Scăderea
acoperirii vaccinale în România încă reprezintă o realitate și una dintre principalele
amenințări pentru sănătatea populației. Medici de laborator, epidemiologi,
specialiști în boli infecțioase, pediatri și medici de familie au participat,
la 2 aprilie, la cea de-a patra ediție a Conferinței naționale „Actualități în
vaccinologie – RoVaccin 2016“, la București. Evenimentul a fost coordonat de
prof. dr. Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie
(SRM), și a cuprins mai multe prezentări științifice și mese rotunde de
discuții pe marginea subiectelor dezbătute. Specialiștii din domeniul medical
prezenți, alături de reprezentanți ai societății civile și ai autorităților au
căutat soluții de eficientizare a Programului național de vaccinare (PNV).
Legea sănătății obligatorii
În contextul
agravării situației legate de vaccinare în România, dar și a situației
internaționale actuale, odată cu apariția unor cazuri grave de boli prevenibile
prin vaccinare (difterie, poliomielită, rujeolă, rubeolă) și a unui aflux de
refugiați și emigranți din zone în care sistemele de sănătate nu sunt
funcționale, Ministerul Sănătății a solicitat, în vara anului 2015, redactarea
unui proiect de lege al vaccinării, urmând ca dezbaterea publică și cea
parlamentară să definitiveze forma acestuia. Despre obiectivele și
implementarea acestui proiect au vorbit prof. dr. Alexandru Rafila și dr.
Gindrovel Dumitra, coordonatorul grupului de vaccinologie al Societății
Naționale de Medicina Familiei (SNMF).
Prof. dr.
Alexandru Rafila a precizat că ministerul a constituit, în acest scop, un grup
tehnic multidisciplinar, alcătuit inclusiv din reprezentanți ai altor ministere
ori agenții cu responsabilități în domeniu. Principiile acestui proiect de lege
sunt: asigurarea neîntreruptă a resurselor și a vaccinurilor necesare PNV,
informarea și consilierea permanentă a părinților și populației, înființarea
unor structuri de coordonare la nivel național și județean. Comisiile județene
de vaccinare ar putea prelua cazurile de refuz sau ezitanții, pentru consiliere
și aplicarea normelor legale. Înființarea în cadrul Institutului Național de
Sănătate Publică (INSP) a Grupului tehnic de coordonare a activității de
vaccinare ar urma să aibă ca rezultat rezolvarea eventualelor
disfuncționalități. Un alt principiu prevede întărirea rolului Registrului
electronic național de vaccinări și organizarea acestuia ca suport al
activității de vaccinare.
Proiectul va
avea în vedere responsabilizarea explicită a fiecărui nivel implicat în
derularea PNV, de la Ministerul Sănătății, INSP ori Direcția de Sănătate
Publică (DSP), la medici de familie sau alte tipuri de cadre medicale. Potrivit
proiectului, autoritățile își vor asuma eventualele complicații apărute ca
urmare a vaccinării, dar și părinții vor putea suporta sancțiuni în cazul
nerespectării prevederilor legale. De altfel, este prevăzută împuternicirea
organismelor de reglementare a profesiilor medicale (Colegiul Medicilor din
România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților
Medicali din România etc.) de a analiza încălcarea deontologiei membrilor lor
privind răspândirea de informații nevalide științific și aplicarea măsurilor
potrivite.
Situația din România
Printre
beneficiile vaccinării la nivel de individ se numără protecția față de infecție
și de boala manifestată clinic și prevenirea complicațiilor și decesului. La
nivel de societate, vaccinarea asigură imunitatea de grup, prevenirea
epidemiilor și scăderea costurilor de îngrijire medicală: „Cred că sunt
suficiente argumente pentru orice părinte responsabil să dorească să-și vaccineze
copilul“, a subliniat prof. dr. Alexandru Rafila. Acesta precizează că unul
dintre principalii actori care ar trebui să fie interesat de încurajarea
programelor de vaccinare a copiilor sau adulților este Casa Națională de
Asigurări de Sănătate, în contextul scăderii costurilor îngrijirilor medicale,
fiind mai ieftin să previi decât să tratezi.
