Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Teama de opioide

Viața Medicală
Dr. Cornelia Maria GLODEANU vineri, 21 octombrie 2016
     Toamna a pășit în municipiul Iași însoțită de o manifestare de excepție pentru profesioniștii din aria bolilor cronice – a șasea ediție a conferințelor medicale interdisciplinare MedDEX, „Abordarea multidisciplinară a bolilor cronice – direcții și perspective“. Lucrările, care s-au desfășurat pe parcursul a două zile (16 și 17 septembrie), au avut în centrul atenției pacientul diagnosticat cu o boală cronică și ameliorarea calității vieții acestuia, printr-o abordare multidisciplinară.
     La manifestare au fost prezenți lectori de renume, precum prof. dr. Ostin Mungiu (președintele comitetului științific) și alții.
 
 
 
 

Opioidul, pentru plăcere sau contra durerii?

 

     Profesorul Ostin Mungiu a deschis seria de conferințe abordând tema durerii ca boală cronică, punând accentul pe problemele esențiale pe care majoritatea medicilor le întâlnesc în practică sau temele importante pentru care aceștia ar trebui să militeze, pentru a trata mai bine „durerile acestui popor necăjit“, căci, spunea acesta, „în România există multă durere, insuficient sau prost tratată“.
     Medicul ieșean spune că mai întâi de toate este important ca medicul să diferențieze durerea nociceptivă de cea non-nociceptivă. Dacă prima dintre ele este o durere cu care „putem negocia“ și putem calma pacientul cu antipireticele obișnuite, antiinflamatorii non-steroidieni sau opiacee, lucrurile se schimbă când avem de-a face cu celălalt tip de durere, durerea non-nociceptivă. Aceasta din urmă este o durere care se produce atunci când sunt lezate fibrele nervoase sau trunchiurile nervoase ori când apare în sistemul nervos central. Aici se încadrează și durerile neuropate, care, din nefericire, doar într-o proporție de 50% răspund la medicația existentă.
     O altă problemă expusă de profesorul Mungiu a fost cea cu privire la prescrierea de opioide. Practic, în România, „medicii se tem să le prescrie, farmaciștii se tem să le dețină, iar pacienții se tem să le primească“. Ce ar putea face medicii pentru promovarea unei legi care să le permită prescrierea opioidelor pentru boli neoncologice? „În primul rând, să aibă curaj. În al doilea rând, să fie solidari, iar în al treilea rând, să nu se lase intimidați de pacient, ci să-l convingă că substanța pe care i-o va da îi va calma durerile, «dar trebuie să revii la mine să văd cum evoluezi, să ți-o scot din tratament când s-a încheiat cu durerea»“. Atât timp cât există durerea, pacientul nu caută opioidul pentru plăcere, ci pentru efectul calmant al acestuia. Doar atunci când durerea dispare și pacientul continuă să-l ia, începe să se instaleze senzația de plăcere conferită de drog. De aceea, este importantă supravegherea continuă a pacientului și existența unei echipe care, pe lângă medicul curant, să conțină și un psiholog sau un psihiatru.
     Anumite statistici privind modul în care se tratează durerea au avut rezultate mai puțin așteptate: în timp ce medicii considerau că durerea este eficient tratată, această părere nu era împărtășită și de pacienți. Din acest motiv, prof. dr. Ostin Mungiu consideră că este necesară monitorizarea durerii prin „Carnete ale durerii“, pe care pacienții să le primească la internare și în care să consemneze, în fiecare zi, dacă sunt mulțumiți de modul în care le-a fost tratată durerea. În momentul externării, carnetul să fie trimis Casei de sănătate și să conteze în aprecierea activității medicului curant. Un alt aspect demn de pus în practică, în opinia vorbitorului, ar fi introducerea, în foaia de observație, a unei scale de cuantificare a durerii, precum cea pentru febră, în care să se poată observa dacă durerea pacientului a fost calmată în mod corespunzător sau nu: „Este un subiect pe care ar trebui să insistăm, mai ales în țara noastră, pentru că în majoritatea țărilor dezvoltate, durerea cronică este privită ca boală în sine“. Apoi, este fundamental ca pacientul să își cunoască drepturile privitoare la modalitățile existente de prevenire a durerii. În acest sens, existența unui Ghid de durere pentru pacienți, în toate cabinetele medicale, ar fi esențială.

