Neoplasmul
mamar rămâne principala cauză de îmbolnăvire prin cancer în rândul femeilor, arăta
dr. Dana Lucia Stănculeanu (Institutul Oncologic „Prof. dr. Alexandru
Trestioreanu“ Bucureşti), în cadrul conferinţei „Terapia personalizată şi
imunoterapia tumorilor maligne“, organizată luna trecută în Capitală. Aceasta a
explicat direcţiile urmărite în ultimele studii clinice efectuate în vederea
introducerii noilor tratamente pentru cancerul mamar, în timp ce dr. Adina
Emilia Croitoru (Institutul Clinic Fundeni) a subliniat faptul că intervenţia
chirurgicală este necesară, dar nu suficientă pentru vindecare.
Anul
trecut au fost înregistrate atât în Europa, cât şi în SUA, mai multe molecule
noi însă, foarte important, s-a schimbat aprecierea rezultatelor în studiile
clinice, astfel ca supravieţuirea generală să reprezinte chintesenţa evaluării
lor în stabilirea deciziei terapeutice. O schimbare importantă în atitudinea şi
decizia terapeutică a cunoscut tratamentul hormonal adjuvant al pacientelor ER
(receptori estrogenici) pozitive. Ele reprezintă aproximativ 75% din totalul
pacientelor cu cancer mamar, restul fiind cele cu HER2 (human epidermal growth
factor receptor 2) pozitiv.
Două
studii clinice, SOFT (Suppression of
Ovarian Function Trial) şi TEXT (Tamoxifen
and Exemestal Trial), au dovedit că pot schimba perspectiva managementului
pacientelor cu cancer mamar incipient ER pozitive. Obiectivul principal a fost
supravieţuirea fără semne de boală. Studiul TEXT confirmă datele din studiul
SOFT. Analiza combinată a lor a relevat însă şi o creştere a efectelor adverse
cauzate de inhibiţia ovariană şi tratamentul endocrin, ca urmare a menopauzei
induse (bufeuri, transpiraţie), problemele sexuale legate de scăderea
libidoului şi uscăciunii vaginale sau accentuarea stărilor depresive.
Rezultatele finale au confirmat faptul că tamoxifen cu supresie ovariană este
mai eficient decât tamoxifen administrat singur, iar exemestan cu supresie
ovariană este mai eficient decât tamoxifen şi supresie ovariană. Cu aceste
rezultate, comunicate la sfârşitul anului 2014, se poate discuta de un nou
standard terapeutic adresat femeilor cu vârsta sub 35 de ani, cu risc crescut
de recurenţă, la care supresia ovariană şi administrarea de exemestan creşte
supravieţuirea fără semne de boală, dar cu toxicităţi care trebuie cunoscute.
Dr.
Dan Corneliu Jinga (Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti) a afirmat că
identificarea căilor moleculare ale cancerului ar putea să explice de ce unele
forme sunt mai grele decât altele, dar şi să ducă la tratamente concrete, nu
statistice. De exemplu, aproximativ 40–60% din melanoamele maligne cutanate
prezintă mutaţii la nivelul oncogenei BRAF, care conduc la activarea căilor inhibitorii din calea MAPK. Iar tratamentul inhibitor BRAF
s-a asociat cu o reducere a riscului de deces prin melanom cu 63%.
Situaţia
este similară şi în cazul terapiei biologice ţintite în leucemia acută
limfoblastică, unde progresul se face tot prin inovaţie, după cum a subliniat
dr. Nicoleta Berbec (Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti). Noii agenţi
terapeutici ţintesc o anumită celulă, sunt eficienţi şi, în acelaşi timp, au
reacţii adverse minime pentru pacient. În cazul pacienţilor cu leucemie acută
limfoblastică, o problemă încă nerezolvată este faptul că 40–50% din ei suferă
o recădere după tratament, iar remisiunile complete se obţin mult mai greu.
Pentru aceştia, tratamentele clasice au rezultate dezamăgitoare.
În ce
priveşte cancerul pulmonar, prof. dr. Tudor Eliade Ciuleanu (Institutul
Oncologic „Prof. dr. I. Chiricuţă“ Cluj-Napoca) a susţinut introducerea
imunoterapiei ţintite; aceasta amplifică sistemul imunitar şi susţine iniţierea
răspunsului imun prin agenţi anti-PDL1 şi anti-PD1.
Prezent
la deschiderea conferinţei, dr. Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS, a expus
viziunea sa cu privire la ce priveşte noile linii de tratament: „Cred că este
important să scoţi încă 2 lei din buzunar pentru a avea acces la molecule
eficiente în tratamentul pacientului cu cancer. Scad costurile indirecte dacă
reuşesc ca pacientului să-i fie mai bine, să stea mai mult acasă sau la
serviciu şi, evident, să primească tratamentul de care are nevoie. Fără a avea
un suport financiar nu există tratamente inovatoare“.
