„Soluţii pentru îmbunătăţirea sănătăţii sexuale
a populaţiei“ a fost tema pe care şi-a propus-o revista „Politici de Sănătate“,
în parteneriat cu Societatea Română de Microbiologie şi Societatea Română de
Epidemiologie, pentru o reuniune organizată săptămâna trecută. În prima
sesiune, dr. Victor Olsavszky, şeful reprezentanţei OMS în România, a prezentat
strategia globală OMS pentru prevenţia şi controlul infecţiilor cu transmitere
sexuală (ITS) 2006–2015. Există în continuare o incidenţă crescută a acestor
afecţiuni, dar informaţiile despre prevalenţă sunt limitate din cauza
supravegherii neglijate sau subfinanţate. Abordările inovative cuprind:
promovarea unui comportament sexual sănătos, intervenţii ţintite pe grupuri la
risc şi grupuri vulnerabile, managementul pacienţilor – tratament prezumtiv periodic
al grupurilor de populaţie specifică, abord sindromic al cazurilor, marketing
social al măsurilor şi modalităţilor de prevenţie şi tratament, servicii
prietenoase pentru tineri, precum şi includerea asistenţei primare şi a
sectorului privat. Dr. Daniela Piţigoi, vicepreşedintă a Societăţii Române de
Epidemiologie, a discutat despre ITS în context european: aceste infecţii fac
obiectul unuia din cele şapte programe ale ECDC. Infecţia cu Chlamydia este cea mai frecventă ITS
raportată în Europa – 345.421 de cazuri în 2010, 76% din ele la grupa de vârstă
15–24 de ani. Se cunosc complicaţiile pe termen lung, cu impact pe sănătatea
reproducerii: boală inflamatorie pelvină, salpingită, ducând la sarcini
extrauterine şi infertilitate. Pe locul doi se situează gonoreea, cu 34.000 de
cazuri pe continent, în 2010. Principala ameninţare este chimiorezistenţa, fapt
pentru care a fost instituit Programul european de supraveghere a rezistenţei
gonococului la antibiotice (Euro-GASP).
Tot în 2010, s-au raportat 17.884 de cazuri de sifilis, 60% din ele în patru ţări:
Germania, Marea Britanie, Spania şi România; au fost şi 59 de cazuri de sifilis
congenital (şase în ţara noastră). Diferenţele între ţări, în ceea ce priveşte
incidenţa raportată, tendinţa, rezistenţa la antibiotice, grupurile populaţionale
afectate de ITS sunt determinate de sistemul de raportare, metodele de
diagnostic, programele de screening, comportamentele sexuale cu risc. Conf. dr.
Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, a făcut
cunoscută situaţia ITS în România, accentuând subraportarea „crasă“ a gonoreei şi
nu numai, şi a subliniat faptul că este necesară o strategie naţională pentru
prevenirea şi controlul acestora. Dr. Cristina Vladu, consilier în Ministerul Sănătăţii,
a creionat priorităţi ale MS în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii.
În anunţata strategie 2014–2020, se doreşte recreat conceptul de centre de
asistenţă comunitară; de asemenea, sunt necesare metodologii noi, pentru
campanii adecvate, în vederea schimbărilor de comportament la nivel individual,
precum şi ghiduri clinice de prevenţie. Bineînţeles, pentru toate acestea sunt
necesare fonduri. Impactul bolilor cu transmitere sexuală – gonoree, sifilis, şancrul
moale, limfogranulomatoza benignă, herpes simplex, infecţia cu HPV, HIV/SIDA –
asupra sănătăţii a fost descris de conf. dr. Monica Cîrstoiu, ginecolog, iar
dr. Victor Gabriel Clătici, dermatolog, a trecut în revistă diverse mituri şi
bariere care duc la creşterea frecvenţei ITS.
Concluzii: la noi, ITS sunt
subdiagnosticate, subraportate, nu există un program coerent de educaţie pentru
sănătate şi educaţie sexuală în şcoli, o strategie privind prevenirea şi
controlul ITS, şi, în general, privind sănătatea reproductivă. Aşadar, un
domeniu important în care mai sunt foarte multe de făcut.