Bucureştiul a găzduit, în această toamnă, al
XXIII-lea Congres al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, al treilea
Simpozion româno-francez şi al patrulea Curs precongres balcanic de
hepatologie. Cu această ocazie au debutat şi două simpozioane: cel de
videocapsulă în examinarea tubului digestiv şi cel de cancer hepatic, ultimul
fiind organizat în cooperare cu Societatea Română de Gastroenterologie
Oncologică.
La congres – care a avut peste 400 de
participanţi – au fost prezenţi şi profesori de renume din ţară – Al. Oproiu,
A. Streinu-Cercel, Monica Acalovschi, C. Fierbinţeanu, C. Tănăsescu, C.
Stanciu, D. Olteanu, Anca Trifan, O. Pascu – şi din hepatologia internaţională:
F. Zoulim, P. Marcellin, T. Asselah, S. Chevaliez, L. Serfaty, V. Ratziu, M.
Munteanu (Franţa), G. Papatheodoridis, E. Manesis (Grecia), C. Yurdaydin, M.
Bozdayi (Turcia), A. Craxi, A. Rampoldi, D. Forti (Italia), P. Ferenci
(Austria), G. Dusheiko (Marea Britanie), Z. Krastev (Bulgaria), A. C. Cardoso
(Brazilia), A. H. Selimovi´c (Bosnia-Herţegovina).
Congresul a fost dedicat tinerilor medici
din specialităţile hepatologie, boli infecţioase, virusologie,
gastroenterologie, medicină de familie, oncologie, printre participanţi regăsindu-se
şi medici din Republica Moldova (18), Bulgaria (8) etc.
Prima zi a fost dedicată infecţiilor
virusal-hepatitice B, C, şi D. Profesorii F. Zoulim şi P. Marcellin au
prezentat date recente privind biologia VHB şi mecanismele de apariţie a
rezistenţei la tratamente ale acestui virus – viitorul terapiei în infecţia VHB
având în vedere biterapia sub forma asocierii interferonului cu entecavir sau
tenofovir.
Profesorului E. Manesis a susţinut o
conferinţă privind monitorizarea tratamentului şi predicţia răspunsului
terapeutic, cu ajutorul determinării cantitative în dinamică a viremiei şi
AgHBs, iar profesorul G. Papatheodoridis a vorbit despre riscul cancerului
hepatic în infecţia VHB, aducând argumente în favoarea terapiei antivirale,
pentru reducerea acestui risc. Chiar şi tratamentul cu lamivudină sau cel cu
entecavir, respectiv, tenofovir au reuşit acest lucru, în timp ce oprirea
tratamentului a reexpus pacienţii la cancer hepatic. Deosebit de interesantă a
fost conferinţa dr. L. Micu privind tratamentul infecţiei VHB la categorii
speciale de bolnavi: gravide, transplantaţi, dializaţi etc.
Profesorul C. Yurdaydin a adus în discuţie
noutăţile în aspectele clinice şi ale tratamentului în infecţia cu VHD.
Acestuia i s-a alăturat şi dr. M. Bozdayi, care a adus completări privind
biologia moleculară a virusului D, precum şi capcane în diagnosticare şi
tratament. Profesorul Z. Krastev şi dr. Adriana Popescu au detaliat
particularităţile epidemiologice ale virusului D în Bulgaria şi România, în
context mondial.
Problema riscului cardiovascular, care poate
apărea în infecţia cronică cu VHC, a fost dezbătută de profesorul Antonio
Craxi, iar profesorul Geoffrey Dusheiko s-a referit la noile terapii în infecţia
cronică VHC. Indicaţiile terapiei antivirale în infecţia cronică VHC au făcut
obiectul expunerii prof. dr. Peter Ferenci, în timp ce prof. dr. Stephane
Chevaliez a prezentat mecanismele rezistenţei virusului hepatitic C la noile
antivirale, iar prof. dr. Lawrence Serfaty a demonstrat cum se pot preveni şi
trata reacţiile adverse la noile terapii antivirale, precum inhibitorii de
protează.
Toţi aceşti vorbitori au subliniat în mod
deosebit că triterapia a triplat rata răspunsurilor virusologice stabile (RVS)
la pacienţii cu recăderi şi la nonresponderi, principalele categorii de bolnavi
care beneficiază de ea. Concluzia acestora a fost că triterapia este deplin
justificată financiar şi medical. Centrele cu experienţă pot identifica cu uşurinţă
candidaţii optimi la tratament şi minimaliza efectele adverse, pe deplin
controlabile.
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul
Institututului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“ Bucureşti, a vorbit
despre infecţia cu virusul hepatitic B şi tratamentul acesteia.
În a doua zi, accentul s-a pus pe prezentările
asociaţiilor de pacienţi din România, dar nu numai. S-a remarcat, cu această
ocazie, A. Kautz, preşedintele Asociaţiei pacienţilor cu boli hepatice din
Europa, care a reliefat importanţa acestor organizaţii în întocmirea
programelor de sănătate. Din ţara noastră au conferenţiat Marinela Debu şi Ana
Maria Sireteanu, care au evidenţiat rolul şi importanţa asociaţiilor de pacienţi
în programul de sănătate privind bolnavii cu boli hepatice cronice.
Tot în această zi, s-a desfăşurat şi
sesiunea de NASH (steatohepatita non-alcoolică), în cadrul căreia prof. dr. V.
