Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Sexualitate și medicină

Viața Medicală
Monica GEORGESCU vineri, 11 noiembrie 2016
    Patologia sexualității este un domeniu multidisciplinar, în care medicina și psihologia se întâlnesc cu probleme complexe, marcate de cutume și interdicții sociale. Se poate vorbi atât despre o medicină a sexualității, cât și despre o psihologie a sexualității.
    Medicina sexualității este considerată frecvent o medicină de lifestyle, ce nu implică salvarea vieții. Cu toate acestea, efectul fizic și psihologic al tulburărilor de sănătate sexuală asupra pacientului, asupra cuplului sau familiei poate fi semnificativ. Se pune accent pe îmbunătățirea calității vieții, tratând disfuncțiile sexuale care au o cauză medicală sau psihologică. Foarte adesea este necesară o abordare pluridisciplinară, specialitățile implicate fiind: endocrinologia, ginecologia, urologia, psihologia, cardiologia, neurologia, gerontologia și farmacologia.
    La începutul lunii octombrie, Asociația pentru Medicina Sexualității din România (AMSR) a împlinit 16 ani, organizând cu acest prilej cea de-a XVI-a întâlnire națională, la București. Conferința s-a bucurat de participare internațională, invitată specială fiind prof. Chiara Simonelli, de la Universitatea Sapienza din Roma. Sexualitatea umană este un construct biologic, emoțional, social și cultural complex, iar prezentările propuse în cadrul evenimentului au surprins multiplele fațete ale acestei probleme.

 

Cardiomiopatia și tratamentul disfuncției erectile

 

    Dr. Vasile Coca a vorbit despre tratamentul cu inhibitori de fosfodiesterază 5 (PDE 5) în cazul disfuncției erectile asociate diabetului, precum și despre aderența la acest tratament ocazional sau în cura prelungită.
    Disfuncția erectilă (DE) este cea mai frecventă complicație cronică a bărbatului diabetic. Aceasta coexistă adesea cu cardiomiopatia diabetică (CMD) la bărbați cu DZ 2 cu o vechime mai mare de zece ani. Dr. Coca Vasile a prezentat rezultatele unui studiu la care au participat 77 de bărbați cu DZ 2, CMD și DE. Grupul experimental a fost tratat cu inhibitori PDE 5 (Sildenafil 100 mg, Tadalafil 20 mg, Avanafil 200 mg). Concluziile studiului au arătat o ameliorare a fracției de ejecție în grupul tratat, evidențiind beneficiul acestui tip de tratament în cardiopatia de tip metabolic. Cât privește aderența la tratament, studiul a arătat că cele mai bune rezultate se obțin în cure scurte, recurente, comparativ cu utilizarea ocazională.

 

Sexul la pacienții cardiaci

 

