Recenta conferinţă naţională de chirurgie de
la Sinaia (30 mai – 1 iunie) a marcat trecerea dintre primăvara şi vara
astronomică, ca un eveniment deosebit. Înainte de orice alt comentariu, se
cuvine să spunem că evenimentul se înscrie printre marile reuşite ale manifestărilor
ştiinţifice din ultima perioadă, luând în considerare amploarea, participarea şi organizarea,
atribute neîndoielnice ale unui eveniment de înaltă ţinută ştiinţifică şi de
remarcabil nivel academic. Se dovedeşte, din ce în ce mai pregnant,
seriozitatea cu care Societatea Română de Chirurgie, alături de societăţile
savante surori, abordează problematica specialităţii, ca şi apetenţa membrilor
săi pentru valorificarea şi comunicarea experienţei personale, pentru dialog şi
controverse benefice şi, în cele din urmă, pentru progres.
Nota dominantă a manifestării a fost, fără
îndoială, prezenţa tinerilor, o realitate deosebit de tonică, nu numai ca
participare fizică, ci şi ca parteneri de dialog demni de luat în seamă. Am
remarcat, nu fără nostalgia firească a generaţiei căreia îi aparţin,
dezinvoltura şi aplombul cu care cei care ne iau locul şi reprezintă viitorul
chirurgiei abordează domeniile majore ale chirurgiei actuale, în ton cu
atributele stadiului modern al acesteia. Ca să nu rămân în aria unei teoretizări
sterile, de dragul teoretizării în sine, cum tematica dominantă s-a adresat
chirurgiei pancreasului, evoc una dintre trecutele noastre consfătuiri dedicate
pancreasului, în organizarea colegilor de la Giurgiu şi desfăşurată pe un vas
care a făcut, pe Dunăre, drumul până la şi de la hidrocentrala Porţile de Fier.
Ce diferenţă colosală între acea perioadă, în care (simplu amănunt),
duodeno-pancreatectomia cefalică pentru cancer figura doar ca o modalitate
cunoscută şi posibilă, în raport cu stadiul actual, în care intervenţia a
intrat în aria soluţiilor curente, cu cazuistici impresionante, ba permiţându-ne
să nuanţăm atitudinea şi rezultatele în raport cu abordul sau sacrificiile
vasculare concomitente. De asemenea, trebuie subliniată aria extrem de largă şi
acoperitoare a majorităţii domeniilor chirurgicale, ca şi a raporturilor în
permanentă redimensionare dintre chirurgia clasică faţă de chirurgia
miniinvazivă, din ce în ce mai agresivă, şi care nu şi-a epuizat încă limitele şi
posibilităţile.
Se cuvine să menţionăm volumul uriaş de
materiale menţionate în program şi marea varietate a modalităţilor de expunere şi
comunicare, concretizate în cele şase cursuri preconferinţă (cu 44 de teme),
trei mese rotunde, 25 de sesiuni de comunicări (cu un total de 107 lucrări
înscrise în program), gala de videofilme, sesiunile de postere (118 în total),
ca şi cele două sesiuni ale asistenţilor medicali şi tot atâtea ale studenţilor,
care au acoperit un spectru foarte larg al domeniului şi au reclamat folosirea
a şase săli de desfăşurare concomitentă a lucrărilor.
Nu putem să nu amintim şi ampla şi variata
secţiune expoziţională cu medicamente, materiale sanitare, aparatură,
instrumentar chirurgical, mobilier pentru sălile de operaţii, prezentările şi
lansările de carte, ca şi ambianţa adecvată a sălilor, a foaierelor şi a spaţiilor
anexă, elemente care fac plăcută participarea.
Se poate spune că recenta conferinţă naţională
s-a ridicat la nivelul şi valoarea unui adevărat congres şi chiar mi-am pus
problema continuării abordării actuale sau a programării anuale a congreselor
naţionale, aşa cum procedează şi alte societăţi europene. În ce mă priveşte,
consider că actuala atitudine este mai judicioasă, diferenţierea dintre congres
şi conferinţă fiind benefică. Conferinţele naţionale au o tematică axată în
principal pe un anumit domeniu, iar participarea oaspeţilor străini este mai
limitată, ceea ce permite SRC un grad de respiro,
înaintea congresului, cu cadenţă de doi ani, cu o tematică mai generală şi cu o
mai largă deschidere către chirurgia europeană şi mondială. În acelaşi timp,
preşedintele în exerciţiu al SRC are posibilitatea să se afirme în ambele
modalităţi organizatorice, ceea ce devine stimulator şi benefic.
Cu toate că vremea nu a fost la unison cu
atmosfera deosebit de caldă şi primitoare din interior, recent încheiata
conferinţă naţională a Societăţii Române de Chirurgie şi-a atins obiectivele
propuse, a marcat un remarcabil progres organizatoric şi faptic şi se înscrie,
fără îndoială, în tradiţia manifestărilor ştiinţifice ale Şcolii naţionale de
medicină.