Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Reţele de experţi în neuroendocrinologie

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN vineri, 1 august 2014
 
 
 
 
 
 
Interviu cu prof. dr. Corin Badiu

 

În urmă cu un sfert de secol, Societatea Română de PsihoNeuroEndocrinologie (RPNES) organiza în aula Academiei Române un prim simpozion naţional. Aveau să urmeze alte reuniuni de profil, cu o cadenţă anuală, din care patru congrese (în 1996, 2000, 2004 şi 2009). Al cincilea congres naţional de neuroendocrinologie cu participare internaţională (2014) a fost condus de prof. dr. Mihail Coculescu, preşedinte de onoare RPNES, şi prof. dr. Corin Badiu, preşedintele executiv RPNES.

 

 

   – Care este scopul principal al reuniunilor RPNES?
  – Ne propunem, în principal, dezvoltarea unei reţele de specialişti din mai multe domenii, care să colaboreze la rezol­varea problemelor unui domeniu de nişă – psihoneuroendo­crinologia.
   – O nişă multidisciplinară.
  – Prin aceasta s-a caracterizat şi programul congresului. Au fost prezenţi psihiatri nu doar din domeniul clinic, ci şi din cercetare, din psihiatria biologică. Bazele genetice ale psiho­pato­lo­giei au fost discutate de prof. dr. Maria Grigoroiu-Şerbănescu, unul dintre cei mai proeminenţi cercetători din domeniul psihiatriei din România, iar tematica psihiatrică a fost completată de prof. dr. Dragoş Marinescu, conf. dr. Liana Dehelean. De asemenea, din zona fundamentală a cercetării la nivelul mecanismelor moleculare, au fost prezenţi dr. Mircea Ivan, un fost student al meu care acum lucrează în SUA, la Indiana University, şi prof. dr. Morten Møller, din Copenhaga.

 

Veriga lipsă

 

   – Cei doi au constituit partea de cercetare fundamentală, mai slab reprezentată în România, date fiind posibilităţile.
  – Cercetarea fundamentală necesită nu doar o tehnicitate avansată, echipamente adică, ci şi expertiză tehnică la toate eşaloanele de activitate. Dacă echipamentele încep să apară, problema vine din îmbinarea infrastructurii cu expertiza profesională. Nu avem tehnicieni de laborator. În prezent, pe post de tehnicieni lucrează oameni de vârf, doctoranzi sau oameni multiplu licenţiaţi, care în acelaşi timp dezvoltă tehnologii şi fac şi activitatea practică. În Occident nu e aşa, acolo sunt tehnicieni de laborator, asimilabili asistenţilor me­di­cali, care se ocupă de protocoalele practice; dezvoltarea tehnicii, interpre­tarea şi scrierea articolelor este reali­zată de experţi. În România, din păcate, aceeaşi persoană le face pe toate.
   – Practic, lipseşte un nivel, cel al tehnicienilor?
  – Da, lipseşte nivelul de tehnică elementară. În prezent, în locul lor lucrează oameni cu un standard profesional mult mai ridicat, care sunt decuplaţi de la activităţile de cercetare de vârf şi concepţie pe lucruri practice. E păcat, pentru că irosim o resursă de înaltă valoare. În clinică e la fel. Noi stăm să scriem bilete de ieşire, pe când, în Occident, medicul dictează biletul de ieşire, iar un dactilograf redactează apoi biletul, medicul doar corectează şi semnează. La noi însă, lipseşte un eşalon profesional.
   – Revenind la congres şi la domeniile reprezentate, cum a fost acoperită partea de neuro din psihoneuroendocrinologie?
  – Printr-o colaborare cu colegii neurochirurgi şi imagişti. De fapt, reţelele neuroendocrine au fost tema congresului – şi vorbim de reţele profesionale. Performanţa se obţine din abordare multidisciplinară. Pentru tumorile neuroendocrine, partea de diagnostic a fost acoperită de experţi în imagistică, precum dr. Virgil Ionescu, în vreme ce abordarea neurochirurgicală a tumorilor hipofizare a fost abordată de dr. Sergiu Stoica şi de specialiştii de la centrul de excelenţă în neurochirurgie din Spitalul „Bagdasar-Arseni“, dr. Vasile Ciubotaru şi dr. Ligia Tătaru.
   – Ajungem astfel la partea de endocrinologie. Ea a fost cel mai bine reprezentată, ca întotdeauna?
  – Da. şi de această dată am avut prezentări din toate centrele universitare din ţară. (...)

 

Delimitări arbitrare

 

   – Am văzut că multe lucrări au avut ca temă metabolismul.
  – Aceasta a fost a doua temă a congresului, „De la patologia metabolică la tumori neuroendocrine“.
   – Tocmai. Aţi avut invitaţi şi din diabetologie?
  – Nu... Am încercat să îi avem alături şi pe colegii diabetologi, dar programul congreselor noastre nu s-a potrivit. Congresul de diabet a fost cu o săptămână înainte de congresul RPNES, iar colegii diabetologi au trebuit să recupereze activitatea din clinică. Dar spiritul este, într-adevăr, de unire a specialităţilor, lucru care se reflectă curricular. În structura actuală a programei de endocrinologie există o bună suprapunere pe modulele complementare.
   – Câţi ani trebuie să se mai specializeze un endocrinolog pentru a deveni şi diabetolog?
  – Un an şi jumătate. La nivel european, acesta este standardul: diabetul este prima linie în performanţa profesională a unui endocrinolog. Şi revistele: cel mai mare impact clinic, în SUA, în domeniu îl are Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, deci nu e vorba doar de endocrinologie, ci şi de metabolism. Patologia metabolică nu include numai diabetul.
   – În ce măsură pot fi delimitate endocrinologia, metabolismul, diabetul?
  – Nu pot fi separate. Controlul metabolismului este realizat de hormoni, deci cunoaşterea lor este obligatorie pentru a putea stăpâni patologia metabolică. Ne dorim o unificare, dar sunt încă destule probleme. În plus, putem discuta de o supraspecializare nu numai în zona de endocrinologie vs. diabet, ci şi de endocrino­logie adulţi vs. endocrinologie pediatrică, pentru că profilul patologiei este diferit. În unele specialităţi, această separare s-a făcut deja: în neurologie, de exemplu. Patologia neurologică a adultului este predominant vasculară şi degenerativă, pe când cea a copilului este din cu totul alt spectru.

 

Reţele de experţi

 

    – Am observat că, pe lângă toate specialităţile amintite, la congresul RPNES a fost reprezentată şi geriatria. Cum se încadrează în nişa de care vorbeam mai devreme?
– Patologia vârstelor este impor­tantă. Deschiderea noastră este nu numai către geriatrie, ci şi către neonatologie. În cadrul reuniunii, am prezentat datele obţinute în programul naţional de screening al hipotiroidiei neonatale. Numărul de cazuri incluse în screening a crescut, în vreme ce numărul de cazuri diagnosticate a scăzut, dovadă că suportul iodat este mai bun. Deficitul de iod al mamei este principala cauză a hipotiroidiei neonatale.
   – Care este principala concluzie desprinsă în cadrul congresului RPNES?
  – În privinţa tumorilor neuroendocrine, este nevoie să dez­vol­tăm centre de excelenţă şi să direcţionăm pacienţii specific către aceia care tratează la un nivel înalt de performanţă această cazui­s­tică rară. Institutul Parhon este un exemplu în privinţa exper­tizei endocrine. Apoi, colegii din centrele de neurochirurgie. Rostul întâlnirilor noastre este, dincolo de exprimarea ştiinţifică, şi manifestarea disponibilităţii privind abordarea terapeutică a unor cazuri. În perioada următoare, ne-am propus să dezvoltăm aces­te reţele de experţi, extrem de importante pentru direcţionarea corectă a pacienţilor şi pentru rezolvarea operativă a cazurilor, care sunt totuşi rare.
   – Veţi dezvolta şi reţele internaţionale?
  – Suntem deja implicaţi în reţele internaţionale. Avem cazuri care depăşesc resursele terapeutice ale României şi atunci apelăm la ajutorul colegilor din străinătate.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.