    Dr. Claudiu Stoicescu și-a început prezentarea punând în discuție mitul conform căruia, de la o vârstă, sexul este periculos pentru sănătatea inimii. Acesta a argumentat că, pentru inimă, sexul nu este altceva decât o formă de exercițiu fizic. Frecvența cardiacă în timpul actului sexual este în jurul valorii de 120 bpm, iar tensiunea – 160/90 mmHg, cifre care se corelează cu o activitate fizică de intensitate medie. Astfel, raportat la efort, sexul este similar cu mersul în ritm alert sau cu urcatul scărilor. Însă aceste activități (și altele care presupun efort fizic similar) sunt mult mai frecvente în viața de zi cu zi. Astfel, riscul real de a face infarct în timpul actului sexual este mult scăzut comparativ cu riscul de a face infarct în timpul unei alte activități fizice similare ca intensitate, dar mult mai recurentă.
    În continuare, Claudiu Stoicescu a vorbit despre consilierea sexuală a pacientului cu patologie cardiovasculară din perspectiva medicului cardiolog. Mulți dintre cei care au trecut printr-un episod cardiac consideră că viața lor (în special viața lor sexuală) s-a încheiat. În realitate, gradul de permisivitate, în ceea ce privește diferite tipuri de raporturi sexuale, este mult mai mare decât aceștia s-ar aștepta. Chiar și pacienților încadrați la risc înalt (de exemplu, cu boală coronariană instabilă) li se permit anumite forme de contact intim, în general limitat la sărut și mângâieri. Din punct de vedere psihologic și emoțional, beneficiile acestor forme de intimitate sunt de necontestat.
    Consilierea sexuală a pacientului cu infarct de miocard este foarte dificilă din perspectivă medicală. Mulți medici nu au curajul să abordeze acest subiect cu pacienții lor și chiar mai puțini au curajul să îi încurajeze în această direcție, deși, din punct de vedere stric medical, sexul nu le este interzis. Conform celor mai noi ghiduri și protocoale, activitatea sexuală este acceptată în cazul pacienților cu infarct, stabilizați, la o săptămână după evenimentul cardiac. Explicația acestei perioade de „recuperare“ foarte scurtă este dată de dr. Claudiu Stoicescu: pacienților stabili le este recomandată înscrierea într-un centru de reabilitare post-infarct la o săptămână de la evenimentul cardiac. În aceste centre de reabilitare, pacienții fac exerciții fizice a căror intensitate crește treptat, sub urmărire medicală strictă. Efortul care li se permite acestor persoane la numai o săptămână de la infarct este în general superior ca intensitate efortului pe care activitatea sexuală l-ar presupune. Putem conchide astfel că sexul, văzut ca activitate fizică de intensitate moderată, le este permis acestora din același moment.

 

Disfuncția erectilă și boala vasculară

 

    Între bolile cardiovasculare și disfuncția erectilă s-a demonstrat o corelație importantă. Manifestarea bolii aterosclerotice la nivelul arterei peniene, prin diminuarea lumenului arterei și, implicit, prin diminuarea erecției, poate fi primul semn de manifestare a aterosclerozei. Astfel, putem privi disfuncția erectilă, atunci când nu are cauze de natură psihică, drept un posibil simptom precursor al bolii vasculare. În multe cazuri, disfuncția erectilă este prima manifestare a afectării aterosclerotice, apărând cu câteva luni sau chiar ani înaintea altor manifestări.
    În concluzie, indivizii care prezintă risc coronarian crescut pot suferi disfuncții erectile de cauză vasculară înaintea unui eveniment cardiovascular mai serios. Categoria „la risc“ în acest scenariu este compusă în general din bărbații între 40 și 45, uneori 50 de ani, care asociază alte elemente de risc (fumat, obezitate, diabet sau hipertensiune arterială). După această vârstă, cauzele disfuncției erectile nu mai sunt neapărat de natură aterosclerotică.
    Pe de altă parte, tratamentul insuficienței cardiace, al hipertensiunii și al altor patologii cardiovasculare poate să cauzeze o disfuncție erectilă. Betablocantele, de exemplu, au oferit rezultate controversate în studiile care au testat asocierea acestora cu disfuncțiile erectile. Spironolactona, de asemenea, a fost incriminată că ar favoriza disfuncția erectilă ca efect secundar. Pe de altă parte, inhibitorii de enzimă de conversie, blocantele canalelor de calciu, anticoagulantele și antiplachetarele nu au acest efect secundar, fiind preferate din acest punct de vedere. Desigur, disfuncția sexuală la un pacient cardiac poate fi și de natură psihologică, prezentându-se sub forma fricii de moarte cauzată de un nou episod cardiovascular. Trebuie luată în calcul și această ipoteză înainte de a incrimina medicația prescrisă.

