Capitala a găzduit, în premieră pentru ţara noastră, Congresul regional al Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie (WPA), organizat în colaborare cu Asociaţia Română de Psihoterapie şi Psihiatrie, Societatea Naţională de Medicină Generală/Medicina Familiei şi Asociaţia Română de Sănătate Publică şi Management Sanitar, în parteneriat cu Asociaţia patronală a industriei de software şi servicii. Temele principale ale reuniunii au fost integrarea asistenţei primare, a sănătăţii mintale şi a sănătăţii publice, precum şi rolul catalitic al tehnologiei informaţiei şi comunicării în aceste domenii.

   Lucrările au debutat cu o conferinţă plenară a profesorului Dilip V. Jeste (Universitatea din California, San Diego): Creierul – rezilienţă, optimism şi înţelepciune. Trăsăturile psihologice pozitive, inclusiv cele din titlul prezentării, sunt foarte apreciate de societate, dar neglijate în cele mai multe cercetări biomedicale. Vorbitorul a discutat despre investigaţii recente, efectuate de grupul său de lucru, precum şi de alţi oameni de ştiinţă, în neurobiologie, precum şi despre implicaţiile clinice ale acestor trăsături. Studii pe mai multe mii de persoane vârstnice au găsit o relaţie puternică între aceste caracteristici şi autoevaluarea îmbătrânirii de succes. Studiile de asociere genetică au legat optimismul de gena receptorului oxitocinei şi variaţia 5-HTTLPR în SLC6A4, şi rezilienţa de genele 5-HTTLPR şi ale axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal. În ceea ce priveşte neurocircuitele implicate, cel al înţelepciunii poate include cortexul prefrontal (în special dorsolateral, ventromedial şi cingular anterior) şi striatul limbic. Mai multe studii au demonstrat că optimismul şi rezilienţa sunt asociate cu o mai bună sănătate mintală şi fizică şi longevitate, în special la persoanele în vârstă. Strategiile de management ce au consolidat rezilienţa au dus la reducerea consumului de alcool, iar sporirea optimismului a dus la creşterea aderenţei la farmacoterapie. Aşadar, prin consolidarea dezvoltării trăsăturilor pozitive, prin intervenţii psihoterapeutice, comportamentale, şi în cele din urmă biologice, ne putem îmbunătăţi sănătatea şi reduce morbiditatea şi mortalitatea. Vorbitorul a propus un nou model pentru psihiatria pozitivă a îmbătrânirii, care să se concentreze pe recuperare, promovarea îmbătrânirii cu succes, neuroplasticitate, prevenţie şi intervenţii pentru întărirea trăsăturilor psihologice pozitive precum rezilienţa, angajamentul social şi înţelepciunea.

Limite, dar şi oportunităţi

   Prof. dr. Norman Sartorius (Geneva) a discutat despre limite şi oportunităţi în îngrijirile de sănătate mintală din medicina generală. Psihiatria este definită ca o disciplină medicală care se ocupă cu prevenirea, recunoaşterea şi tratamentul tulburărilor mintale; de multe ori, este, de asemenea, văzută ca o disciplină care ar trebui să se implice activ în promovarea sănătăţii mintale. Cu toate acestea, ea este în multe feluri separată de celelalte specialităţi medicale. Dar există dovezi că utilizarea de tehnici dezvoltate de psihiatrie şi psihologie poate facilita şi îmbunătăţi rezultatele în multe boli somatice. În plus, prevalenţa comorbidităţilor bolilor mintale/fizice este în creştere rapidă, iar controlul acestei adevărate epidemii necesită utilizarea cunoştinţelor medicale de psihiatrie şi alte abilităţi. Printre obstacolele ce împiedică colaborarea dintre psihiatrie şi alte discipline medicale se numără tradiţiile istorice, refuzul de a accepta o redistribuire a resurselor, refuzul de a învăţa ş.a.