 

Complianța la tratamentul antihipertensiv

 

     Tratamentul hipertensiunii arteriale (HTA) este destinat nu doar reducerii valorilor tensionale crescute, ci și reducerii riscului de boală cardiovasculară, pe care HTA îl reprezintă. Prof. dr. Antoniu Petriș spune că un factor de risc cardiovascular nu vine niciodată singur, ci deseori este acompaniat de altul, iar timpul în care medicul trebuie să acționeze este foarte scurt, deoarece aceștia produc, deseori, leziuni ireversibile. HTA contribuie și ea, alături de dislipidemie, diabet, tabagism, sedentarism la dezvoltarea unei patologii coronariene sau cerebro-vasculare.
     Doctorul Petriș a trecut în revistă și soluțiile medicamentoase existente pentru a contracara acești factori de risc. În cazul dislipidemiei, de exemplu, adversarul de necontestat al acesteia sunt statinele. Ele reduc morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară, iar rolul tratamentului continuu, life-long, cu statine, a fost demonstrat. După patru ani de tratament, s-a constatat o reducere de patru ori mai mare în volumul membranei elastice externe, comparativ cu opt luni de tratament. Privitor la tabagism, sperăm că legea antifumat își va face datoria, iar pentru tratamentul diabetului zaharat, „pacientul trebuie să știe mai întâi că îl are“. De aceea, este bine ca publicul larg să ia la cunoștință că există un set gratuit de analize în acest sens.
     Asocierea medicamentelor antihipertensive s-a dovedit mai eficace în timp față de folosirea monoterapiei. În acest sens, vorbitorul a oferit exemplul asocierii perindoprilului cu amlodipina. Cu toate acestea, în 25% din cazuri, biterapia nu este suficientă, fiind necesar și un diuretic: „Una dintre cele mai folosite asocieri este aceea dintre blocanți ai canalelor de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei și diuretice – Efectul este impresionant, rapid și se menține la distanță, mai ales dacă cele trei componente se regăsesc într-un singur preparat, ceea ce crește complianța la tratament“.

 

Reconsiderarea îngrijirii paliative

 

     Cancerul, spre deosebire de urgențele din UPU, presupune o interacțiune de lungă durată între medic și pacient, crearea unei legături speciale între aceștia, explică dr. Vladimir Poroch, în expunerea sa privind relația medic–pacient în cancer.
 
     În ultimul timp, în tratamentul bolilor cronice, îngrijirea paliativă a câștigat un rol foarte important. Dacă înainte această abordare era de ultimă instanță, în prezent i se recunoaște mai mult eficacitatea și este de preferat ca această îngrijire paliativă să înceapă odată cu diagnosticul bolii incurabile. În plus, procesul de comunicare a veștilor proaste este deseori dificil pentru medici. În mintea acestor medici se nasc întrebări de genul: „Să spunem adevărul, sau să nu spunem pacientului că are cancer?“. Dr. Poroch consideră că: „Nedezvăluirea diagnosticului are beneficii pe termen scurt – pacientul se simte bine, căci nu a recepționat vestea proastă și nu îl afectează psiho-emoțional, iar medicul se simte bine căci întreține această conspirație a tăcerii între el și familie, dar pe termen lung studiile arată că încercarea de a ascunde adevăratul diagnostic nu este bună, deoarece neagă autonomia pacientului, generează suferință și confuzie, inclusiv pentru personalul medical“.
        În cadrul conferințelor au mai fost abordate teme precum: importanța examenului IRM de sân pentru femei, patologia respiratorie a somnului și implicațiile multidisciplinare ale acesteia, noutăți în imunologie etc. La finalul celor două zile de sesiuni științifice, nu pot decât să încurajez studenții mediciniști, farmaciști și pe cei ce aparțin celorlalte facultăți din cadrul universităților de medicină să participe la cât mai multe congrese și conferințe, pentru că numai așa ne putem îmbogăți cunoașterea cu noțiuni din experiența înaintașilor noștri.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.