 

Complexitatea libidoului masculin

 

    Un moment important al conferinței a fost prezentarea ținută de prof. dr. Chiara Simonelli, invitatul special al acestui eveniment. Chiara Simonelli este profesor de sexologie clinică la Universitatea Sapienza din Roma și autoare a numeroase studii și publicații pe această temă. Chiara Simonelli este președinta EFS (Federația europeană de sexologie) și membră în consiliul consultativ al WAS (Asociația mondială de sexologie). Prezentarea sa a propus o reinterpretare a modelului clasic al sexualității masculine. Mult timp, modelul sexualității masculine a fost unul simplist, liniar, aproape mecanic, bazat pe o relație de tip stimul–răspuns. Conform acestui model, stimulii sexuali produc excitare, care la rândul său produce dorința și disponibilitatea de a face sex. În realitate însă, dorința sexuală în cazul bărbaților (și a femeilor) este o interacțiune complexă de factori biologici, psihologici și sociali.
    Libidoul scăzut a fost perceput tradițional ca disfuncție sexuală predominant întâlnită la femei. Profesoara Chiara Simonelli analizează cauzele nivelului scăzut al libidoului în cazul bărbaților din dorința de a demonstra că modelul sexualității masculine este mai apropiat de cel feminin decât se credea inițial. Pornește însă această discuție cu o critică. Aceasta argumentează că patologizarea variațiilor parametrilor sexuali nu este o abordare corectă, din moment ce parametrii „normalității“ nu au fost niciodată definiți. Indiferent care din membrii cuplului este cel acuzat că ar suferi de un libido scăzut, bărbatul sau femeia, acesta este considerat disfuncțional de partenerul său. În realitate însă, problema cea mai probabilă este legată de o incompatibilitate în acest sens între cei doi.

 

Psihologie și sexualitate

 

    Factorii psihologici joacă un rol important în debutul, severitatea sau persistența disfuncțiilor sexuale. Astfel, perspectiva psihologilor asupra câtorva din aceste disfuncții a reprezentat o contribuție semnificativă. Subiectele discutate au inclus o prelegere despre legătura dintre avorturi și sănătatea psihosexuală, precum și o paralelă între atașament, personalitate și satisfacția sexuală.
   Dr. Rareș Ignat (București) a propus o lucrare în care explorează corelația dintre nivelul de satisfacție sexuală și tipul de atașament în cuplu, precum și între satisfacția sexuală și nivelul educației sexuale, respectiv al calității experiențelor erotice. În cadrul studiului, 112 subiecți au completat un chestionar online. Rezultatele au indicat o asociere semnificativă între o sexualitate nesatisfăcătoare și atașamentul nesigur. De asemenea, dacă primele experiențe erotice au fost generatoare de emoții negative, acest fapt se asociază semnificativ cu reducerea satisfacției sexuale pe termen lung, însă există și o asociere liniară între educația sexuală deficitară și insatisfacția sexuală. Astfel, se menționează necesitatea implementării unor programe naționale de educație sexuală.

 

Transsexualitatea, o problematică complexă

 

    Discuțiile zilei de sâmbătă au inclus și un dialog deschis despre problemele transsexualității în România. S-a pus problema statutului genetic sau epigenetic al transgenderismului, fiind propus spre dezbatere cazul unui copil care, de la o vârstă fragedă, acuza o disforie de gen. S-a discutat în ce măsură acest comportament ar trebui încurajat sau descurajat și cât de etic ar fi ca acest caz să fie pur și simplu observat până când subiectul ajunge la o vârstă mai avansată.
   În România, transsexualitatea este în primul rând o problemă medico-legală, rata de succes a dosarelor care cer recunoașterea legală a noului nume și sex fiind sub 1%. Protocoalele medicale sunt complexe, cerând, printre altele, ca pacientul să facă dovada că a trăit minimum doi ani constant în afara fenotipului. Chiar și așa, cei mai mulți medici sunt reticenți în a recomanda tratamentul de substituție hormonală care ar ajuta pacientul să facă tranziția.
    De asemenea, s-a propus întrebarea: în ce măsură transsexualitatea se intersectează cu alte afecțiuni psihice și în ce măsură poate reprezenta un simptom al acestora. La toate aceste întrebări au încercat să răspundă atât medicii și psihologii prezenți în sală, cât și invitații. Desigur că atât întrebările, cât și răspunsurile vehiculate au rămas deschise, subiectul fiind prea complex pentru a fi încheiat într-un timp atât de scurt.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.