Newsflash
Diverse

Triterapie şi nonresponderi

de Prof. dr. Mihai VOICULESCU - nov. 28 2013
Triterapie şi nonresponderi
   Bucureştiul a găzduit, în această toamnă, al XXIII-lea Congres al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, al treilea Simpozion româno-francez şi al patrulea Curs precongres balcanic de hepatologie. Cu această ocazie au debutat şi două simpozioane: cel de videocapsulă în examinarea tubului digestiv şi cel de cancer hepatic, ultimul fiind organizat în cooperare cu Societatea Română de Gastroenterologie Oncologică.
   La congres – care a avut peste 400 de participanţi – au fost prezenţi şi profesori de renume din ţară – Al. Oproiu, A. Streinu-Cercel, Monica Acalovschi, C. Fierbinţeanu, C. Tănăsescu, C. Stanciu, D. Olteanu, Anca Trifan, O. Pascu – şi din hepatologia internaţională: F. Zoulim, P. Marcellin, T. Asselah, S. Chevaliez, L. Serfaty, V. Ratziu, M. Munteanu (Franţa), G. Papatheodoridis, E. Manesis (Grecia), C. Yurdaydin, M. Bozdayi (Turcia), A. Craxi, A. Rampoldi, D. Forti (Italia), P. Ferenci (Austria), G. Dusheiko (Marea Britanie), Z. Krastev (Bulgaria), A. C. Cardoso (Brazilia), A. H. Selimovi´c (Bosnia-Herţegovina).
   Congresul a fost dedicat tinerilor medici din specialităţile hepatologie, boli infecţioase, virusologie, gastroenterologie, medicină de familie, oncologie, printre participanţi regăsindu-se şi medici din Republica Moldova (18), Bulgaria (8) etc.
   Prima zi a fost dedicată infecţiilor virusal-hepatitice B, C, şi D. Profesorii F. Zoulim şi P. Marcellin au prezentat date recente privind biologia VHB şi mecanismele de apariţie a rezistenţei la tratamente ale acestui virus – viitorul terapiei în infecţia VHB având în vedere biterapia sub forma asocierii interferonului cu entecavir sau tenofovir.
   Profesorului E. Manesis a susţinut o conferinţă privind monitorizarea tratamentului şi predicţia răspunsului terapeutic, cu ajutorul determinării cantitative în dinamică a viremiei şi AgHBs, iar profesorul G. Papatheodoridis a vorbit despre riscul cancerului hepatic în infecţia VHB, aducând argumente în favoarea terapiei antivirale, pentru reducerea acestui risc. Chiar şi tratamentul cu lamivudină sau cel cu entecavir, respectiv, tenofovir au reuşit acest lucru, în timp ce oprirea tratamentului a reexpus pacienţii la cancer hepatic. Deosebit de interesantă a fost conferinţa dr. L. Micu privind tratamentul infecţiei VHB la categorii speciale de bolnavi: gravide, transplantaţi, dializaţi etc.
   Profesorul C. Yurdaydin a adus în discuţie noutăţile în aspectele clinice şi ale tratamentului în infecţia cu VHD. Acestuia i s-a alăturat şi dr. M. Bozdayi, care a adus completări privind biologia moleculară a virusului D, precum şi capcane în diagnosticare şi tratament. Profesorul Z. Krastev şi dr. Adriana Popescu au detaliat particularităţile epidemiologice ale virusului D în Bulgaria şi România, în context mondial.
   Problema riscului cardiovascular, care poate apărea în infecţia cronică cu VHC, a fost dezbătută de profesorul Antonio Craxi, iar profesorul Geoffrey Dusheiko s-a referit la noile terapii în infecţia cronică VHC. Indicaţiile terapiei antivirale în infecţia cronică VHC au făcut obiectul expunerii prof. dr. Peter Ferenci, în timp ce prof. dr. Stephane Chevaliez a prezentat mecanismele rezistenţei virusului hepatitic C la noile antivirale, iar prof. dr. Lawrence Serfaty a demonstrat cum se pot preveni şi trata reacţiile adverse la noile terapii antivirale, precum inhibitorii de protează. 
   Toţi aceşti vorbitori au subliniat în mod deosebit că triterapia a triplat rata răspunsurilor virusologice stabile (RVS) la pacienţii cu recăderi şi la nonresponderi, principalele categorii de bolnavi care beneficiază de ea. Concluzia acestora a fost că triterapia este deplin justificată financiar şi medical. Centrele cu experienţă pot identifica cu uşurinţă candidaţii optimi la tratament şi minimaliza efectele adverse, pe deplin controlabile. 
   Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institututului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“ Bucureşti, a vorbit despre infecţia cu virusul hepatitic B şi tratamentul acesteia.
   În a doua zi, accentul s-a pus pe prezentările asociaţiilor de pacienţi din România, dar nu numai. S-a remarcat, cu această ocazie, A. Kautz, preşedintele Asociaţiei pacienţilor cu boli hepatice din Europa, care a reliefat importanţa acestor organizaţii în întocmirea programelor de sănătate. Din ţara noastră au conferenţiat Marinela Debu şi Ana Maria Sireteanu, care au evidenţiat rolul şi importanţa asociaţiilor de pacienţi în programul de sănătate privind bolnavii cu boli hepatice cronice.