Vaccinurile
previn 2,5 milioane de decese anual și asigură, în condițiile actuale,
protecția față de 27 de boli. În țara noastră, programul național asigură prevenirea
prin vaccinare a următoarelor patologii: difteria, poliomielita, rujeola,
tuberculoza, tetanosul, infecția cu Haemophilus influezae tip B,
rubeola, gripa, tusea convulsivă, hepatita B și oreionul. Profesorul Rafila
subliniază că „unul dintre argumentele celor care se opun vaccinării sunt
legate de faptul că în România se fac obligatoriu 27 de vaccinuri, ceea ce este
total neadevărat, pentru că unele dintre aceste boli nu există în regiunea
noastră geografică“.
Un succes
important al programelor de vaccinare a fost eradicarea variolei din 1979,
vaccinarea fiind oprită din 1980. Un parcurs aproape similar l-a urmat
poliomielita. Anul 2007 a fost unul de cotitură în cadrul programului de
vaccinare împotriva acestei patologii, când 400 de milioane de copii au fost
vaccinați în cadrul unei campanii globale. Consecințele au fost favorabile, cu
reducerea numărului de cazuri de la 350.000 în 1988, în 125 de țări endemice,
la 357 de cazuri în 2014, în trei țări endemice.
Rezultatele
vaccinării antipoliomielită în România arată că în perioada 1987–1991 a avut
loc o scădere a numărului de cazuri cu 99,3%, comparativ cu perioada 1957–1961.
Ultimul caz a fost înregistrat în 1992, într-o comunitate defavorizată. Deși
mulți vorbesc despre efectele nefaste ale vaccinării, Alexandru Rafila
subliniază că imaginea sechelelor poliomielitei era frecventă inclusiv pe
străzile din țara noastră, în urmă cu 50 de ani, tocmai din cauza prezenței
infecției și a nevaccinării: „Dacă nu acționăm acum, dacă nu avem un cadru
legal care să ne permită să avem la dispoziție în permanență vaccin, o să
ajungem să înregistrăm cazuri de boli care pot fi prevenite prin vaccinare tot
mai multe, tot mai grave și cu consecințe incalculabile“, spune profesorul
Rafila. Deși legea va impune obligații și vor exista inclusiv metode de
sancționare, se vor lua în considerare și alternative la sancțiuni, bazate pe
informare, consiliere și acordarea unor stimulente. Dr. Adriana Pistol,
vicepreședinta Societății Române de Epidemiologie, atenționează că „este o mare
nevoie de reglementare unitară, articulată, care să aducă responsabilități
pentru toate serviciile din sistem“.
În ceea ce
privește acoperirea vaccinală din țara noastră, dacă datele din 2014, pentru
unele antigene, înregistrau valori sub 90%, în pofida recomandărilor
Organizației mondiale a sănătății (OMS) de 95%, situația din 2015 este mult mai
îngrijorătoare. Acoperirea pentru vaccinul BCG 1 a fost de 94,9%, HEP B3 de
89,8%, DTP 4 și IPV 4 de 60,7%, ROR 1 de 85,8% și Hib 4 de 60,7%.
Una dintre
cauzele scăderii acoperirii vaccinale este lipsa vaccinului, datorat
dificultăților de producție ori a numărului scăzut de producători. Și refuzul
părinților este o cauză, atenționează Alexandru Rafila, în contextul apariției
a tot mai multor campanii antivaccinare, foarte bine structurate, dezvoltate de
adepți ai unui comportament „naturist“, care sprijină ideea imunizării prin
boală.
Vaccinul anti-HPV și la bărbați
Infecțiile cu
virusul Papiloma uman (HPV) ale tractului genital sunt cele mai frecvente boli
transmise pe cale sexuală, peste 50% din femei manifestând acestă patologie în
forme asimptomatice sau autolimitante, odată cu începerea vieții sexuale. Prof.
dr. Victoria Aramă (Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei
Balș“) a detaliat particularitățile celor trei tipuri de vaccinuri profilactice
anti-HPV: bivalent, tetravalent și 9-valent.
