Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Progresul în stroke

Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN vineri, 29 octombrie 2010

    Reuniune de tradiţie pentru Neurologia vasculară din România, Conferinţa Naţională de Stroke (AVC), ajunsă anul acesta la a XIII-a ediţie, constituie un punct de referinţă pentru evaluarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor de investigaţie şi tratament în accidentul vascular cerebral. Publicăm o trecere în revistă a progreselor înregistrate recent în acest domeniu, aşa cum au fost ele prezentate în cadrul conferinţei de la Bucureşti, dar şi concluziile ştiinţifice ale manifestării, formulate de dl acad. Constantin Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Stroke şi al reuniunii, într-un grupaj realizat de dr. Alexandru Trifan.  (...)

 
Sub egida Academiei Române, a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti şi a Institutului Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare
Bucureşti s-a desfăşurat, între 20 şi 22 octombrie a.c., a XIII-a Conferinţă Naţională de Stroke (AVC) cu participare internaţională, prestigioasă manifestare ştiinţifică organizată de Asociaţia Naţională Română de Stroke (AVC).
    În prima zi a reuniunii s-au organizat cursuri preconferinţă, cu următoarele teme: • Tratamentul hipertensiunii arteriale în stroke (AVC), susţinut de conf. dr. S. Tuţă • Monitorizarea cardiorespiratorie în stroke (AVC), curs prezentat de conf. dr. A. Nistorescu, dr. Carmen Bălescu şi dr. V. Moldoveanu • Tratamentul neurochirurgical în anevrismele şi malformaţiile vasculare cerebrale (prof. dr. A. V. Ciurea, dr. C. Toader) • Managementul bolnavului înainte de intervenţiile cardio- şi neurovasculare (acad. C. Popa).
    Materia ştiinţifică a Conferinţei a fost grupată în două capitole mari: sinteze şi un număr de 12 secţiuni.
    Capitolul de sinteze a fost deschis de prelegerea: Problema accidentului vascular cerebral (stroke) în 2010, susţinută de dl acad. Constantin Popa. Referindu-se la rezultatele întâlnirii principalilor lideri mondiali în domeniul stroke-ului (Synergium) din primăvara anului în curs, dsa a formulat paradoxurile progresului în această ramură medicală: • stroke-ul este prevenibil, totuşi incidenţa globală este în creştere. Aceiaşi câţiva factori majori de risc sunt responsabili pentru majoritatea problemelor de sănătate mondială, dar rămân necontrolaţi la majoritatea pacienţilor. Managementul factorilor de risc este cea mai ieftină şi mai uşor aplicabilă parte a cunoaşterii noastre, dar prevenţia este neglijată şi majoritatea mediilor de viaţă nu permit un trai sănătos • deşi au fost făcute multe progrese în înţelegerea citotoxicităţii, depleţiei de neurotransmiţători, stresului oxidativ, suferinţei mitocondriale, inflamaţiei şi apoptozei, acestea au fost obţinute în relativă izolare faţă de cunoaşterea obţinută pentru aceleaşi mecanisme care stau la baza altor afecţiuni importante cerebrale cum ar fi bolile Alzheimer şi Parkinson, epilepsia, scleroza multiplă, traumatismele cranio-cerebrale • deşi semnele stroke-ului sunt bine descrise, majoritatea populaţiei la risc nu le apreciază importanţa. În stroke ştim că timpul reprezintă creier, dar prea puţin creier ajunge la timp. Cu toate că accidentele ischemice tranzitorii (AIT) sunt o urgenţă, doar unul din 8 pacienţi cu un prim stroke a prezentat un AIT anterior. Stroke-ul silenţios este cel mai frecvent tip, afectarea funcţiei executive fiind principala manifestare, dar acest fenomen este practic necunoscut şi cogniţia rareori evaluată  • înţelegerea neurobiologiei leziunii cerebrale, a reparaţiei şi a plasticităţii a progresat, dar niciun medicament histoprotector sau historeparator nu s-a dovedit eficace • reabilitarea în stroke este eficientă, dar insuficient
disponibilă pentru majoritatea pacienţilor. Practici nedovedite, scumpe sau greşite continuă să consume resurse şi îngreunează studiul unor abordări mai eficiente din punct de vedere al costului.
    A doua lucrare importantă de sinteză a fost Neuroprotecţia în accidentele vasculare cerebrale ischemice în anul 2010 – prezent şi viitor, avându-l ca autor pe dl prof. dr. O. A. Băjenaru. Dsa a arătat că patul microcirculaţiei cerebrale reprezintă principala structură intermediară responsabilă de menţinerea homeostaziei celulare în creier. Funcţiile reglatoare ale acestei structuri sunt realizate în principal de endoteliul vascular, a cărui integritate este esenţială, deoarece acesta controlează atât tonusul peretelui vascular şi fluxul sanguin local, cât şi pasajul de substanţe nutritive şi al altor constituenţi biochimici la nivelul
