În
perioada 25–27 octombrie a.c., la Iaşi, s-au desfăşurat Zilele pediatriei ieşene
„N. N. Trifan“ – ediţia XXV. Organizatori au fost Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, Societatea Română de Pediatrie, Spitalul Clinic de
Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria“, Societatea Română de Medici şi Naturalişti,
Societatea Română de Nefrologie Pediatrică, Societatea Română de Hematologie şi
Oncologie Pediatrică, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România. Conferinţa a abordat o serie de teme de
actualitate: copilul cu boală renală; tulburările de coagulare; varia. De
asemenea, în cadrul evenimentului, au fost susţinute şi cursuri preconferinţă,
dar şi un simpozion dedicat asistenţilor medicali (cu temele: îngrijirea
copilului cu afecţiuni renale şi hemato-oncologice; rolul asistentului medical
în îngrijirea copilului sănătos şi bolnav; implicarea serviciilor paraclinice
în practica pediatrică).
Am
stat de vorbă cu dr. Mihaela Munteanu,
coordonatoarea programului de dializă pediatrică din Secţia pediatrie IV a
Spitalului Clinic de
Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria“ Iaşi, unul din
organizatorii manifestării.
– Oferiţi-ne, vă rog, câteva detalii despre
acest eveniment. Aţi mai fost implicată şi la alte ediţii?
– Clinicii noastre i-a revenit onoarea de a
găzdui această manifestare ştiinţifică, ajunsă o tradiţie în Spitalul de Copii
„Sf. Maria“ din Iaşi. A fost iniţiată acum 25 de ani, de profesorul Nicolae
Trifan. Erau încercări timide, dar tenacitatea dumnealui şi insistenţa deosebită
faţă de colaboratori a făcut ca această manifestare să prindă contur şi să se
extindă. Cred că este una dintre puţinele manifestări pediatrice care au
asemenea vechime şi anvergură la momentul actual. Concret, adună pediatrii din
toată Moldova şi nu numai. De foarte multe ori, invităm şi personalităţi din
afara ţării, din multe alte centre universitare. Aceasta oferă un cadru benefic
pentru schimburi de experienţă, pentru mixaj de idei, pentru stimularea cercetării
medicale, cu scopul de a spori calitatea îngrijirii copilului. La această ediţie, am beneficiat de
vizita colegilor de la Chişinău, de la Universitatea „Nicolae Testemiţanu“,
trei profesori universitari, care au prezentat teme interesante, realizate în
urma experienţei proprii. Aceştia s-au arătat încântaţi de calitatea ştiinţifică
a lucrărilor prezentate. Cred că a fost benefic acest schimb de idei.
– În
programul manifestării a fost un simpozion dedicat asistenţilor medicali…
– Aceştia joacă un rol la fel de important
ca şi medicul, iar noi, cel puţin în îngrijirea copilului, nu trebuie să facem
disjuncţie între medic şi asistentă. Este o colaborare, nu neapărat o
subordonare. Iniţiatorul acestui simpozion al asistentelor a fost prof. dr. Ovidiu
Brumaru. Dumnealui ne-a insuflat şi această înclinare către nefrologia
pediatrică, a creat staţia de dializă pediatrică, care funcţionează în incinta
Spitalului de Copii „Sf. Maria“. Încă de la prima ediţie, ceilalţi colegi au
preluat ideea, aceasta a prins contur şi, practic, a căpătat o dimensiune
importantă. Colegii asistenţi medicali au avut foarte mulţi invitaţi din alte
centre, la paritate cu participanţii locali. Ei au şi acordat premii, selectând
lucrările cele mai interesante, pe nişte criterii foarte bine stabilite, tocmai
ca să creeze competiţie. Eu sper că simpozionul se va menţine şi la ediţiile
viitoare.
– Care a fost argumentul pentru cursurile
preconferinţă de anul acesta?
–
Zilele pediatriei ieşene nu se adresează numai specialităţilor înguste.
Fiind, oarecum, structuraţi pe anumite domenii de activitate în clinicile de
pediatrie din Iaşi, trebuie să susţinem tematica fiecărei clinici. De exemplu,
pe nefrologie pediatrică, oncologie şi onco-hematologie pediatrică. Pe lângă
toate acestea, trebuie să avem şi o secţiune varia, pentru a oferi şansa
participării mai multor colegi. La această conferinţă, ne-am dorit să
transmitem cunoştinţe multor categorii de medici, deci şi medicului de familie,
pentru că trebuie să avem o colaborare între nivelul final de îngrijire medicală
– spitalul judeţean sau universitar – şi medicul de medicină generală. El
trebuie să ştie care sunt noutăţile în domeniu. În acelaşi timp, a trebuit să
abordăm subiecte cu care se confruntă foarte des, să oferim nişte exemple. În
acest context, făcând referire la ce am prezentat eu, principalele sindroame
din nefrologia pediatrică sunt foarte frecvente şi adesea prost abordate sau
excesiv de mult investigate.
– Câteva concluzii ştiinţifice ale manifestării?
– Lucrările
au avut rolul să deschidă orizonturi şi, chiar dacă nu au lămurit deplin
problemele, au deschis apetitul pentru viitoarele manifestări sau pentru ce vom
face pentru pacienţi, pentru a aborda alte investigaţii, care să crească
puterea sau viteza de diagnostic. De asemenea, am dorit să fie puse la punct
anumite atitudini terapeutice, pentru că pe pacient poate îl interesează mai puţin
mecanismele de producere a unei boli, dar vrea să ştie cum îl tratezi şi ce-l aşteaptă.
Faptul că sala a fost mereu plină poate fi un argument că manifestarea a
prezentat interes şi că fiecare participant a acumulat ceva.