Infecția cu HPV
oncogen implică riscul apariției cancerelor de col uterin, vulvă, vagin sau
canal anal. HPV 16 și 18 sunt înalt oncogene, responsabile de 70% din cancerele
de col uterin. HPV 6 și 11 prezintă un risc oncogen redus, responsabile de 90%
din condiloamele genitale. Vaccinul bivalent conține proteine non-infecțioase
ale HPV 16 și 18, iar la cel tetravalent se adaugă HPV 6 și 11. Vaccinul
9-valent conține însă proteine non-infecțioase ale HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33,
45, 52, 58.
La femei poate
fi utilizat oricare din cele trei tipuri de vaccinuri. În plus, în contextul în
care 9.000 de bărbați sunt afectați anual de cancere cauzate de HPV, le sunt
recomandate și lor vaccinurile tetra sau 9-valent. De altfel, șapte din zece
cancere de bază de limbă, amigdale sau faringe sunt legate de HPV, iar șase din
zece cancere peniene au aceeași etiologie.
Alexandru Rafila, Florin Buicu, Diana Loreta Păun, Gindrovel
Dumitra, Gabriela Alexandrescu și Adriana Pistol explică presei de ce a
scăzut acoperirea vaccinală în România
Adepților
campaniilor antivaccinare le este adus la cunoștință că vaccinul anti-HPV
conține antigene virale – particule similare virusului (virus-like particles)
care mimează structura virusului nativ, dar nu conține acid nucleic viral,
fiind lipsit de infecțiozitate. Prof. dr. Victoria Aramă precizează că momentul
optim pentru vaccinare este înaintea debutului activității sexuale, iar
imunitatea naturală după infecția HPV este redusă, tranzitorie, nu protejează
împotriva bolii, iar riscul unei reinfectări se menține pe toată perioada
vieții. Răspunsul imun indus de vaccin se poate menține peste nivelul indus de
infectarea naturală pentru cel puțin 20 de ani.
Cheia succesului
Prof. dr. David
Greenberg (Universitatea Ben-Gurion, Israel) a susținut o conferință legată de
importanța comunicării în vaccinare. Acesta a atenționat că, la nivel global,
380 de copii mor zilnic din cauza rujeolei și 300 de copii vin pe lume cu
sindrom rubeolic congenital, cu toate că vaccinurile sunt disponibile,
eficiente și accesibile. Țara noastră are cel mai ridicat nivel al mortalității
infantile din Uniunea Europeană, dublu față de media europeană – 27,5% din
cazurile de mortalitate la copiii sub un an sunt cauzate de infecțiile
respiratorii, iar 29% din cazurile apărute la copiii sub cinci ani de
pneumonie. Refuzul părinților din motive religioase sau personale, acoperirea
vaccinală scăzută în unele segmente populaționale, înțelegerea greșită a
detaliilor privind siguranța vaccinării sau importarea bolilor din zone
geografice în care acoperirea vaccinală nu este optimă pot duce la o epidemie
infecțioasă. Autismul, diabetul, intoxicația cu mercur ș.a. sunt exemple de
afecțiuni pe care unii le asociază eronat cu vaccinarea. Toate acestea sunt
lacune în transmiterea informației corecte privind vaccinarea și importanța ei.
„Legea
vaccinării oferă soluții pentru sănătatea publică, este necesară nu pentru că
cineva își dorește cu tot dinadinsul această lege care să fie coercitivă și să
oblige copiii să se vaccineze, ci pentru că interesul superior al copilului
este ceea ce ne interesează în acest moment și interesul pentru sănătatea
populației din România“, a precizat prof. dr. Alexandru Rafila.
Acoperirea
vaccinală în România, 2010–2015 (sursa: CNSCBT)
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