Depresia şi bolile cardiovasculare

   Aceasta a fost tema prezentată de prof. dr. Charles Nemeroff (Universitatea din Miami). Relaţia strânsă bidirecţională dintre depresie şi bolile cardiovasculare (BCV) este bine stabilită. Depresia majoră este un factor de risc independent pentru dezvoltarea bolii coronariene, iar pacienţii deprimaţi prezintă un rezultat semnificativ mai prost în ceea ce priveşte morbiditatea şi mortalitatea ca urmare a evenimentelor cardiovasculare acute, inclusiv infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă, chirurgie valvulară cardiacă şi hipertensiune sistolică izolată. În plus, pacienţii cu BCV au un risc crescut de depresie şi suicid. Mecanismele fiziopatologice care stau la baza vulnerabilităţii crescute pentru BCV la pacienţii cu depresie includ: inflamaţie crescută, evaluată prin măsurători de citokine şi proteină C-reactivă; creşterea coagulării, cu modificări în mai multe etape din cascada de coagulare, inclusiv activarea trombocitelor şi agregare; stres oxidativ crescut; o reducere a celulelor progenitoare endoteliale. Identificarea precoce a pacienţilor cu depresie, prevenirea BCV, şi – atunci când este cazul – tratamentul agresiv al depresiei sunt obiective importante şi realizabile, crede profesorul american.

Sindromul metabolic în psihiatrie

   Persoanele cu boli psihice grave (schizofrenie, depresie sau tulburare bipolară) au o stare de sănătate fizică mai proastă şi speranţă de viaţă mai redusă în comparaţie cu populaţia generală. Prof. dr. Hans-Jürgen Möller (Universitatea Ludwig-Maximilian, Munchen) a discutat despre sindromul metabolic, ce necesită integrarea medicinii de familie, a psihiatriei şi a sănătăţii publice. Excesul de mortalitate cardiovasculară asociată cu schizofrenie şi tulburare bipolară este atribuit în parte unei creşteri a factorilor de risc modificabili pentru boli coronariene: obezitatea, fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială şi dislipidemia. Medicaţia antipsihotică şi, eventual, alte medicamente psihotrope, cum ar fi antidepresivele, pot determina creşterea în greutate sau agravarea altor factori de risc metabolici cardiovasculari. Pacienţii cu afecţiuni psihice pot avea acces limitat la asistenţă medicală generală, cu oportunităţi mai puţine pentru screeningul riscului cardiovascular şi prevenire decât ar fi de aşteptat într-o populaţie non-psihiatrică. De aceea, este necesar să se iniţieze o cooperare şi îngrijiri partajate între diferiţi profesionişti din domeniul sănătăţii şi să crească atenţia psihiatrilor şi a medicilor de familie faţă de îngrijirea pacienţilor cu boli mintale grave, pentru screeningul şi tratarea factorilor de risc cardiovascular şi diabet zaharat.

Screeningul depresiei în medicina primară

   În cadrul simpozionului cu această temă, a fost prezentat un studiu transversal, realizat de dr. Ileana-Mihaela Botezat-Antonescu şi colab., despre screeningul depresiei în medicina de familie şi corelaţia cu comorbidităţile în România. Acesta a urmărit să determine prevalenţa simptomelor depresive din ultimele două săptămâni, la pacienţii care au accesat serviciile de îngrijire primară, şi să evalueze relaţia dintre comorbidităţile asociate şi simptomele depresive. Chestionarul PHQ-9 a fost administrat la 1.710 pacienţi, care au accesat 25 de cabinete de asistenţă medicală primară din 13 oraşe. În plus, au fost colectate date de la medicii de familie. Simptomele depresive (scorul PHQ9 ≥ 10) au fost găsite la 14,33% din pacienţi, dar doar 8% din ei au fost îndrumaţi la psihiatru. Privind repartiţia pe sexe, 44,19% din femei şi 28,78% din bărbaţi au avut simptome depresive. Din aceştia, 55,80% femei şi 71,21% bărbaţi au avut simptome de depresie minime. Potrivit PHQ-9, în rândul pacientelor, 26,85% au avut simptome depresive uşoare, 10,57% – moderate, 5,14% – moderat-severe şi 1,61% au avut simptome depresive severe. La sexul masculin, 19,24% din pacienţi au avut  simptome depresive uşoare, 5% – moderate, 3,33% – moderat-severe şi 1,21% – simptome depresive severe. Bolile cardiovasculare au fost cele mai frecvente comorbidităţi asociate cu depresia – 972 de pacienţi (56,8%). Concluzii: comorbidităţile cardiovasculare au fost afecţiunile medicale cel mai frecvent asociate cu simptomele depresive. Medicii de familie ar trebui să intensifice eforturile de a recunoaşte depresia prin autoadministrarea foarte utilă şi rapidă a chestionarului PHQ-9, cel puţin pentru populaţia de risc.

