Newsflash

Carnagiul mieilor

Carnagiul mieilor
Domnului ministru al sănătăţii Nicolae Bănicioiu,
Domnului director al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Radu Ţibichi,

 

   Înainte de orice, sărbători pascale liniştite alături de cei dragi. Fie ca Sărbătoarea Învierii Domnului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să vă găsească alături de cei dragi. Să vă fie pasca pască, să vă fie oul ou. Să vă priască drobul. Şi friptura de miel. Şi contemplând nemernicia naturii umane în timp ce alţii vor fredona, poate, Prohodul, la întoarcerea din vilegiatură, subsemnaţii, doi în numele multora, vă rugăm respectuos să vă îndreptaţi atenţia asupra unui lucru pe care Instituţiile (cu I mare, mare cât instituţiile de sub oblăduirea dumneavoastră) l-au săvârşit în postul Paştelui. Un carnagiu al mieilor, aţi putea spune, şi n-aţi greşi foarte mult.
   A început anul trecut cu faimosul ordin 536/8.08.2013 prin care erau reglementate nişte adaosuri la lista de DCI-uri compensabile. Printr-un gol de înţelegere misterios, o specialitate, pedopsihiatria (zisă şi NPI, sau neuropsihiatrie infantilă), a rămas fără drept de prescripţie în regim compensat a medicamentelor care intră în competenţa domniilor lor. Ordinul a intrat în execuţie în septembrie, deja prin ianuarie părinţii de copii suferinzi de boli psihice au început să-şi notifice medicii curanţi de faptul că medicii de familie nu le mai eliberau reţete. Vorbim de minori suferinzi de boli grave – schizofrenie, depresie, dependenţă de droguri, autism. Subsemnatul numărul 1, Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru (de adulţi) am scris în urmă cu o lună despre asta. Atrăgeam atenţia, public, asupra faptului că ordinul 536 trebuie corijat. Cum să laşi o întreagă specialitate în aer, fără drept de a recomanda remedii pentru bolile pe care doar dânşii, legal, le pot diagnostica? Eu n-am voie, ca psihiatru de adulţi, să tratez copii. Domnule ministru, în caz că nu ştiaţi, nici pedopsihiatrii nu prea au putut să facă asta timp de vreo şapte luni, altfel decât contra cost. Subsemnatul numărul 2, Ramona Gheorghe, medic specialist psihiatru (de copii, adică pedopsihiatru, adică medic specialist neuropsihiatrie infantilă sau NPI) a lucrat împreună cu cei de la Spitalul Obregia să corijeze erorile, lipsurile şi inadvertenţele prezente în ordinul 536 devenit, între timp, ordinul 361/238/2014, publicat în numărul 255 din Monitorul Oficial din 8 aprilie 2014. În plin post al Paştelui. În care ordin 361, domnule ministru, subsemnatul Gabriel Diaconu am avut plăcerea să constat că gogomănia ordinului 536 a fost rectificată. Uşurat chiar mi-am anunţat prietenii de meschina mea victorie în numele colegilor mei de breaslă. O să mă iertaţi, era dimineaţă, mă grăbeam spre serviciu, aveam de lăsat şi copilul la grădiniţă şi mă mai şi suna un domn cu o urgenţă: soţia sa luase cu o noapte înainte câteva flacoane de pastile în scop declarat de a-şi termina zilele pe motiv de psihoză. Cu delir şi halucinaţii. Cu smuls părul din cap şi tăiat venele în geamul de la bucătărie. În fine, divaghez. Cert e că am vorbit cu subsemnata numărul 2, Ramona Gheorghe. Aşteptam, nu vă mint, domnule ministru, o formă de recunoştinţă de la colega mea. O apreciere. Nu am primit-o. Ştiţi ce mi-a zis doctoriţa Gheorghe, domnule ministru Bănicioiu? Domnule Ţibichi? Că e o ruşine! O ruşine, domnule ministru al sănătăţii, domnule director al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
   Vă întrebaţi poate de ce. M-am întrebat şi eu în timp ce recunoşteam, încurcat, în discuţia cu doctoriţa Gheorghe, că mă cam grăbisem. Dar seara târziu m-am uitat din nou pe ordinul cu pricina. Şi mi-am dat seama că inadvertenţele sunt nenumărate. Dorim pe această cale să vă aducem la cunoştinţă că, oricând vreunul dintre oamenii dumneavoastră e dispus, îi putem pune la dispoziţie aceleaşi protocoale corectate şi adnotate potrivit celor mai recente reglementări internaţionale. Spre exemplu, domnule ministru Bănicioiu, domnule Ţibichi, dacă aţi avea un copil sau un frate mai mic bolnav de schizofrenie, potrivit ghidurilor dumneavoastră de prescripţie n-aţi putea să îi daţi, înainte de 15 ani, nimic. Cum nimic? Nimic. Ah, dacă are un episod de manie merge şi între 13 şi 15 ani. Adică medicul pedopsihiatru îi va putea prescrie ce trebuie, dar nu în regim compensat. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu decontează risperidonă decât pentru tulburări de comportament şi/sau agresivitate. Quetiapină, amisulprid, zipra­sidonă, haloperidol, flupentixol, zuclopentixol înainte de 18 ani? Nu prea se poate. Aveţi cumva o nepoată din provincie care s-a despărţit de prieten şi nu mai doarme noaptea, nu mai merge la şcoală, nu mai mănâncă, nu mai bea, îndeplineşte criterii de episod depresiv major sever cu elemente psihotice, dar n-are 18 ani? Cu regret, domnule ministru Bănicioiu, nu o vom putea trata compensat cu antidepresive cum cer ghidurile internaţionale pentru că în ordinul dumneavoastră nu sunt prevăzute astfel de situaţii.
   Putem să dăm lamotrigină, de exemplu, pentru diagnostice de epilepsie copiilor cu vârste începând de la 2 ani. Nu putem să le dăm acelaşi medicament ca stabilizator al dispoziţiei dacă se droghează cu etnobotanice şi fac crize din cauza drogului (nu epilepsie) sau fac o psihoză maniacală indusă de substanţe. Nu putem, domnule ministru Bănicioiu, cred că înţelegeţi cum e, sunteţi ministrul sănătăţii. Ştim că noi, medicii, suntem respectaţi, ştim că putem să vindecăm pacienţi prin aplicarea miraculoasă a mâinilor, dar chiar aşa, domnilor? Chiar aşa de performantă a ajuns sănătatea în România că nu mai e nevoie să decontăm medicamente la copii? Sau să fie cum a propus domnul Cepoi în cazul siropului de tuse, merge şi fără? Credeţi că în patologia psihiatrică a copilului şi adolescentului merge şi fără medicamente, domnilor?
   Eram odată tânăr rezident şi farmacia Spitalului Obregia a rămas, trei zile, fără nimic. Erau cam 150 de pacienţi în total pe secţie, dintre care 40, aproxi­mativ, agitaţi. Ştiţi cu ce i-am calmat în zilele acelea, domnule ministru? Cu ţigări. Multe ţigări. Aşa i-am calmat pe ei, aşa ne-am calmat şi noi. Propuneţi să facem asta şi cu cei sub 18 ani poate? Măcar să ştim ce facem începând cu mâine.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe