Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Documentar

Ac de cojocul mișcării antivaccin

Viața Medicală
Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN joi, 10 septembrie 2015

„Măgarul se opintește înapoi când e tras de hățuri înainte“, spunea Octavian Paler descriind un fenomen întâlnit și în psihologia umană. Această atitudine recalcitrantă la reguli care trebuie urmate fără a fi înțelese poate deveni periculoasă atunci când se extinde la nivelul unei întregi colectivități. Cu atât mai periculoasă când e vorba despre sănătatea publică. Așa s-a născut și atitudinea antivaccinistă, o spune British Medical Journal (BMJ), într-un articol semnat de Robert Wolfe și Lisa Sharp. Doar după ce vaccinarea antivariolă a devenit obligatorie, s-a născut mișcarea împotriva ei, deoarece obligativitatea a fost percepută ca o încălcare a libertății decizionale a fiecărui individ în legătură cu propria persoană, iar opinia publică a pierdut din vedere primul scop al vaccinării: eradicarea unor boli nimicitoare.

 

Vaccin pentru refuz nu există

 

La începuturile mișcării antivacciniste, acum două secole, credințele eronate ale populației în legătură cu vaccinarea erau întărite de oameni de știință influenți la acea vreme care susțineau, cu date ulterior dovedite inexacte, că vaccinurile pot cauza probleme de sănătate. Atunci își au originea, de fapt, și credințele actuale ale antivacciniștilor, concluzionează Wolfe și Sharp în BMJ. Lor li se mai adaugă aspecte legate de o proastă informare, comoditate, confortul unui stil de viață mediocru. În plus, efectele bolilor devenite apoi prevenibile prin vaccinare nu mai sunt atât de vizibile precum erau înainte de apariția vaccinurilor, ceea ce duce la o subestimare a riscului nevaccinării.
Diferența dintre vechile și noile abordări ale tendinței antivacciniste este că, dacă acum două secole epidemiile erau gestionate prin impunerea vaccinării obligatorii, azi există instrumente utile și foarte eficiente de marketing social, dar și comercial, care pot fi aplicate cu succes în educarea populației pentru înțelegerea importanței vaccinării. Toate acestea au la bază eficientizarea comunicării. Un număr special al revistei Vaccine1 este dedicat descifrării substraturilor sociale ale mișcării antivacciniste și găsirii unor soluții împotriva acestui fenomen, care nu ține cont de religie, educație sau nivelul de trai.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a creat Grupul experților de consultare strategică pentru analizarea mișcării antivacciniste (SAGE), care a dezvoltat o strategie de adaptare a programelor de imunizare (Tailoring Immunization Programmes), prezentată în cadrul numărului special al revistei Vaccine. Strategia a fost implementată deja cu succes de filiale regionale ale OMS din Europa. Ea urmărește aplicarea principiilor de marketing social în acțiunile de convingere a populației în legătură cu beneficiile vaccinării.
Dovezile beneficiilor vaccinării sunt intens menționate în lucrările științifice de specialitate, iar vaccinarea este cea mai eficientă metodă de creștere a nivelului sănătății unei populații, din perspectiva relației cost-beneficiu. Cu toate acestea, nu pot fi aduse beneficii sănătății dacă vaccinarea nu este folosită. Însă „nu există vaccin împotriva refuzurilor înrădăcinate în contexte sociale, politice sau religioase“, scria Rafael Obregon în Bulletin of the World Health Organization.
În iunie 2001, SAGE a comunicat că, deși există numeroase publicații științifice care au demonstrat că vaccinarea nu are efecte adverse, publicul nu este convins de acest lucru și dorește în continuare explicații. Refuzul femeilor însărcinate de a se vaccina în timpul epidemiei de gripă A(H1N1), neacceptarea vaccinului rujeolic în unele părți ale Europei și refuzul vaccinului HPV în India și Japonia sunt doar câteva din exemplele prevalenței atitudinii antivacciniste în lume. În pofida tuturor dovezilor științifice pentru riscurile nevaccinării, cei sceptici nu s-au lăsat convinși. Din acest motiv, SAGE a propus dezvoltarea unei strategii de comunicare pentru schimbarea acestei mentalități dăunătoare întregii societăți. SAGE a constatat că publicitatea negativă a creat atât de multă neîncredere și frică în rândul populației, încât vaccinarea a fost din ce în ce mai puțin recomandată chiar de cadrele medicale. Politizarea și interesele financiare ale companiilor farmaceutice din spatele campaniilor de vaccinare au creat și mai multă neîncredere în rândul populației deja refractare la vaccinare.
Grupul de lucru pentru analizarea mișcării antivacciniste – SAGE Working Group –, creat în 2012, este format din 11 experți din domenii diferite: antropologie, media și comunicare și experți în programele de imunizare. Aceștia analizează date din literatura de specialitate în legătură cu refuzul vaccinării, studiază metode deja implementate de unele organizații pentru a combate mișcarea antivaccinistă, chestionează manageri din sănătate și propun noi metode de control al acestui fenomen din ce în ce mai răspândit.

