerând libertate. Ascultam cu teamă și speranță Radio Europa Liberă, care transmitea vești din țară.

A doua zi, mergând spre serviciu, la Spitalul Județean Brașov (actualul Spital Clinic Județean de Urgență), m-am intersectat cu coloane nesfârșite de muncitori de pe platforma industrială Tractorul și Rulmentul. A fost un moment plin de emoție și speranță. Am fost de gardă și pe parcursul gărzii au intervenit fuga lui Ceaușescu și sărbătorirea libertății.

Urmăream revoluția la televizor când, seara, se anunță atacarea Județenei de partid, unde era consiliul Frontului Salvării Naționale. Râuri umane încep să se reverse din cartierele orașului spre centru. La ora 2:00 din noapte am auzit focuri de armă, urmate de sirenele salvărilor care ne aduceau cetățeni cu plăgi împușcate și șoc hemoragic. Solidaritatea cadrelor medicale a funcționat perfect și, în scurt timp, toți medicii și toate asistentele s-au regăsit pe culoarele spitalului județean.

Prima dată când am văzut atâtea plăgi împușcate

A fost pentru prima dată când am văzut atâtea plăgi împușcate. Erau femei și bărbați de diferite vârste. Fuseseră atacați în fața Teatrului Dramatic, departe de noul centru politic. Nu s-a aflat niciodată cine și de ce i-a atacat. Au fost pacienți care au scăpat, dar și mulți decedați.

Spitalul a fost trecut printre obiectivele care trebuiau apărate. În consecință, brigăzi de voluntari înarmați și fără o conducere militară au tras toată ziua și noaptea următoare după năluci de teroriști. Îmi amintesc cazul unui copilaș de câteva luni cu plagă craniană împușcată, fiind între cei doi părinți în pat, la etajul al șaptelea al blocului de lângă spital. Un glonț ricoșase din betonul blocului.

Este greu de descris starea de solidaritate care s-a creat atunci pe culoarele spitalului. În ciuda momentului tragic prin care treceam, toată lumea era cuprinsă de un fel de entuziasm, de bucurie interioară care ne apropia și mai mult. Toți credeau că vor avea un viitor frumos, cu toate că nimeni nu conștientiza cum. Departe de noi ideea de a scăpa de comunism. Am scăpat de... el. Acest lucru ne-a unit în acele momente.

În primele 48 de ore au continuat să sosească oameni cu plăgi împușcate, unii fiind catalogați ca eroi, alții ca teroriști, numai pe baza zvonurilor. Foarte interesant că nimeni nu a încercat să aplice terapia diferențiată. În acel moment, fiecare era un om în suferință.

Am stat în spital peste 48 de ore, trăind emoții legate de succesul acestei revoluții, de teama intervenției celebrei securități. Treptat, ne-am dat seama de mărimea manipulării, de credulitatea de care am dat dovadă. Evenimentele ulterioare au dus la polarizarea societății, moment în care acele sentimente din timpul revoluției s-au risipit, odată cu o parte din năzuințele noastre. Viața însă are prioritate și ea ne-a dăruit ulterior bucurii, speranțe, care au motivat din plin momentele noastre de naivitate.

Sursa foto: Shutterstock

Etichete: revolutia romana, Marius Tecau

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC