La nici un an de la înfiinţare,
Societatea Română de Rinologie (SRR) i-a „convocat“ pe membrii săi în Capitală,
la primul Congres de specialitate, care s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi
în domeniu, din Europa şi din SUA, alături de experţii din ţară. Reuniunea a
fost complex structurată. Cursurile instrucţionale au urmărit furnizarea de
informaţii actuale privind Terapia
interstiţială cu radiofrecvenţă (prof. dr. Klaus Vogt, Rendsburg); Principii de bază şi tehnici chirurgicale în
chirurgia endoscopică sinusală (prof. dr. Andreas Leunig, München); Septorinoplastia (prof. dr. Tomislav
Baudoin, Zagreb) etc. În laboratorul de anatomie al UMF „Carol Davila“ Bucureşti,
prof. dr. Ranko Mladina (Zagreb) a coordonat cursul practic de chirurgie endoscopică sinusală. Subiecte
de mare interes practic au fost dezbătute în cadrul workshopurilor – Scurgerile de lichid cefalorahidian;
Managementul cazurilor dificile; Malignităţile capului şi gâtului – abordare
multidisciplinară; Tumorile cranio-faciale; Anatomia chirurgicală a recesului
frontal; Polipoza nazală etc. – sau la mese rotunde – Chirurgia endoscopică sinusală funcţională (FESS); Baza craniului şi
orbita; Rinoplastia; Rinosinuzitele; Rinita alergică; Durerea facială. Prelegerile
invitaţilor străini au urmărit teme precum: Teoria
fungică şi rinosinuzitele – o revoluţie ştiinţifică? (prof. dr. Eugene
Kern, Buffalo); Chirurgia sinusului
frontal în 2011 – alegerea celei mai bune opţiuni (prof. dr. David Kennedy,
Philadelphia); Dilataţia cu balon în
disfuncţia trompei lui Eustachio (prof. dr. Peter J. Catalano, Boston); Chirurgia endoscopică a bazei craniului –
prezent şi viitor (prof. dr. Patrice Tran Ba Huy, Paris); Rinologia în 2020 – perspectiva SUA (prof.
dr. David Kennedy). Nu au lipsit nici sesiunile varia sau poster şi nici
simpozioanele.
Prof. dr. Dorin
Sarafoleanu (Bucureşti)
A
fost un program dens, mulţi participanţi cu lucrări. Vreau să vă spun că
particip la a treia manifestare internaţională de amploare de la noi – cele două
precedente au fost organizate de mine: primul congres francofon ţinut în România
– al şaptelea congres al francofoniei orelistice, cu 70 de lectori şi 700 de
participanţi, şi al 36-lea Conventus latin, în urmă cu cinci ani, care a
revigorat această societate – înfiinţată de un spaniol, un francez şi un român,
profesorul Metzianu.
Urmărind
intervenţiile invitaţilor din SUA, constat că americanii au şi idei şi
posibilităţi şi la ora actuală sunt deschizători de drumuri în medicină; în
viitor, prevăd o colaborare cu 
China. Perfecţionarea instrumentarului pentru
chirurgia bazei de craniu şi rinoneurologică, viitorul acestei tehnologii e în
America şi China.
Am
remarcat valoarea deosebită a prelegerilor şi lucrărilor. Spuneau colegii mai
tineri şi din provincie că după ce au participat la acest congres nu mai
trebuie să citească nimic minimum un an. Apropo de citit, există un apetit din
ce în ce mai scăzut la români – nu vor să citească şi nici să participe la
echipele de cercetare care elaborează articole şi studii clinice. Cred că
aceste reuniuni îi vor scoate din inerţie, asta a fost intenţia; un mesaj de
stimulare. Rutina duce la rezultatele slabe, menirea unui dascăl e tocmai să fie model de performanţă,
tenacitate, etică, progres. Şi ecourile pe care le am sunt bune, această
specialitate are un viitor promiţător. În mod nemeritat, ea nu prea a fost
etalată… Europenii invitaţi au venit cu multă plăcere şi nu pentru prima dată.