 

Cei 3C ai antivaccinării

 

SAGE a definit reticența la vaccinare ca orice amânare sau refuz al vaccinării, în ciuda disponibilității serviciilor de vaccinare, variabile în funcție de tipul de vaccin, context, timp și regiune. Reticența la vaccinare e determinată de lipsa încrederii, complacere și comoditate, iar parametrii ei diferă în subgrupuri populaționale, pentru că refuzul vaccinării nu se manifestă uniform în toată populația.
Un rol major în decizia de vaccinare îl are încrederea pacientului (Confidence) în eficiența și siguranța vaccinurilor, în sistemul medical și în sistemul politic care reglementează vaccinarea. Complacerea (Complacency) apare când riscurile nevaccinării sunt prost înțelese de pacient, iar indivizii nu percep vaccinarea ca pe o chestiune care necesită rezolvare, amânând realizarea ei. Comoditatea (Convenience) influențează considerabil actul vaccinării din perspectiva pacientului. Accesibilitatea spațială și temporală a vaccinului și capacitatea de a înțelege termenii medicali folosiți în evaluarea riscurilor și a beneficiilor imunizării au o mare influență asupra deciziei de vaccinare.
Educația și nivelul socioeconomic sunt următoarele variabile care determină atitudinea pro sau contra vaccinare. Un nivel ridicat de educație va influența decizia de vaccinare atât în mod pozitiv, cât și în mod negativ. Încrederea în sistemul și în cadrele medicale a constituit un alt motiv de ezitare asupra vaccinării, la fel și credințele personale în legătură cu potențialele efecte adverse ale vaccinului.
Comunicarea, deși nu este un determinant per se al acceptării vaccinării, este o unealtă importantă în modelarea deciziei de vaccinare, dar dacă nu este folosită așa cum trebuie, poate contribui la refuzul imunizării. Exemplul cel mai relevant este menționat în revista Vaccine: în 1999, decizia de a scădea concentrația de thimerosal – un conservant din conținutul unor vaccinuri – nu a fost optim comunicată publicului, la momentul adoptării sale. Ulterior, propagarea inexactă a informației a dus la o scădere a încrederii populației în programele de vaccinare. O comunicare deficitară poate lăsa neclarificate informațiile eronate care amplifică ezitarea vaccinării, iar acest lucru se întâmplă mai ales în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Rolul comunicării este critic mai ales la începutul oricărei campanii de vaccinare, determinând desfășurarea ulterioară a acesteia.
O comunicare eficientă are două sensuri: acela de a asculta și înțelege perspectivele populației și acela de a prezenta informațiile într-un mod accesibil acesteia. Contextul tehnologic actual oferă numeroase mijloace de a propaga mesajele dorite. Trebuie doar selectate mijloacele potrivite diverselor categorii populaționale analizate pentru a maximiza eficiența mesajelor comunicate.
Există și un neajuns: utilizarea comunicării în scopul eliminării refuzului de vaccinare poate legitimiza această atitudine, prin popularizarea excesivă a ideii, având un efect opus celui urmărit. De aceea, comunicarea trebuie să se refere la vaccinare ca fiind o normă socială ce nu permite abateri de la regulile impuse, recomandă SAGE.