barierei hematoencefalice (inclusiv al medicamentelor utilizate pentru protecţia ţesutului cerebral!). În condiţiile ischemiei acute, atât la nivelul peretelui vascular, cât şi al parenchimului subiacent acţionează o serie de mediatori biochimici apăruţi la nivelul ambelor structuri (vasculară şi cerebrală – care formează „unitatea neurovasculară“): citokine, factori proagreganţi, molecule de adeziune intercelulară ş.a. Aceştia sunt principalii mediatori ai inflamaţiei, disfuncţiei microvasculare locale şi leziunilor ţesutului cerebral. De aceea, tratamentul AVC ischemic acut nu se poate realiza cu adevărat dacă se ignoră aceste evenimente iniţiale la nivelul unităţii neurovasculare. În continuare a reieşit că o altă premisă esenţială, de care trebuie să se ţină seama în această abordare terapeutică, o reprezintă cunoaşterea în detaliu a perturbărilor care apar în lanţul de evenimente biochimice intracelulare cunoscute ca „mecanisme de semnalizare intracelulară“ şi care duc în cele din urmă la pierderea celulară masivă prin apoptoză, dincolo de zona iniţială de necroză focală ischemică, şi care constituie substratul major al extensiei zonei de infarct iniţial.
    O mare atenţie la acest congres a fost acordată Modificărilor morfofuncţionale ale crosei aortei în relaţie cu vârsta. Un colectiv prestigios de neurologi de la UMF Iaşi, condus de dl prof. dr. C. D. Popescu, a descris modificările de structură aortică la vârstnici: creşterea grosimii pereţilor şi modificarea compoziţiei lor. Aceasta din urmă presupune apariţia ateromatozei, degradarea ţesutului elastic, hiperproducţia de colagen, diminuarea conţinutului procentual de apă şi calcificarea. Modificările de formă şi dimensiuni se referă la creşterea diametrelor şi dilatarea unor segmente ale crosei sau trunchiurilor care se desprind din aceasta.
    Ateromul aortic este cunoscut ca sursă de embolie sistemică încă din prima parte a secolului XX. Totuşi, doar din momentul dezvoltării ecografiei transesofagiene a fost cunoscută adevărata sa prevalenţă şi frecvenţă la pacienţii cu stroke. Un up-to-date asupra acestei probleme se regăseşte în prelegerea Ateromul aortic şi stroke-ul (AVC) datorată dlor acad. C. Popa şi dr. M. Botezatu. Se indică rolul cauzal al ateromului aortic în stroke, se prezintă datele de epidemiologie, se face o evaluare diagnostică, se stabileşte prognosticul şi se precizează tratamentul în această importantă patologie cerebrovasculară care cade sub incidenţa atât a cardiologilor, cât şi a neurologilor. Se comunică în continuare trei situaţii particulare: 1) leziunile aterosclerotice ale arcului aortic şi recurenţa stroke-ului ischemic; 2) morfologia ateromului aortic şi riscul de stroke ischemic într-o populaţie multietnică; 3) asocierea dintre ateroamele mari ale arcului aortic şi semnalele microembolice, la pacienţii vârstnici cu stroke. Consecinţele sunt demne de luat în seamă: semnalele microembolice cerebrale (HITS) sunt semnificativ asociate cu ateroame aortice mari la pacienţii vârstnici cu stroke. Această observaţie poate susţine rolul cauzal al ateroamelor aortice mari în
stroke. Ateroamele arcului aortic au fost asociate cu un risc crescut pentru stroke ischemic la vârstnici din cauza potenţialului lor pentru embolizare în circulaţia
cerebrală. Totuşi, rolul cauzal al ateroamelor aortice pentru microembolismul cerebral la pacienţi individuali nu a fost clar stabilit, cu toate numeroasele studii caz-control şi încrucişate sau cercetări prospective de tip cohortă.
    Sunt examinate cu atenţie şi Particularităţi ale stroke-ului la femei (R. Homorodean şi colab.). Se menţionează că riscul total de stroke la femei este de 20%. Deşi incidenţa stroke-ului per total este mai mică la femei decât la bărbaţi, după vârsta de 65 de ani există o inversare progresivă a raportului bărbaţi/femei, sugerându-se rolul protector al hormonilor estrogeni. Femeile au o mortalitate mai mare după stroke şi tind a avea un prognostic mai prost în ceea ce priveşte dizabilitatea şi calitatea vieţii. De asemenea, femeile prezintă factori de risc specifici pentru stroke: sarcina, contraceptivele orale şi terapia hormonală de substituţie pentru simptomele menopauzei.



 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.