De câţiva ani, organizăm, în noiembrie, un curs de o săptămână de rinologie şi
chirurgie endoscopică rinosinusală la Centrul de Diagnostic şi Tratament
„Victor Babeş“ Bucureşti, unde suntem găzduiţi gratuit şi invităm lideri din
domeniu. Asta arată că ne apreciază şi că trebuie să profităm să deschidem
domeniul tinerilor. La început, ei aveau spaima de a vorbi, de a susţine o
lucrare, dar au înţeles că o comunicare care suscită interes şi are valoare
este discutată de auditoriu. Încet-încet, au căpătat curaj, dezinvoltură. Toţi
vorbesc bine limba engleză, avem toate premisele să evoluăm, să ne înscriem în
„concertul“ ştiinţific profesional internaţional, să nu aşteptăm ca totul să
vină de la alţii, ci să facem noi. Mulţumesc săptămânalului „Viaţa medicală“ pentru sprijin. Urmăriţi
valoarea şi performanţa cu obiectivitate, cu dorinţa de a susţine sistemul
medical românesc.
Prof. dr. David
Kennedy (Philadelphia)
Cel mai
important aspect în ceea ce priveşte rinosinuzita
cronică este recunoaşterea faptului că avem de-a face, în primul rând, cu o
boală medicală, nu cu una chirurgicală; dar chirurgia ocupă o parte importantă în
management, ca urmare a implicării osului în afecţiune. Tehnicile endoscopice
s-au extins în rinologie, putem să le utilizăm ca modalitate de acces la baza
craniului. Ele se vor dezvolta semnificativ în timp, va fi o cooperare cu
neurochirurgia, în echipă multidisciplinară. Am discutat despre chirurgia sinusului frontal – ştim că avem mai multe opţiuni
chirurgicale, câteva din aceste proceduri s-au modificat datorită utilizării
endoscopului, vechile etmoidectomii frontale externe se fac foarte rar azi
pentru rinosinuzita cronică. Endoscopul ne permite un abord larg. În scurgerile
nazale de LCR, succesul
terapeutic se obţine prin endoscopie, în locul
craniotomiei, mult mai riscantă, acum evitată.
În
cadrul workshopului despre cazuri
dificile am vrut să discut cu audienţa o serie de cazuri pe care le-am
prezentat, să aflu opiniile despre managementul lor. Orice poate face un caz să
fie dificil – diagnosticul, evaluarea, decizia asupra cât de departe să mergi,
dacă să faci sau nu IRM etc., etapa chirurgicală sau îngrijirea postoperatorie…
Şi cazurile care par uşoare pot avea anumite aspecte dificile.
Viitorul
rinologiei? Cred că chirurgia va
lua amploare; vom utiliza baloane pentru sinoplastie – nu e doar o problemă de
drenaj, ci şi de control al inflamaţiei. Recent, au fost introduse stenturi
antiinflamatorii. Ne îndreptăm spre tehnici minim invazive, poate utilizând
instrumente mici pentru a înlătura oasele, agenţi locali antiinflamatori,
similar cu ce s-a întâmplat în tratamentul bolilor cardiovasculare –
medicamente în stenturi. Noi metode de terapie vor căpăta importanţă, de
exemplu irigarea locală; chirurgia intracraniană efectuată transnazal continuă
să se dezvolte. Cea mai frecventă patologie o reprezintă rinosinuzitele
cronice. Încă nu înţelegem cauzele asociate – cred că vom îmbunătăţi înţelegerea
tuturor factorilor legaţi de boala inflamatorie – nu e o simplă infecţie, ci au
loc modificări complexe ale sistemului imun. Cercetarea fundamentală în
rinologie a crescut simţitor, interesul e mult mai mare, vrem să aflăm de ce o
boală persistă, care sunt modificările imunologice – prezenţa alergiei, asociată
şi cu cauze non-alergice, ce duc la reacţii de tip alergic. Ştim de
superantigenele bacteriene, fungice, la care unii răspund exagerat. Sunt cauze
corelate cu astmul, avem o singură cale aeriană, dar desigur sunt şi deosebiri între
ce se întâmplă în nas şi în plămâni, deşi fenomenele sunt strâns legate. Deja
se descoperă noi agenţi terapeutici, pentru vindecarea rănilor
postchirurgicale, agenţi antiinflamatori, noi corticosteroizi topici, stenturi
cu eliberare de medicamente. Poate şi anticorpi monoclonali anti-IgG, vom
vedea.
Am învăţat
ca pentru boala inflamatorie să utilizăm tehnici minim invazive; trebuie să fim
atenţi, când avem de-a face cu tumori: secţionăm cât de mult putem din ele, dar
uneori e nevoie de o abordare chirurgicală deschisă, să fim siguri că am
eliminat tot ţesutul tumoral. E foarte important să nu compromiţi actul
terapeutic, doar de dragul abordării endoscopice.
Prof. dr. Desiderio
Passali (Siena)
În Lectio
magistrale pe care am susţinut-o în deschiderea Congresului, am prezentat olfacţia şi olfactometria. Olfactologia e necunoscută, toată
lumea vorbeşte de tumori, chirurgie, amigdale, hipoacuzie etc. Sunt puţine lucrări
privind afecţiunile legate de olfacţie şi gust. În spitalul nostru există un
departament dotat cu aparate 
speciale pentru studiul fiziologiei şi al
patologiei olfacţiei. Am explicat corelaţia dintre olfacţie şi alte boli ale
altor organe, generale – Alzheimer, Parkinson, accidente etc.
De asemenea, am moderat masa rotundă dedicatărinosinuzitelor. Prof. dr. Eugene
Kern, de la Mayo Clinic, a lansat teoria fungică în rinosinuzitele cronice.
Antigenele de Alternaria induc o
inflamaţie eozinofilică a mucoasei căilor aeriene. Prof. dr. Heisham Negm
(Cairo) a prezentat tratamentul medical, prof. dr. Codruţ Sarafoleanu – pe cel
chirurgical, dr. Francesco Passali a explicat complicaţiile FESS, iar prof. dr.
Peter J. Catalano a descris tehnologiile bioresorbabile de eliberare a
medicamentelor; a fost o discuţie interesantă pe aceste subiecte.
Colaborarea
cu Societatea Română de Rinologie este fructuoasă. Societatea noastră
(italiană) va avea primul congres în 2013, la Bari; vom invita o delegaţie
numeroasă din România. Viitorul specialităţii noastre e foarte interesant
pentru companiile de medicamente, care o susţin, lucru important în situaţia
economică actuală, în toată lumea.
Revenind
la acest congres, doresc să remarc nivelul ridicat al lucrărilor, inclusiv ale
celor tineri, comparativ cu alte manifestări la care am fost (şi merg de două
ori pe lună!). De exemplu, voi fi în Brazilia, la Foz da IguaÎu, în mai 2012,
unde se va desfăşura al XXXIX-lea Conventus
Societas ORL Latina.
Prof. dr. Andreas
Leunig (München)
Scopul
cursului meu este de a arăta principiile de bază ale chirurgiei sinusale endoscopice, abordarea pas cu pas, cum să
efectuăm trainingul tinerilor medici, să îmbunătăţim instrumentele de lucru şi,
în final, să oferim beneficii pacientului.
Workshopul
cu tema Cazuri dificile – cum să le abordămla care am participat, este foarte util, deoarece ne confruntăm cu diferite
tipuri de cazuri dificile în practica zilnică. Am mai discutat şi despre anatomia recesului frontal – e cea mai provocatoare zonă, cea mai
dificil de abordat; e important să arăt clar, pas cu pas, cum să abordăm
sinusul frontal fără să afectăm mucoasa; trebuie să fim cât mai conservatori,
dar, în acelaşi timp, cât mai eficienţi în terapie.
Colaborarea, cooperarea între rinolog şi
medici de alte specialităţi – alergolog, pediatru, medic de familie – are mare
importanţă, deoarece mulţi pacienţi au rinosinuzită cronică, 12–16% din populaţia
SUA, de exemplu, e afectată de această boală. Pacienţii cu probleme rinologice
sunt cei mai frecvenţi – infecţii acute, dar şi 
rinosinuzite cronice şi
recurente.
În
domeniul ORL, rinologia are cel mai
mare potenţial în viitor. Se dezvoltă o specialitate ce poate fi numită
rinoneurochirurgie, cu potenţial mare prin utilizarea endoscopului transnazal,
spre creier, aceasta va fi prezentată în cadrul unei reuniuni foarte
importante, organizate în 2012, în martie, la Viena, de prof. dr. Heinz
Stammberger: First global update of FESS
(functional endoscopic sinus surgery), the sinuses and the nose, ce se va
desfăşura concomitent cu al cincilea congres de chirurgie endoscopică a
creierului, bazei craniului şi măduvei spinării.