 

România – a treia țară antivaccinistă

 

Atitudinea antivaccinistă cunoaște o mare variabilitate în timp, de aceea fenomenul necesită evaluări periodice, explică revista Vaccine în numărul special. Este important ca orice strategie de neutralizare a mișcării antivacciniste să ia în considerare însușirile grupului populațional în care se regăsește acest comportament, motivele care au determinat refuzul vaccinării și regiunea geografică și socio-culturală de apariție a mișcării. În plus, pentru ca strategiile să aibă succes, este nevoie de analizarea contextului de apariție a reticenței la vaccinare și de diferențierea cazurilor în care lipsa vaccinării nu are drept cauză refuzul acesteia, ci erori apărute în sistemul medical sau indisponibilitatea vaccinurilor.
Un efect major în modelarea percepției popu­lației aparține mass-media. Vaccine menționează un raport OMS-UNICEF din 2003 care arăta că toate țările membre OMS au avut de-a face cu o promovare negativă a vaccinării prin intermediul comunicării mediatice, în contextul noului val de mișcări antivacciniste de acum zece ani. Prevalența cea mai mare a acestor fenomene s-a întâlnit în America și Europa.
Lipsa încrederii în practica vaccinării a avut o contribuție majoră în dezvoltarea mișcării anti­vacciniste și în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, ca Uganda, unde motivul ratelor scăzute de imunizare era de așteptat să fie disponibilitatea scăzută a vaccinurilor. Conform unui alt raport OMS-UNICEF bazat pe date din anul 2012, România s-a aflat pe următorul loc după Uganda (19%) și Republica Cehă (18%) în ceea ce privește neîncrederea în practica vaccinării, cu un procent de 10%. În 2013, promovarea negativă a vaccinării în mass-media a influențat major neîncrederea populației în vaccinare, scrie revista Vaccine, citând chestionarul OMS-UNICEF. Să nu uităm că în populație se găsesc și membri influenți ai comunității, a căror imagine este deseori promovată în media. Atunci când promovarea acestora este realizată împreună cu cea a unor teorii eronate și când cele două sunt asociate, efectul este devastator.
România a fost martora unei astfel de catastrofe mediatice anul trecut, când Olivia Steer, o vedetă intens promovată între granițele țării, a afirmat public, fără a avea niciun fel de pregătire medicală, că „vaccinurile sunt un mit, nu protejează, ci îmbolnăvesc, (...) duc la cancere de tot felul, leucemie și provoacă boala pe care ar trebui să o prevină“. În scurt timp, pe blogul vedetei au început să apară nu doar reacții încurajatoare la adresa atitudinii promovate de Olivia Steer, ci și comentarii ale unor părinți care îi cereau acesteia sfaturi în privința vaccinării copiilor: „Îmi este frică să îmi vaccinez fetița și nu știu ce să fac. Vă rog, sfătuiți-mă!“, suna unul dintre mesaje.

 

Sancțiuni și imitare

 

