Neurorecuperarea poate fi obţinută prin activitate fizică, stimulare electromagnetică sau sprijin psihologic, dar și cu ajutorul unor medicamente.

 

Î n orice tip de deficit neurologic, recuperarea trebuie începută rapid, a punctat prof. dr. Dafin Mureșanu, președintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei și Neuroplasticităţii (SSNN) și al Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNR), în cadrul celei de-a 14-a ediţii a Congresului SSNN. Reuniunea știinţifică a avut loc în Malaga (Spania), recent, concomitent cu cea de-a 16-a ediţe a Congresului Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology (AMN).
    Recuperarea post-AVC trebuie să se desfășoare pe o perioadă îndelungată, de la primele ore de la producerea accidentului și până la șase luni după acesta. Din perspectiva obţinerii celor mai bune rezultate în urma recuperării, în faza acută a AVC (una până la șapte zile), sincronizarea și intensitatea procesului de reabilitare rămân o problemă importantă și controversată, după cum a subliniat profesorul Mureșanu. Cu toate acestea, numeroase ghiduri medicale recomandă o mobilizare timpurie post-AVC.
    Prof. Natan Bornstein (Israel) a explicat că, în trecut, reabilitarea începea după consultarea unor studii randomizate controlate, însă metoda nu era foarte bună. În opinia sa, deciziile cele mai elocvente pot fi luate cu ajutorul unei metaanalize, care combină rezultatele tuturor studiilor efectuate în
domeniu.

Strategii de reabilitare în accidentele vasculare cerebrale

    Prof. dr. Michael Brainin (Austria) a afirmat că un management corespunzător al factorilor de risc (între care consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea și dieta nesănătoasă) poate duce la o scădere majoră a incidenţei AVC. Președintele WSO a explicat că una dintre modalităţile de prevenire a AVC ar fi utilizarea unor pastile multicompartimentale (Polypill), care să ţintească schimbările comportamentale și pe cele ale stilului de viaţă.
    Deși a crescut numărul supravieţuitorilor AVC sau TCC, rămâne de aflat dacă s-au făcut progrese și referitor la influenţarea parezelor cu care rămân pacienţii prin strategii de recuperare, în defavoarea îmbunătăţirii funcţiilor prin strategii compensatoare, potrivit prof. dr. Volker Hömberg (Germania). Din punct de vedere medicamentos, în faza AVC postacută, doar două substanţe au ajutat la reducerea dizabilităţilor, însă numai în combinaţie cu fizioterapia.