Prof. dr. Patrice
Tran Ba Huy (Paris)
Prima
oară, am fost invitat în România de prof. dr. Codruţ Sarafoleanu, în urmă cu 12
ani; apoi, el a făcut un stagiu la spitalul la care lucrez – Lariboisiere – şi
am păstrat legătura de-a lungul anilor. Am participat la diverse manifestări
medicale în România, iar colaborarea cu specialiştii români este una fructuoasă.
Tehnicile de chirurgie endonazală
permit acum şi abordarea bazei craniului, sunt mult mai puţin invazive decât
neurochirurgia clasică. Graţie progreselor instrumentarului, facem lucruri la
care nu ne gândeam în urmă cu un deceniu – abordarea tumorilor în condiţii de
minimă invazivitate, deci sunt mai puţine iatrogenii. Rinologia este în plină
evoluţie. Mai mulţi factori explică acest lucru: progresele 
imagisticii, ale
neuronavigaţiei, monitorizarea continuă. Ele permit creşterea ariei de aplicaţie
a gesturilor chirurgicale, minimizând iatrogenia şi, în paralel, progresele
farmacologiei şi ale radiochimioterapiei fac ca aplicaţiile chirurgiei să se
diminueze. Şi chimioterapia face, în sfârşit, progrese, au apărut noi molecule,
combinaţii ale lor; utilizată împreună cu radioterapia, a dus la creşterea
eficacităţii tratamentelor.
Prof. dr. Dan Fliss (Tel Aviv)
Am
plecat din România în 1963, acum e prima oară când sunt invitat în ţară la un
congres de specialitate. Domeniul meu de interes e chirurgia cervicofacială şi
a bazei craniului. Aici am prezentat două lucrări – abordarea deschisă a bazei craniului, bazată pe activitatea şi
experienţa mea de două decenii, abordare subcraniană a bazei anterioare a
craniului; cealaltă, reconstrucţia şi
rezecţia în orbită, în care am discutat despre calitatea vieţii după rezecţii
mari în aria cervicofacială şi a bazei craniului.
Tot
ce s-a făcut în ultimii 30 de ani în domeniu e relativ nou, prima descriere în
literatură a chirurgiei craniofaciale şi a bazei craniului datează din 1964. În
prezent, datorită instrumentarului şi introducerii de noi aparate, am ajuns la
un nivel foarte înalt în ceea ce priveşte rezecţia chirurgicală. Însă ne lipseşte
medicina bazată pe dovezi – încă nu ştim care sunt rezultatele operaţiilor
noastre din punct de vedere oncologic. Vrem să organizăm studii multinaţionale
pentru a vedea dacă rezultatele sunt bune. Tehnica chirurgicală e foarte
avansată – se fac lucruri imposibil de realizat cu douăzeci de ani în urmă – întrebarea
e dacă le facem cum trebuie – obiectivul proiectelor mele viitoare să obţinem
dovezi de nivelul I. Cu plăcere voi colabora cu specialişti din România – n-am
avut ocazia până acum, dar clinica mea e deschisă pentru orice iniţiativă.
Fiind şi preşedintele Societăţii Israeliene de ORL, voi face tot ce pot pentru
a coopera cu specialiştii români, inclusiv prin schimburi de rezidenţi. Tatăl
meu a fost tot orelist, şef de secţie la Spitalul „Parhon“ din Iaşi; şi fiul
meu e student la medicină, sper să continue tradiţia…
Prof. dr. Ion
Christian Chiricuţă (Limburg)
Actualmente,
activez ca profesor şi colaborez cu un centru din Hamburg. Mă ocup şi de
educarea tinerilor medici radioterapeuţi, prin cursuri de specializare.
Particip la acest congres cu două lucrări – prima e legată de bazele anatomice în imagistica actuală şi folosirea lor în elaborarea planului
de tratament. Avantajele, prin acest concept, sunt că se reduc efectele
secundare acute şi cronice şi se creşte controlul tumoral local. Aceste baze au
fost elaborate de-a lungul anilor – au fost preluate şi concepte de la profesorul
Bondor. Pe planul al doilea, mă ocup de nutriţia
pacientului canceros, lucru
extrem de important, neglijat din păcate în cam toate clinicile. În România
există un interes deosebit şi, în curând, la Braşov, se va desfăşura Conferinţa
Societăţii Române de Nutriţie Enterală şi Parenterală, condusă de dna conf.
dr.