SAGE a realizat un bilanț al strategiilor utilizate pentru combaterea împotrivirii la vaccinare. Cele mai eficiente metode au fost cele formate în funcție de caracteristicile diferitelor categorii din populațiile existente. Succes au avut și strategiile care au urmărit creșterea conștientizării importanței vaccinării chiar în rândul persoanelor foarte decise împotriva imunizării, cele care au urmărit îmbunătățirea accesului populației la vaccinare și cele care au urmărit educarea cadrelor medicale.
Și pentru că omul este un animal social, strategiile orientate spre impunerea unor sancțiuni în cazul nerespectării vaccinării și-au dovedit eficiența. Obligativitatea vaccinării copiilor înaintea admiterii la școală este o măsură eficientă în țările dezvoltate. Dezavantajul este că această practică ridică probleme de încălcare a libertății civile a fiecărui individ, ceea ce poate crește neîncrederea în programele de vaccinare. Mai mult, în țările subdezvoltate, impunerea vaccinării înaintea admiterii la școală poate crește abandonul școlar.
Eficientă este și promovarea ideilor pro-vacciniste de membri influenți ai comunității, lideri religioși sau de opinie. Imitând modele sociale, oamenii neinformați (sau incapabili a fi informați din cauza lipsei înțelegerii) au putut mult mai ușor să ia o decizie favorabilă în ceea ce privește vaccinarea. Există și reversul medaliei, pe care îl întâlnim în efectul Steer prezentat mai sus.
Un rol benefic pentru formarea atitudinii pro-vaccinare îl are educarea populației în legătură cu importanța acestei practici, începând încă din școala primară. Strategia este deosebit de relevantă în contextul în care noile generații nu au experimentat contactul cu bolile care ar putea fi prevenite prin vaccinare și nu mai cunosc amploarea pe care o poate lua o astfel de boală.
Rețelele sociale au o influență majoră asupra adoptării unei credințe în legătură cu vaccinarea, pentru că normele sociale au o greutate însemnată în modelarea percepțiilor părinților. De asemenea, implicarea activă a cadrelor medicale pe rețelele sociale crește acceptarea vaccinării în rândul părinților. Implicarea cadrelor medicale este importantă mai ales atunci când este directă, nu doar pe rețelele sociale, repetarea mesajelor și fermitatea în comunicare având un efect pozitiv în cazul în care părinții sunt ezitanți.

 

O capcană

 

Mai multe variabile contextuale sunt implicate în refuzul vaccinării, după cum demonstrează eșuarea strategiilor de creștere a ratei de vaccinare exclusiv prin informarea populației în legătură cu avantajele acestei practici. Campaniile de informare publică pot scădea, paradoxal, aderența la vaccinare, a arătat un studiu semnat Nyhan et al.2 Mesajele publice care reiterau absența unei relații cauză-efect între vaccinurile ROR și autism au avut un efect invers, de creștere a scepticismului în legătură cu siguranța vaccinurilor. De aceea, mesajele trebuie construite special, adaptate diverselor subgrupuri populaționale și nu trebuie promovate excesiv, pentru a nu avea un efect contraproductiv.
Cel mai puțin eficiente intervenții au fost cele bazate pe informarea prin postere și website-uri sau cele care utilizau banii ca stimulent pentru realizarea actului medical de vaccinare, iar reamintirea și rechemarea pacienților la vaccinare au avut efecte variabile.
Grupul de consultare strategică specifică faptul că analiza strategiilor utilizate în perioada 2007–2013 are limitele ei. Deși un număr mare de intervenții au înregistrat succes, efectele lor au avut variații mari în funcție de vaccinul în cauză, populația țintă, metoda de studiu și alte circumstanțe.
Autorii studiului atrag atenția celor implicați în combaterea mișcării antivacciniste că unul dintre cele mai mari neajunsuri ale strategiilor de combatere a împotrivirii la vaccinare îl constituie abordarea bazată pe presupuneri, nu pe dovezi. Aceștia reamintesc că nu s-au realizat până acum studii despre strategiile în cauză.

 

Noile strategii

 

SAGE a propus OMS o abordare multidisciplinară a controlului mișcării antivacciniste, recomandând consultarea experților sociologi, psihologi, antropologi și a celor din comunicare și marketing, pe lângă cei medicali.
Strategiile de marketing consideră că un cumpărător are nevoie de orice, doar că nu știe acest lucru. Aplicând această funcție în domenii sociale, marketingul își propune să convingă individul să adopte anumite idei pe care cu siguranță și acesta le-ar considera utile dacă ar avea o perspectivă informată. Marketingul social încearcă repoziționarea valorilor indivizilor în percepția elementului care constituie obiectul marketingului, strategie pentru care studiază caracteristicile comportamentale ale publicului țintă și identifică agenții care pot influența valorile și decizia acestuia. Marketingul încearcă să explice modul în care populația ar putea fi convinsă să adopte un anumit comportament. Atunci când comportamentul este deja adoptat, marketingul social studiază motivele adoptării și caracteristicile comportamentale ale grupului care acționează astfel. Ceea ce face de fapt această știință a secolului 21 este să vândă beneficiile aduse de adoptarea unui anumit comportament, dar numai după asumarea convingerilor disputate de cei care se lasă convinși.
Cu toate acestea, chiar și folosirea marketingului în încercarea de a convinge populația de beneficiile vaccinării are limitele sale, dacă nu există resurse financiare sau se face fără analizarea contextului social. Utilizarea rețelelor sociale în zone fără acces la o interfață corespunzătoare a fost o altă lacună a strategiilor de marketing.