Ratziu a vorbit despre cancerul hepatocelular la pacienţii cu NASH, prof. dr.
D. Dumitraşcu despre flora intestinală şi ficatul gras, iar dr. Raluca Pais
despre NASH şi riscul vascular. Prof. dr. V. Ratziu a atras atenţia, o dată în
plus, asupra riscului de cancer hepatic la bolnavii cu NASH. De altfel, creşterea
incidenţei cancerului hepatic este urmarea printre altele şi a faptului că în
ultimii ani prevalenţa NASH-lui a crescut în mod semnificativ. Mecanismele
incriminate în apariţia cancerului hepatic la bolnavii cu NASH sunt complexe şi
au la bază inclusiv creşterea turn-over-ului
hepatocitelor şi inducerea de mutaţii mediate de citokine pro-proliferative.
Ultima zi a congresului a debutat cu o temă
interesantă, moderată de prof. dr. Al. Oproiu şi prof. dr. D. Olteanu –
Complicaţiile cirozei hepatice – în care au fost menţionate strategiile pentru
2013 privind hemoragiile digestive superioare.
Prof. dr. C. Tănăsescu a dezbătut problematica
hipertensiunii portale non-cirotice, cu particularităţile sale, iar dr. Azra Husi´c Selimovi´c şi dr. I.
Copaci au oferit date recente despre tulburările de coagulare în ciroza hepatică.
Prof. dr. Anca Trifan a rezumat terapiile
curente ale encefalopatiei portale, cu referire la importanţa dializei hepatice
MARS, precum şi a transplantului hepatic în rezolvarea insuficienţei hepatice şi
a encefalopatiei hepatice în toate formele, iar dr. Camelia Achim a vorbit
despre rolul terapiei de substituţie renală la bolnavii cu sindrom hepato-renal.
Prezentarea
mea, din cadrul sesiunii de cancer hepatic, s-a referit la cele mai recente
descoperiri privind terapiile în domeniu. Am subliniat caracterul
interdisciplinar al tratamentului acestui cancer, în care terapiile combinate
invazive şi non-invazive au crescut semnificativ speranţa de viaţă a
bolnavilor. Multitudinea de investiţii posibile şi de tratamente fac ca, în
prezent, cancerul hepatic să fie o boală care necesită îngrijirea în echipe
multidisciplinare.
Datele
demonstrează că, astăzi, depistăm cancerul hepatic în stadii tot mai precoce,
la care ratele de supravieţuire s-au îmbunătăţit semnificativ; transplantul,
rezecţia hepatică şi injectarea de etanol au dublat sau triplat supravieţuirea.
Chemoembolizarea simplă sau cu diverşi produşi cu sau fără citostatice, asociată
sau nu sorafenibului, a devenit terapia de elecţie pentru cancerul hepatic în
stadiul intermediar (stadiul 2).
Concluziile
specialiştilor prezenţi la reuniunea din acest an de la Bucureşti au relevat
faptul că infecţiile virusal-hepatitice B, C şi D continuă să aibă o incidenţă şi
prevalenţă mediu ridicată în România, având în vedere că încă nu există un
vaccin anti-virus C, iar pentru virusul B doar o parte a populaţiei este
vaccinată. Depistarea prin screening, la nivelul întregii ţări, reprezintă o
necesitate obiectivă în prevenirea infecţiei cu virusul B şi C.
Până
la descoperirea unui vaccin, prevenirea infecţiei VHC se face prin tratarea şi
eradicarea infecţiei cu tratament anti-VHC. Triterapia cu inhibitori de protează
– care a dublat sau triplat rata vindecărilor stabile – are justificare
farmacoeconomică, prin scurtarea perioadei de tratament la o treime din cazuri şi
prin prevenţia complicaţiilor şi a diseminării infecţiei în populaţie.
Pentru
virusul B este necesară menţinerea controlului infecţiei, prin prelungirea
tratamentului actual cu încă cel puţin doi-trei ani, până la realizarea
seroconversiei AgHBs. Riscul carcinomului hepatic rămâne o ameninţare permanentă,
dar descreşte semnificativ sub tratament antiviral.
NASH-ul
are potenţial de risc oncogen ridicat şi în creştere, măsurile terapeutice
actuale fiind insuficiente. Prevenţia NASH prin schimbarea modului de viaţă şi
asocierea de antioxidanţi reprezintă doar un punct de plecare.
Ciroza
hepatică continuă să rămână o problemă majoră de sănătate publică, având în
vedere numărul mare de cazuri de VHB, VHC şi NASH. Deşi au înregistrat progrese
importante în ultimii ani, principalele complicaţii ale cirozei rămân hemoragia
digestivă superioară, encefalopatia hepatică, sindromul hepato-renal,
insuficienţa hepatică şi cancerul hepatic.
Cancerul
hepatic înregistrează, în întreaga lume, o creştere semnificativă a incidenţei,
în principal din cauza creşterii incidenţei infecţiei VHB şi VHC, dar şi a
NASH. Noile terapii cu molecule ţintite, chemoembolizarea şi chirurgia hepatică
au crescut semnificativ speranţa de viaţă. Prin urmare, este necesară lansarea
cât mai rapidă a programelor naţionale de prevenţie şi de screening, nu numai
pentru virusul B şi C, ci şi pentru NASH şi cancer hepatic.