Ioana Grinţescu, unde particip la o masă rotundă pe tema nutriţiei la
pacientului oncologic. Pacientul cu
cancer din sfera ORL are un trecut cu ceva consum de alcool, cu fumat, deci
efectele secundare sunt extrem de agresive, vine cu o pierdere în greutate de
10–15 kg, teoretic e netratabil. Trebuie făcut tratabil, cu hrănire din prima
zi, menţinerea ei pe durata tratamentului şi reeducare. Fără educarea nu doar a
pacienţilor, ci şi a medicilor care se ocupă de pacienţi oncologici, patologia
nu se poate rezolva. Sunt aspecte etice şi de profesionalism, dacă ele lipsesc,
nu mai este medicină. Majoritatea pacienţilor oncologici cu cancere de stomac,
esofag, pancreas merg cu pierdere în greutate, cel mai dramatic e la cancerul
ORL, dar şi cel bronhopulmonar. Aceşti pacienţi vor avea probleme foarte mari
dacă nu este luată în serios subnutriţia încă de la prima prezentare. Testul e
foarte simplu, se face o minimă evaluare nutriţională a pacientului, câte
kilograme şi în cât timp a pierdut, se măsoară înălţimea, greutatea, indicele
de masă corporală şi, toate datele sunt integrate într-o scală, ea arată şi
problemele, şi cum va răspunde la tratament – dacă aceste lucruri nu sunt
cunoscute, aruncăm banii pe tratament, efectul e zero: se pierd bani, toată
lumea e decepţionată.
Încă
din facultate trebuie învăţat acest concept de hrănire, pacientul e un tot
unitar. Mai mult de 50% din vârstnici sunt prin definiţie subnutriţi, au
depresie, nu mănâncă regulat, nu au dantură, pierd plăcerea de a mânca singuri
– un cerc vicios complex. Orice pacient nutrit costă un sfert din cât costă
unul subnutrit şi sunt efecte pozitive prin tratament. Prin nutriţie optimă se
obţine îmbunătăţirea calităţii vieţii. Am un proiect să conduc o clinică de
radioterapie în Bucureşti şi în echipa noastră e şi un nutriţionist. Vom încerca
să transpunem conceptele anterior prezentate. Radioterapia – în cancerul ORL –
e nelipsită, orice pacient oncologic trece prin secţie pentru tratamentul local
al bolii primare ori pentru tratamentul metastazelor osoase, pulmonare,
cerebrale, hepatice. Am constatat că în România au apărut cazuri de cancer
nazofaringian nediferenţiat, pe care noi în străinătate nu le vedem; eu le pun
pe seama poluării.
Dr. Andrei Marinescu (Winnenden)
Printre
punctele forte ale activităţii mele se situează şi operaţiile cu radiofrecvenţă,
am o serie de inovaţii în acest domeniu în instrumentar, în metodologie
operatorie. Am participat la masa rotundă despre tratamentul cu radiofrecvenţăîn sforăit şi în sindromul de apnee obstructivă în somn (SAS). Această metodă are mari avantaje 
– e
simplă, rapidă, minim invazivă şi eficientă, chiar dacă nu rezolvă toate
cazurile. Lasă poarta deschisă altor metode radicale, dacă nu are un succes
evident. Se aplică, de obicei, de primă intenţie în cazul sforăitului; în cazul
SAS, care e mai complicat, trebuie selectate cazurile. Colaborez din anii 2000,
constant, cu mulţi colegi, am susţinut cursuri în ţară, la Sibiu, Arad, Bucureşti,
Tg. Mureş. Multe clinici au preluat metoda, s-au dotat cu aparatura necesară.
Firma producătoare de instrumente create de mine are reprezentanţă în România.
Radiofrecvenţa este metoda pe care o aplic şi recomand şi la reducerea
cornetelor nazale în rinite hipertrofice, vasomotorii, reducerea hipertrofiei
de amigdale laringiene, palatine, în domeniul esteticii, ca metodă alternativă;
există şi posibilitatea de a trata şi riduri, nu mai vorbesc de reduceri de
tumori, tratamentul sângerărilor intranazale. Este un domeniu vast, cu o
dinamică foarte mare, în plină dezvoltare – sunt astfel de instrumente în toate
specialităţile, nu doar în ORL – şi în neurochirurgie, ginecologie; se
utilizează mai mult decât laserul, tinde să-i ia locul, e o metodă mai bună decât
laserul.