 

Ce funcționează și ce nu

 

Din exemplele în care implementarea tehnicilor de marketing a crescut aderența la acțiunile de vaccinare, Vaccine menționează campania „Immunize Australia“, la sfârșitul căreia rata de vaccinare a copiilor a crescut de la 33% în 1995 la 95% în 2001. Această campanie a convins părinții de importanța respectării intervalelor de vaccinare și a eliminat tendința medicilor de a temporiza o vaccinare până la însănătoșirea unui copil bolnav, din teama de a nu agrava boala deja existentă. Eliminarea credințelor și a teoriilor greșite cu privire la vaccinare s-a realizat și în Statele Unite, tot printr-o campanie de marketing, care a segmentat grupurile țintă ale campaniei, renunțând la abordarea lor din perspectivă unică.
Pentru a-și atinge scopul, campaniile de marketing ar trebui axate pe diverse grupuri țintă, iar strategiile adaptate în funcție de acestea. O metaanaliză a lui Keller și Lehmann prezentată în Vaccine a arătat că persoanele mai puțin interesate de chestiuni de sănătate pot fi convinse ușor prin mesaje care induc frica sau prin exemplul altor persoane cunoscute, în timp ce persoanele interesate și implicate activ în abordarea problemelor de sănătate sunt convinse mai ușor dacă li se oferă date credibile și exacte. Pentru tineri, un rol important îl are acceptarea socială a unui anumit comportament, iar pentru femei contează foarte mult mesajul emoțional.
Importanța specialiștilor din sănătate nu trebuie subestimată, au subliniat autorii numărului special al revistei Vaccine, citând un studiu publicat de Opel et al.3, care a constatat că instrucțiunile oferite pacienților într-un stil direct au un efect mai mare asupra acceptării vaccinării decât abordarea deschisă și participativă. Un alt studiu, semnat Mc Ree et al.4și realizat în cadrul campaniei de marketing social pentru acceptarea vaccinării HPV a arătat că medicii sunt mai puțin înclinați să recomande vaccinarea HPV părinților ezitanți în privința acesteia, pentru că ei nu cred că au puterea și abilitățile interpersonale necesare pentru a le schimba acestora ideile. Acesta este un punct forte în analizarea contextului în care se realizează vaccinarea, pe care campaniile de marketing trebuie să îl ia în considerare. Ele trebuie să asigure educarea medicilor în sensul creșterii capacității lor persuasive.
Cele mai eficiente campanii de marketing social sunt cele care stabilesc strategiile în funcție de comportamentul fiecărui grup țintă. Marketingul a înțeles, la fel ca medicina, că fiecare individ este unic și că tratamentul trebuie individualizat. În plus, pentru a avea succes, campaniile trebuie să folosească inteligent rețelele sociale, prin care să transmită mesaje vizibile, repetitive și pe termen lung. Cea mai importantă funcție a marketingului social rămâne însă aceea de a convinge pacientul că adoptarea unui anumit comportament îl va ajuta să obțină ceva ce corespunde cu valorile și nevoile sale. Diferența este că în cazul vaccinării nevoile nu ar trebui induse, cum se întâmplă adesea în marketing. Nevoia de sănătate ar trebui să existe de la bun început în fiecare membru al societății.
Referințe

1. Vaccine, vol. 33, Issue 34, pages 4155-4218, Aug 14 2015

2. Nyhan Brendan. Effective messages in vaccine promotion: a randomized trial. Pediatrics 2014; 133(4)

3. Opel Douglas. Development of a survey to identify vaccine-hesitant parents; the parent attitudes about childhood vaccines survey. Human Vaccinology 2011; 7(4)

4. Mc Ree, AL. HPV vaccine hesitancy: findings from a statewide survey of healthcare providers. Journal of Pediatric Healthcare, 2014; 28(6)

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC