Specialiștii în medicină dentară s-au reunit, în perioada 12–14
mai, la al treisprezecelea Congres internațional de estetică dentară, desfășurat
la București. Evenimentul a fost organizat de Societatea de Stomatologie
Estetică din România (SSER), sub coordonarea președintelui acesteia, prof. dr.
Constantin Vârlan. Lectori din țară și străinătate au susținut conferințe
dominate de subiecte de implantologie și parodontologie, iar participanții au
avut ocazia de a asista la sesiuni practice pe teme foarte diferite, de la
estetica periorală cu ajutorul filler-elor la utilizarea laserelor
pentru țesuturile moi în stomatologie.
Conceptul bernez în parodontologie
Capitala Elveției este locul în care prof.
dr. Anton Sculean își desfășoară activitatea, ca director al clinicii de
parodontologie a Facultății de Medicină Dentară din Berna. Aici a dezvoltat
așa-numitul „concept bernez“ de tratament al defectelor țesuturilor moi.
Prezentarea sa teoretică a abordat o temă de actualitate, care încă ridică
probleme parodontologilor – acoperirea retracțiilor gingivale multiple
adiacente și a retracțiilor unice mandibulare profunde.
Trauma mecanică, parodontitele avansate, malpozițiile dentare,
dehiscențele osoase sunt doar câteva din cauzele acestei patologii. Pentru
rezolvarea unor astfel de provocări au fost elaborate mai multe tehnici ce
presupun realizarea tunelului avansat coronar modificat (MCAT) sau a tunelului
dublu deplasat lateral (LMDT), în combinație cu factori biologici precum
proteinele matricei smalțului, grefe de țesut conjunctiv sau de țesut moale pe
bază de colagen ori combinații ale acestora. Proteinele matricei smalțului,
secretate în timpul dezvoltării dentare din teaca Hertwig, contribuie la
formarea cementului, cu influență asupra dezvoltării ligamentului parodontal și
osului alveolar. MCAT prezintă numeroase avantaje, printre care buna
vascularizație, asigurarea diametrului optim tisular, formarea minimă a
țesutului de cicatrizare și buna integrare tisulară și a grefelor. În schimb,
LMDT are avantajul lipsei inciziilor verticale de descărcare, asigură o
vindecare corespunzătoare și riscul afectării șanțului vestibular este redus la
minimum.
Odată cu creșterea popularității implantologiei, aceasta a
devenit mult mai accesibilă, iar tehnicile de corectare a țesuturilor moi se
pretează și în jurul implanturilor dentare. Aceste intervenții asigură
îmbunătățirea controlului igienei orale și prevenirea gingivitei sau a cariilor
radiculare, controlul hipersensibilității și satisfacerea considerentelor
estetice. De altfel, principalele obiective ale terapiei sunt asigurarea
controlului optim al plăcii bacteriene, acoperirea completă a rădăcinilor expuse
în urma retracțiilor gingivale, dar și regenerarea parodontală. Studiile au
demonstrat că fumatul contribuie la eșecul terapeutic, iar calibrul
retracțiilor influențează direct rezultatele – la valori de peste 3–5 mm,
acoperirea radiculară nu va fi completă. Chiar și grosimea lamboului trebuie
luată în considerare, valoare critică pentru succes fiind de 1,1 mm, cu
evitarea suturii în tensiune a acestuia.
În ceea ce privește tratamentul retracțiilor gingivale multiple
cu membrană de colagen, profesorul elvețian a prezentat rezultatele unui studiu
efectuat pe doisprezece pacienți, cu un total de 58 de retracții aparținând
primelor trei clase Miller, cu predominanța clasei întâi. Rezultatele au
demonstrat că MCAT și LMDT pot fi opțiuni terapeutice viabile în retracțiile
gingivale, cu o medie de 72% a acoperirii radiculare.
Profesorul Sculean a organizat și o sesiune hands-on în
parodontologie, cu prezentarea mai multor tehnici de recoltare a grefei de
țesut conjunctiv, sutură pentru închiderea sitului donor din palat și pentru
fixarea grefelor de țesut conjunctiv sau membranelor de colagen. Au fost
prezentate tehnicile de realizare a tunelului avansat coronar modificat pentru
tratamentul retracțiilor gingivale multiple adiacente și a tunelului dublu
lateral pentru tratamentul retracțiilor unice profunde, precum și suturile
lamboului avansat coronar și pentru închiderea tunelului lateral.
Când înlocuim dintele cu un implant?