Prof.
dr. Codruţ Sarafoleanu
(preşedintele Societăţii Române de Rinologie şi
al Congresului)
Doream
ca acest congres să fie un succes nu pentru mine, ci pentru Societatea Română
de Rinologie. Consider că a fost un succes, deoarece am avut o participare
importantă – 250 de specialişti înscrişi, 50 de colegi din trei continente,
lista e lungă… Şi ei au remarcat prezenţa unui mare număr de tineri colegi care
doresc să se instruiască la un nivel înalt. Lucrările ştiinţifice prezentate au
avut o calitate deosebită, lucru apreciat atât de participanţii străini, dar
mai ales de colegii din România. A fost un congres interactiv, în care tinerii
au pus întrebări, şi-au exprimat opiniile, au discutat cu profesorii din străinătate,
au beneficiat de experienţa lor, de sfaturile pe care aceştia le-au dat. Temele
au fost cele clasice de-acum, dar aş insista asupra progreselor tehnologice
legate de rinosinuzitele cronice şi de chirurgia acestora, chirurgia bazei
craniului şi ceea ce facem de câţiva ani în România – abord interdisciplinar al
patologiei infecţioase, inflamatorii şi tumorale a căilor respiratorii
superioare. Au participat şi colegi alergologi, pneumologi, pediatri. La lucrările
libere m-au onorat cu prezenţa şi colegii de la Facultatea de Medicină Dentară,
de la Chirurgie oro-maxilo-facială. Iată, ne-am întregit cumva lista de colegi
care ne ajută în demersurile noastre terapeutice zilnice şi, de asemenea, şi
noi îi ajutăm când au nevoie de serviciile medicului orelist. Colaborarea ar
trebui să funcţioneze peste tot, dar în România există dezavantajul că nu avem
spitale cu toate specialităţile – atunci colaborarea ar fi mult uşurată;
pacientul, uneori, trebuie să se plimbe între două-trei spitale. Deocamdată,
astea sunt condiţiile, dar noi încercăm
să dezvoltăm această colaborare nu doar
în Bucureşti, unde am început de cel puţin zece ani, ci în toate centrele
universitare. E dezideratul medicinii actuale: fără colaborare interdisciplinară,
fără echipa terapeutică nu se mai poate face o medicină modernă; nu mai există
păreri personale, ci opinia echipei, mai multe minţi care au puterea unei
decizii terapeutice corecte.
Suntem
o societate deschisă tuturor colegilor din întreaga ţară. Iaşiul a avut o
participare extrem de importantă şi îi mulţumesc profesorului Dan Cobzeanu
pentru că şi-a mobilizat colaboratorii; de asemenea, Tg. Mureş, Constanţa şi
Craiova. Asta arată că am reuşit să le transmitem mesajul nostru clar de
prietenie şi de dorinţă de a constitui o societate modernă, structurată după toate
normele societăţilor de profil. Faptul că ne-am afiliat la aceste două societăţi,
europeană şi mondială de rinologie, cred că atârnă foarte mult în decizia
colegilor de a fi alături de noi şi de a ne dezvolta pe principiile corecte ale
colaborării cu colegi din străinătate, cu cei din alte specialităţi.
Am
avut cursuri instrucţionale, au venit maeştri care îşi împărtăşesc experienţa
lor, cu nenumărate cazuri şi foarte bine definită, colegilor mai tineri; am
organizat mese rotunde, schimb de idei, controverse din care apar ideile bune.
Salut această colaborare şi cordialitate cu care îşi adresează întrebările şi
criticile constructive. Au fost workshopuri, s-au prezentat lucrări video, o
patologie anume şi s-a discutat despre posibilităţi terapeutice, alte variante
decât ei au ales în respectivele cazuri. Am avut şi sesiuni de comunicări
libere, importante pentru colegii tineri şi pentru rezidenţi. În urma acestor
sesiuni am selectat şi trei câştigători – tineri rezidenţi cu lucrările cele
mai bune, după părerea evaluatorilor din clinici de renume din Europa; cei trei
moderatori care au acordat premiile le fac onoarea tinerilor noştri să-i
primească pentru stagiu practic de o lună în clinicile dumnealor. Toate
cheltuielile de transport şi cazare acolo le va plăti societatea, care e
deschisă şi pentru cei care vor să înveţe.