   Tot în această zi, s-a desfăşurat şi sesiunea de NASH (steatohepatita non-alcoolică), în cadrul căreia prof. dr. V. Ratziu a vorbit despre cancerul hepatocelular la pacienţii cu NASH, prof. dr. D. Dumitraşcu despre flora intestinală şi ficatul gras, iar dr. Raluca Pais despre NASH şi riscul vascular. Prof. dr. V. Ratziu a atras atenţia, o dată în plus, asupra riscului de cancer hepatic la bolnavii cu NASH. De altfel, creşterea incidenţei cancerului hepatic este urmarea printre altele şi a faptului că în ultimii ani prevalenţa NASH-lui a crescut în mod semnificativ. Mecanismele incriminate în apariţia cancerului hepatic la bolnavii cu NASH sunt complexe şi au la bază inclusiv creşterea turn-over-ului hepatocitelor şi inducerea de mutaţii mediate de citokine pro-proliferative.
   Ultima zi a congresului a debutat cu o temă interesantă, moderată de prof. dr. Al. Oproiu şi prof. dr. D. Olteanu – Complicaţiile cirozei hepatice – în care au fost menţionate strategiile pentru 2013 privind hemoragiile digestive superioare.
   Prof. dr. C. Tănăsescu a dezbătut problematica hipertensiunii portale non-cirotice, cu particularităţile sale,  iar dr. Azra Husi´c Selimovi´c şi dr. I. Copaci au oferit date recente despre tulburările de coagulare în ciroza hepatică.
   Prof. dr. Anca Trifan a rezumat terapiile curente ale encefalopatiei portale, cu referire la importanţa dializei hepatice MARS, precum şi a transplantului hepatic în rezolvarea insuficienţei hepatice şi a encefalopatiei hepatice în toate formele, iar dr. Camelia Achim a vorbit despre rolul terapiei de substituţie renală la bolnavii cu sindrom  hepato-renal.
   Prezentarea mea, din cadrul sesiunii de cancer hepatic, s-a referit la cele mai recente descoperiri privind terapiile în domeniu. Am subliniat caracterul interdisciplinar al tratamentului acestui cancer, în care terapiile combinate invazive şi non-invazive au crescut semnificativ speranţa de viaţă a bolnavilor. Multitudinea de investiţii posibile şi de tratamente fac ca, în prezent, cancerul hepatic să fie o boală care necesită îngrijirea în echipe multidisciplinare.
   Datele demonstrează că, astăzi, depistăm cancerul hepatic în stadii tot mai precoce, la care ratele de supravieţuire s-au îmbunătăţit semnificativ; transplantul, rezecţia hepatică şi injectarea de etanol au dublat sau triplat supravieţuirea. Chemoembolizarea simplă sau cu diverşi produşi cu sau fără citostatice, asociată sau nu sorafenibului, a devenit terapia de elecţie pentru cancerul hepatic în stadiul intermediar (stadiul 2).
   Concluziile specialiştilor prezenţi la reuniunea din acest an de la Bucureşti au relevat faptul că infecţiile virusal-hepatitice B, C şi D continuă să aibă o incidenţă şi prevalenţă mediu ridicată în România, având în vedere că încă nu există un vaccin anti-virus C, iar pentru virusul B doar o parte a populaţiei este vaccinată. Depistarea prin screening, la nivelul întregii ţări, reprezintă o necesitate obiectivă în prevenirea infecţiei cu virusul B şi C.
   Până la descoperirea unui vaccin, prevenirea infecţiei VHC se face prin tratarea şi eradicarea infecţiei cu tratament anti-VHC. Triterapia cu inhibitori de protează – care a dublat sau triplat rata vindecărilor stabile – are justificare farmacoeconomică, prin scurtarea perioadei de tratament la o treime din cazuri şi prin prevenţia complicaţiilor şi a diseminării infecţiei în populaţie.
   Pentru virusul B este necesară menţinerea controlului infecţiei, prin prelungirea tratamentului actual cu încă cel puţin doi-trei ani, până la realizarea seroconversiei AgHBs. Riscul carcinomului hepatic rămâne o ameninţare permanentă, dar descreşte semnificativ sub tratament antiviral.
   NASH-ul are potenţial de risc oncogen ridicat şi în creştere, măsurile terapeutice actuale fiind insuficiente. Prevenţia NASH prin schimbarea modului de viaţă şi asocierea de antioxidanţi reprezintă doar un punct de plecare.
   Ciroza hepatică continuă să rămână o problemă majoră de sănătate publică, având în vedere numărul mare de cazuri de VHB, VHC şi NASH. Deşi au înregistrat progrese importante în ultimii ani, principalele complicaţii ale cirozei rămân hemoragia digestivă superioară, encefalopatia hepatică, sindromul hepato-renal, insuficienţa hepatică şi cancerul hepatic.
   Cancerul hepatic înregistrează, în întreaga lume, o creştere semnificativă a incidenţei, în principal din cauza creşterii incidenţei infecţiei VHB şi VHC, dar şi a NASH. Noile terapii cu molecule ţintite, chemoembolizarea şi chirurgia hepatică au crescut semnificativ speranţa de viaţă. Prin urmare, este necesară lansarea cât mai rapidă a programelor naţionale de prevenţie şi de screening, nu numai pentru virusul B şi C, ci şi pentru NASH şi cancer hepatic.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe