Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Prof. dr. Dorel Săndesc: „Ne vom gândi la un vornic pentru congrese“

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU joi, 18 aprilie 2013
   Experienţa congreselor medicale la care am participat m-a determinat să adresez profesorului Dorel Săndesc o întrebare indirectă privind selecţia lucrărilor propuse de autori – medici ATI. Nu mă aşteptam la o atitudine diferită de cele cunoscute la alte manifestări medicale.
   Răspunsul, după un moment de uşoară derută, a fost neaşteptat.
   – Ştiu că se practică. Poate că e utilă uneori şi o astfel de atitudine, nu cunosc determinările celorlalţi. În ce ne priveşte am considerat, pornind de la observaţii mai vechi, că dacă respingem lucrarea unui medic îl putem pierde şi mare lucru nu va învăţa din asta. Poate chiar se va considera nedreptăţit şi, ulterior, nu va mai avea nici o tragere de inimă să vină la congresele Societăţii. Mai degrabă îl lăsăm să expună cum se pricepe el… El se pregăteşte pentru participare, adună observaţii din clinică, le prezintă în plen şi se confruntă cu întrebările celorlalţi sau cu lipsa întrebărilor. Este pentru el un prilej de a învăţa. Or, rostul nostru este să le oferim oportunitatea să se perfecţioneze. Şi n-o poţi face decât lucrând şi prezentându-ţi rezultatele. Confruntarea cu ceilalţi e necesară. Nu numai activitatea ATI propriu-zisă presupune lucrul în echipă. Învăţarea în sine, conştientizarea lipsurilor şi performanţelor tale, dialogul verbal şi non-verbal cu ceilalţi îţi oferă repere, sunt factori esenţiali în construirea propriei personalităţi. Or, noi – Societatea Română de ATI – asta şi dorim.

Repere

   – Întotdeauna SRATI a folosit reuniunile anuale pentru a veni în întâmpinarea unor dorinţe, proiecte de anvergură, orga­nizând şi manifestări paralele, care să se deschidă spre viitoare colaborări. Ce aţi pregătit pentru anul acesta?
   – Al 39-lea Congres al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă (Sinaia, în perioada 15–19 mai 2013) va fi însoţit de câteva manifestări ştiinţifice, deja tradiţionale: al 7-lea Congres Româno-Francez de Anestezie şi Terapie Intensivă, al 5-lea Simpozion Româno-Israelian de Actualităţi în Anestezie şi Terapie Intensivă, al 12-lea Congres al Asistenţilor de Anestezie şi Terapie Intensivă şi al 11-lea Congres al Societăţii Române de Sepsis.
   – Veţi avea şi invitaţi din Republica Moldova?
   – Discutăm deja cu omologii de dincolo de Prut ca să organizăm şi un simpozion româno-român: numit poate „România dodoloaţă“. Anul acesta vor veni peste 60 de medici ATI din Republica Moldova. Au venit şi până acum, la celelalte ediţii, dar nu aşa de mulţi. Este un pas înainte pentru strângerea legăturilor între medicii ATI. Este o oportunitate pentru informare, comunicare şi iniţierea unor proiecte de colaborare – o poartă spre un viitor mai bun, împreună.

Suport internaţional

   – Cât de importantă este prezenţa invitaţilor din străinătate?
   – Vorbim, la fel ca şi în ceilalţi ani, de un congres naţional cu participare internaţională. Cu o diferenţă credem noi semnificativă: vom avea peste 53 de speakeri din alte ţări, fiecare dintre aceştia fiind specialist în adevăratul înţeles al cuvântului. Este, la noi, o situaţie fără precedent şi, din ce cunosc eu, foarte puţine manifestări naţionale din Europa se pot lăuda cu aşa ceva.
   – Ce ţări vor reprezenta aceşti speakeri?
   – Vor veni din SUA, Africa de Sud, Germania, Franţa, Anglia, Belgia, Austria, Italia, Israel. Şi, de asemenea, din toate ţările vecine. Unul dintre obiectivele noastre (ale SRATI) din ultimii ani a fost şi acela de a dezvolta relaţii de colaborare cu ţările vecine, ignorate până nu de mult, precum Republica Moldova, Ungaria, Serbia, Bulgaria. La această dată încă mai lipsesc Ucraina şi Rusia, dar purtăm discuţii şi cu ei. Avem contacte cu colegi din Slovacia, Slovenia, Cehia. A fost un obiectiv important pentru noi să reluăm şi să dezvoltăm aceste legături regionale. E nefiresc să ne ignorăm vecinii, mai ales că mulţi sunt remarcabili şi cu ei putem dezvolta mult mai uşor proiecte comune. Suntem într-o zonă cu asemănări culturale, tradiţii comune şi chiar cu un sistem sanitar care nu diferă foarte mult. Noi avem deja de mai mulţi ani colaborări, schimburi de experienţă şi poate că în asta stă şi succesul fără precedent avut de şcoala românească de ATI.
   – Ştiu că dv. aţi fost ales în comitetul societăţii mondiale de profil şi că sunteţi unul dintre cei trei reprezentanţi ai ţărilor din Europa.
   – Aşa este şi nu a fost rezultatul întâmplării sau unui algoritm. Pur şi simplu s-a votat, având contracandidaţi din ţări importante. Unul dintre motivele succesului SRATI şi al României a fost că reprezentanţii celorlalte ţări est-europene au înţeles necesitatea să fie şi ei reprezentaţi în board, realizând că într-o ţară cu probleme asemănătoare poate exista şi înţelegere şi interes pentru doleanţele lor. Au văzut şi ce rezultate am avut până acum. Doamna prof. dr. Daniela Filipescu va fi viitorul preşedinte al Societăţii Europene. E adevărat, noi, conducerea SRATI, am făcut un lobby intens şi iată a dat rezultate. S-a adăugat şi ideea, susţinută de noi, că Europa, dacă vrea să arate că este unită, trebuie să aibă un preşedinte al organismului profesional din Europa de Est. Şi este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Evident, şi congresele SRATI, cele anterioare, au avut un rol important, cu atât mai mult cu cât noi nu am avut sprijin guvernamental. Ne-am făcut cunoscuţi prin forţele noastre, e o recunoaştere a meritelor profesionale.
   – Ce legătură are valoarea profesională cu recunoaşterea din partea celorlalţi?
  – Autoritatea noastră profesională atrage şi participarea – şi internă şi internaţională şi în subsidiar recunoaştere, iar această recunoaştere impune deopotrivă respect şi în societate şi în instituţii din ţară. Fiecare pas nou devine punct de plecare pentru a merge mai departe…
   – E o vorbă: „banii la bani trag“. Aşa pare să fie şi în cazul SRATI: recunoaşterea atrage după sine un spor de recunoaştere şi autoritate.
   – Da, şi, de ce să nu o spun, şi responsabilitate mai mare. Aceasta înseamnă şi selecţie. Nu oricine poate ţine pasul. Şi dacă vrei să ţii pasul, te pregăteşti.

Lucrări de cercetare

   – Este încă devreme să vă pronunţaţi pentru anul acesta, dar câte dintre lucrările prezentate în congresul naţional al STRATI, mă refer la participanţii din ţară, au fost lucrări de cercetare?
   – Practic toate lucrările originale sunt lucrări de cercetare clinică, uneori fundamentală. Nu am o statistică acum. Au fost în cadrul congresului precedent câteva zeci de lucrări de cercetare, majoritatea cercetări clinice. Asta nu înseamnă că sunt mai puţin importante, ci din contră. Şi studiile asupra unor medicamente noi presupun, e strict necesar, studiul clinic. Sunt foarte multe medicamente care la studiile de laborator dau rezultate promiţătoare, au o bază teoretică deosebită, dar când se trece la faza clinică se constată că nu merg. Rolul cercetării clinice şi al observaţiilor clinice nu trebuie să fie subestimat. Există însă şi cercetări semnificative experimentale în anumite centre din ţară, s-au creat zone de interes, sunt deja rezultate.
   – De exemplu…?
   – În domeniul monitorizării – centrul de la Bucureşti, practic vorbim despre colectivul ATI din Institutul „C. C. Iliescu“, în domeniul cardio-protecţiei şi organo-protecţiei induse de anestezice este recunoscut centrul de la Timişoara, cât priveşte mediatori ai inflamaţiei s-a impus cu rezultate frumoase centrul de la Tg. Mureş. În domeniul alergiei – centrul de la Cluj-Napoca, referitor la pre­siunea intraabdominală – centrul de la Iaşi.
   – De ce este importantă presiunea intraabdominală? Am remarcat şi în congresele SRATI că numeroase lucrări dezvoltă tema presiunii intraabdominale.
   – Evoluţia stării patologice are foarte multe cauze. Inflama­ţiile, edemul şi altele se asociază creşterii presiunii intraabdominale şi se induce un cerc vicios, agravant: stază, ocluzie, edem cu creşterea presiunii abdominale, care, în sine, devine un pericol. Sindromul de compartiment abdominal, o presiune intra-abdominală crescută, este deosebit de serios, inducând la rândul lui alte complicaţii, agravând semnificativ prognosticul pacientului. Acest sindrom a devenit evident în ultimele două decade şi i se acordă foarte multă importanţă, există şi o societate mondială a sindromului de compartiment abdominal. Modul de prevenire şi atitudinea terapeutică în această stare clinică sunt importante. Ne mândrim că avem la noi în ţară asemenea preocupări şi, fireşte, lucrări în congrese, reacţii, interes activ din partea celor din străinătate. Avem cu ce să ne lăudăm. Mai este de exemplu, rolul ATI în transplant, transplantul de ficat, este colectivul Spitalului Fundeni, care are experienţă.