Femeile şi viitorul psihiatriei

   Care este contribuţia femeilor la psihiatria academică? La această întrebare a răspuns prof. dr. Michaela Amering, de la Universitatea de Medicină din Viena. Numărul de femei în medicină şi în psihiatrie a crescut considerabil în ultimii 40 de ani, dar promovarea acestora în medicina academică este încă privită cu îngrijorare. Studiul prezentat explorează dezvoltarea reprezentării femeilor în rândul autorilor de publicaţii în trei reviste de psihiatrie de mare impact, între anii 1994 şi 2007. Articolele publicate de Archives of General Psychiatry, American Journal of Psychiatry şi British Journal of Psychiatry au fost clasificate în funcţie de caracteristicile cercetării psihiatrice şi în ceea ce priveşte genul cercetătorilor. Rezultate: în general, rata autoarelor a crescut de la 24,6% în 1994 la 33,6% în 2007. Cele mai mari creşteri ale acestei rate au fost găsite în cele mai relevante subiecte pentru o carieră academică: primul autor (de la 17,1% în 1994 la 35,3% în 2007) şi articole de cercetare originale (de la 18,4% în 1994 la 42,7% în 2007), precum şi publicaţii în domeniu cu creşterea cea mai proeminentă – neuroimagistica (de la 14,7% în 1994 la 43,2% în 2007). Procentul de femei ca autori de editoriale a crescut de la 13,5% în 1994 la 26,2% în anul 2007. Femeile ca editori, în 2007, sunt doar 29% (16% în 1994). Concluzii: în pofida progreselor considerabile, femeile sunt încă slab reprezentate în psihiatria academică.

Psihiatria socială

Noutăţile din DSM-5

Viziune pentru viitor Prof. dr. Eliot Sorel, copreşedinte al comitetului ştiinţific al congresului      Acesta este primul congres mondial care combină sănătatea publică cu medicina primară şi psihiatria, care abordează subiectul în manieră sistemică, sistematică şi integrativă. El analizează critic performanţa contemporană a sistemelor sanitare şi este în curs de a dezvolta soluţii pentru îmbunătăţirea lor, spre beneficiul populaţiei, al pacienţilor şi al practicii medicale. Aplicarea în practică a ideilor de aici trebuie să se desfăşoare pe câteva platforme: practica celor trei discipline menţionate, cercetare, formare şi politici de sănătate. Cum vedeţi, are loc implicarea WPA în Europa Centrală şi de Est în dezvoltarea psihiatriei în viitor. Este prima dată când congresul se desfăşoară în România, există un interes ce trebuie exploatat. Am deschis o poartă, să iniţiaţi să dezvoltaţi dialog continuu despre această temă, ea nu se rezolvă doar într-un congres, este un proces ce va dura 10–15 ani. Pentru a transforma un sistem sanitar la nivel local naţional sau global trebuie cel puţin unu-două decenii. Noi am făcut debutul, am prezentat o viziune, dar ea trebuie urmată de cei din România, din această zonă a continentului, e nevoie de entuziasm pentru a continua ideile.    Principiul networking brain research va redefini neuropatologia viitorului. Sunt două aspecte care mă animă, sunt interesat de sisteme şi de cum funcţionează ele, precum şi de acest aspect integrativ; sistemele funcţionează bine când sunt bine integrate. Fragmentarea este disfuncţională şi foarte scumpă. Până în secolul 21, fiecare ramură a medicinii avea un organ al ei: cardiologia – inima, nefrologia – rinichii. Creierul este organul psihiatriei, dar să nu fim seduşi de a redeveni reducţionişti, sănătatea şi afecţiunile sunt mult mai complex de descris din punct de vedere biologic, nu există numai o singură pistă care determină ceea ce numim bolile neuropsihiatrice. În plus, dacă vorbim de sănătate în general, sănătatea vieţii depinde de creier, de bunăstarea optimă. Am o idee pentru un proiect de cercetare privind mama şi copilul, perinatal. Dacă dorim să dezvoltăm cu adevărat lupta împotriva stigmei, prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, nu aşteptăm până oamenii s-au născut, trebuie început prenatal, în timpul gravidităţii, dar şi în primii ani ai vieţii.