Adunarea
generală a SRR, desfăşurată acum, a fost un prilej de bucurie pentru mine,
deoarece, după un an de la înfiinţare, avem 150 de membri, un număr foarte
important în condiţiile în care, în momentul acesta, în România, suntem 750 de
medici specialişti ORL. Am avut cvorum – peste două treimi din membri au
participat. Raportul meu a inclus faptul că avem patru numere ale revistei,
editată în limba engleză integral, care a obţinut creditarea CMR, este în
evaluare la Index Copernicus şi la MedLine, ceea ce ne arată că suntem pe
un drum bun. Am stabilit şi următorul congres, pentru 2013, organizat de prof.
dr. Dan Cobzeanu – sperăm să fie şi mai mulţi participanţi decât acum.
Am mai
discutat probleme curente legate de activităţile pe care le vom organiza –
cursuri de perfecţionare postuniversitare creditate de CMR şi de universităţile
organizatoare, atât în Bucureşti, în clinica mea, în martie şi octombrie, cât şi
la Iaşi, în aprilie şi noiembrie 2012. Consider că obiectivele cu care noi am
lansat SRR sunt îndeplinite şi vor fi dezvoltate; în plus, vrem să publicăm în
continuare articole interesante şi de valoare ştiinţifică în revista noastră şi
am participat activ la Congresul Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică
(ARCE), organizat de prof. dr. Mircea Beuran, la Bucureşti – SRR e printre
organizatori. Personal, sunt de mult timp membru ARCE – Asociaţia a fost înfiinţată
în urmă cu zece ani de prof. dr. Irinel Popescu – dar acum, din punctul de
vedere al SRR, am intrat cu drepturi depline, ca şi celelalte societăţi ce se
ocupă de chirurgie endoscopică.
Am
avut prezentări legate de patologia infecto-inflamatorie a sinusurilor –
rinosinuzite cronice – şi m-am referit la indicaţiile actuale ale chirurgiei,
apoi legat de patologia alergică – rinitele alergice şi comorbidităţile lor –
chirurgia de graniţă, respectiv a căilor lacrimale, a bazei craniului şi a
orbitei.
Dezvoltarea rinologiei e la un nivel destul
de bun – avem încă unele dificultăţi legate de dotări, nu mă refer aici la cele
patru centre care în acest moment fac o chirurgie endoscopică sinusală de
calitate, ci la faptul că ar trebui să existe o trusă de endoscopie ORL în
fiecare spital judeţean. E treabă de politică sanitară, dar acesta ar fi pasul
următor şi SRR va încerca – probabil tot prin mine, care sunt şi secretarul
Comisiei consultative de ORL a Ministerului Sănătăţii – să sensibilizăm
forurile ierarhic superioare în această idee. Chirurgia generală a făcut-o şi,
iată, dotarea în laparoscopie a fost mult mai rapidă. Asta încercăm şi noi să
facem. Degeaba organizăm cercuri, workshopuri şi şcolim oameni, dacă nu au cu
ce să lucreze. Rinologia se va dezvolta şi din punctul de vedere al
tratamentului medicamentos, pentru că peste tot în lume tendinţa este de a face
tratamente mai puţin agresive, care să nu interfereze cu calitatea vieţii
pacientului.
Colaborăm cu
centre universitare din străinătate – am fost membri în două proiecte de
cercetare cu universitatea din Siena, cu departamentul condus de prof. dr.
Desiderio Passali, şi vrem să mai câştigăm proiecte, avem teze de doctorat în
desfăşurare în clinică pe tema polipozei nazale inflamatorii şi a infecţiilor
rinosinusale – subiecte care fac obiectul unor controverse şi care sunt dorite şi
de partenerii noştri din străinătate. De asemenea, avem propuneri de colaborare
cu universităţile din München şi Paris – ne vom dezvolta şi pe planul acesta,
dar nu vreau să promit, ci să vă anunţ că deja derulăm acele proiecte! 