„Vornic“ pentru congrese

   – Dle profesor, o să vă adresez nu întâmplător o întrebare care, poate, o să vă surprindă. În obiceiurile populare legate de nuntă, cei care organizează, interesaţi de buna desfăşurare a evenimentului şi de ecouri în memoria comunităţii, caută şi numesc o persoană, „vornicul“, cu rol de animator: el invită localnicii, el introduce anumite momente care mai trezesc din amorţire nuntaşii, la un gest al lui se joacă găina sau se „dă darul“. Este un rol esenţial, acela de a ţine nuntaşii în priză. Care sunt „animatorii“ unui congres? Aveţi şi aici „vornici“?…
   – E o idee foarte bună, nu m-am gândit la un animator pus de organizatori. Pentru prezentator ar fi un stres în plus. Se încearcă, aţi văzut şi la congresele anterioare, sistemul de vot electronic. Aţi da medicamentul acesta? 80 la sută zic da, 20 la sută răspund nu. Apoi se afişează rezultatul pe monitor. Fiecare vede pe unde se află, dacă a dat răspunsul corect sau nu. Nu-l taxează nimeni, votul e anonim, fiecare se poate verifica în raport cu ceilalţi. Se încearcă mereu forme de animare a celor din sală. Unii merg pe scenarii clinice. Am reţinut însă şi ideea dv., ne vom gândi şi la un „vornic“ pentru congrese.
   – Am întâlnit o astfel de situaţie la un alt congres, când un specialist de marcă din străinătate fusese invitat pentru a adresa întrebări în direct celor care operau. Sigur, e stresant. Dar dintr-un astfel de stres înveţi.
   – Esenţial e cum obişnuieşti oamenii. Să-i convingi că e un program interesant, să oferi ceva care să-i atragă. Şi atunci, aţi văzut, la congresele noastre sălile sunt pline. Ideea dumneavoastră e bună. De asta se şi practică să ai moderatori – alţii decât prezentatorii – moderatori activi, interesaţi de dialogul cu autorul, cu sala. Vedeţi, lucrurile nu întotdeauna funcţionează. Un invitat din ţară se poate gândi că întrebând deranjează, sunt fel şi fel de situaţii. Dumneavoastră descrieţi un alt fel de moderator: rolul lui ar fi să facă vie manifestarea, să pună întrebări-cheie, să pună şi pe cel care prezintă în situaţia să vadă lucrurile din afară.

O altă dimensiune

   – Dacă ar fi să definiţi rolul acestui congres într-o formulare sintetică?
   – L-aţi definit deja în subtextul reportajului publicat anul trecut: este o cale de a deveni conştienţi de ceea ce suntem şi putem face. Fiecare dintre noi are o componentă individuală dar, la fel ca şi într-un aisberg, avem deopotrivă şi o parte mult mai importantă – care nu se află la vedere – componenta colectivă. Nu mai vorbim de echipă aici, vorbim despre ce înseamnă această specialitate în ansamblul ei – asistenţi, medici, cadre didactice universitare, echipe şi clinici de ATI, experienţă şi echipamente şi publicaţii ştiinţifice şi, dincolo de acestea, întreg contextul cultural-ştiinţific. Or, această dimensiune colectivă se actualizează doar prin astfel de întâlniri, naţionale şi internaţionale. Ne mişcăm, progresăm sau nu, în funcţie de cum ne raportăm şi cum participăm şi cum asimilăm experienţa celorlalţi. Iar congresele ATI sunt punctele nodale ale acestei evoluţii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.