Despre cele mai noi tehnici de realizare a lambourilor și
suturilor în implantologie a vorbit prof. dr. Marius Steigmann (Germania),
susținând ulterior o sesiune practică dedicată augmentării în zona estetică.
Alegerea tipului de intervenție este dependentă de grosimea
țesutului moale, astfel că metodele de tratament trebuie adaptate în funcție de
biotip. În acest sens, specialiștii recomandă urmarea anumitor etape, de la
confecționarea splinturilor la scanare, planificare, confecționarea ghidului de
frezaj și intervenția propriu-zisă. Profesorul Steigmann a subliniat rolul
mucoasei keratinizate, a grosimii lamboului, flexibilității acestuia și
profunzimii vestibulare în vindecarea postoperatorie.
El a prezentat rezultatele unui studiu publicat în 2013 în Journal
of the American Dental Association, care a analizat una dintre dilemele multor
medici dentiști – păstrarea dintelui sau înlocuirea acestuia cu un implant
dentar. Se pare că 80% din dinții cu parodontită cronică, a căror evoluție era
pusă sub semnul întrebării, au putut fi păstrați pe termen lung, în condițiile
acordării îngrijirii adecvate. S-a observat că, pe parcursul a 15 ani,
pierderea dinților s-a încadrat între 3,6 și 13,4%, în timp ce pierderea
implanturilor a ajuns până la 33%, astfel că rata de pierdere a implanturilor,
pe termen lung, a fost mai mare.
Rolul gingiei
Indiferent de tipul de restaurare protetică aleasă pentru
pacienți, gingia are un rol esențial în obținerea esteticii. Prof. dr. Jon
Suzuki (Philadephia) a abordat subiectul managementului chirurgiei parodontale
pentru obținerea unui aspect estetic îmbunătățit și inserarea cu succes a unui
implant dentar. A fost prezentată utilizarea matricei dermice alogene, prin
intermediul unor rapoarte de caz, alături de alte proceduri chirurgicale.
Grafturile gingivale sunt indicate în cazul retracțiilor
generalizate, iar studiile au demonstrat că lipsa unei mucoase keratinizate
corespunzătoare în jurul implanturilor este asociată cu acumularea
semnificativă a plăcii bacteriene, inflamație tisulară, retracție gingivală și
pierderea atașamentului. Totodată, au fost semnalate creșteri ale scorurilor de
placă și de sângerare. Alți factori importanți în declanșarea retracțiilor
gingivale sunt poziția vestibularizată a dinților, frenumul, tipul de
masticație, onicofagia sau piercing-urile.
Un alt subiect dezbătut de profesorul american a fost influența
bisfosfonaților, indicați pacienților cu osteoporoză sau mielom multiplu, în
chirurgia mucogingivală. Alături de clasicele medicamente indicate până în
prezent, profesorul Suzuki atenționează că, din 2015, a fost aprobat un preparat
cu administrare orală de acid risedronic.
Extracția dentară parțială
Reconstrucția dehiscenței osoase periimplantare cu plasă de
titan preformată a făcut subiectul unui studiu realizat de Iulian Filipov,
Cristian Rotaru și Lucian Chirilă. Din cei 24 de pacienți care au suferit o
regenerare a crestei alveolare maxilare sau mandibulare prin intermediul Ti-mesh
cu os autolog în amestec 1:1 cu alogrefă sau xenogrefă, aproape 92% au
prezentat o vindecare fără complicații, iar examenul CBCT a arătat o augmentare
orizontală de 2,8+/-0,47 mm, iar componenta verticală a fost acoperită 100% cu
os nou regenerat. Studiul prospectiv s-a realizat pe parcursul a doi ani și a
demonstrat că implanturile plasate în os augmentat folosind această tehnică au
avut o stabilitate periimplantară cu supraviețuire ridicată.
Aceeași echipă medicală, căreia i s-au alăturat Mihai Săndulescu
și Mircea Baldea, au prezentat tehnica scutului dentar alveolar pentru
menținerea postextracțională a dimensiunii crestei alveolare. Pornind de la
faptul că relieful gingival vestibular se prăbușește după extracția dintelui,
iar inserția imediată a unui implant nu va împiedica acest lucru, specialiștii
au analizat tehnica de extracție dentară parțială cu menținerea de peretele
alveolar vestibular a unui fragment dentar cu scopul păstrării ligamentului
parodontal și, în acest mod, a vascularizației tablei osoase vestibulare, cu
prevenirea resorbției acesteia.
