Societatea Studenţilor
în Chirurgie din România (SSCR) a organizat recent workshopul „Basic Plastic
and Reconstructive Surgery Procedures“, axat pe tehnici de chirurgie plastică.
Găzduit de Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, workshopul a reunit timp de
trei zile câteva zeci de studenţi şi rezidenţi pasionaţi de chirurgia plastică.
Workshopul a fost
structurat în cursuri teoretice (în prima parte a fiecărei zile) şi prezentări
practice (după fiecare segment teoretic). Fiecare participant a avut propria
masă de lucru şi a beneficiat de instrumentar chirurgical. Instructorii au
realizat tehnicile chirurgicale la pupitrul central. Participanţii au reprodus
apoi fiecare manevră sub îndrumarea instructorilor asistenţi, insistându-se până
când fiecare a reuşit să le stăpânească. La finalul cursului practic,
participanţii au susţinut un test de evaluare. Workshopul a fost deschis de dr.
Şerban Popescu, şef de lucrări în cadrul Clinicii de Chirurgie plastică şi
microchirurgie reconstructivă a Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, cu o
scurtă introducere în chirurgia plastică. Au fost prezentate noţiuni de bază
precum instrumentarul specific şi ordinea aşezării acestuia pe
masă, urmate de
pregătirea materialului biologic pentru partea practică. Domnul dr. Popescu
ne-a demonstrat că anii de experienţă se văd nu în cantitatea de detalii
tehnice, ci în viziunea de ansamblu pe care un medic o are când prezintă un
subiect.
Dr. Ioana Sebe a continuat cu prezentarea
metodelor de acoperire a defectelor tegumentare: sutura directă, grefele şi
lambourile. A vorbit despre tipuri de sutură directă, diferenţele de
vascularizaţie între o grefă şi un lambou, clasificări, metoda de alegere a
unei proceduri în favoarea alteia, criterii de selecţie a pacienţilor candidaţi
pentru o astfel de intervenţie. Au fost prezentate grefele de piele libere,
„toată grosimea“, utilizabile pe suprafeţe mici în lipsa ţesutului de granulaţie,
alcătuite din derm şi epiderm, în absenţa balastului hipodermic, şi,
„despicate“, ce conţin epiderm şi derm în straturi variabile, utilizabile pe
suprafeţe mari, în plăgi granulare. S-au adus în discuţie şi metode de
prelevare cu îngrijirea patului donator, aplicare, fixare, urmărire
postoperatorie şi factori de eşec al grefelor.
Dintre lambouri au fost discutate cele cu
circulaţie întâmplătoare (plate şi tubulare), axiale, cu pedicul nutritiv
temporar sau permanent, precum şi alte moduri de clasificare în funcţie de compoziţie,
mecanism de deplasare, structură anatomică şi localizare.
Cursurile au fost interactive, cu
participare activă din partea studenţilor, iar prezentarea de cazuri clinice
din arhiva personală a doctorilor îndrumători a fost spectaculoasă.
În partea practică s-au exersat sutura simplă
discontinuă, lambourile în V-Y, U, rombic, precum şi lambouri avansate,
translatate şi rotate. Materialul biologic a fost reprezentat de aripi de pui şi
şuncă de porc. Studenţii au rămas în sediu până la ore înaintate ale nopţii,
din dorinţa de a obţine lambouri fără defect, chiar dacă au fost nevoiţi să o
ia de la zero cel puţin încă o dată.
A doua zi a workshopului a debutat cu un
curs despre arsuri susţinut de dr. Şerban Popescu. Studenţii au fost învăţaţi să
recunoască şi să evalueze diferite tipuri de arsuri, fiziopatologia din spatele
acestora, precum şi să aprecieze corect prognosticul de supravieţuire în funcţie
de factorii agravanţi. Li s-a prezentat o serie de obiective terapeutice care
trebuie urmărite în tratamentul arsurilor precum reechilibrarea cardiovasculară,
prevenirea disfuncţiilor renale şi gastrice, a infecţiilor. Lectorul le-a
explicat şi cum să ofere sprijinul psihologic atât de necesar unui pacient
sever afectat.
Strict din punct de vedere chirurgical,
studenţii au fost instruiţi în cei trei paşi esenţiali: intervenţia în fază
acută (escarotomii, grefarea arsurilor extinse), reconstrucţia precoce – prin
dirijarea procesului de maturizare cicatriceală, punând accentul pe funcţionalitate,
respectiv reconstrucţia finală, care vizează estetica leziunii.
Tot dr. Popescu a susţinut şi prezentarea
dedicată degerăturilor, care a urmărit aceiaşi paşi logici: fiziopatologie,
încadrare, clasificare, identificarea complicaţiilor şi instituirea
tratamentului adaptat. S-a pus accentul pe importanţa acordării unui sprijin
psihologic adecvat victimelor. Au fost atinse şi subiecte mai delicate, studenţii
fiind învăţaţi să conştientizeze şi să accepte că peste un prag leziunile nu
mai sunt compatibile cu viaţa, uneori chiar în condiţiile în care un pacient
s-a prezentat voluntar, conştient, la camera de gardă.
A doua parte a zilei s-a axat pe punerea în
practică a cunoştinţelor acumulate. S-a lucrat la plastia în Z şi W şi la
lambourile bilobate.
La finalul lucrărilor, dr. Frunză a vorbit
despre metodele de reducere a defectelor la nivelul feţei într-un curs
interactiv bazat pe cazuri clinice.
Un punct forte al workshopului a constat în
urmărirea explicaţiilor pentru lambouri predate atât de dr. Sebe, cât şi dr.
Frunză. Studenţii au avut ocazia să înveţe metodele diferite a doi specialişti
cu stiluri radical diferite de predare, ceea ce a eficientizat la maximum
procesul de învăţare.
În dimineaţa ultimei zile a programului de
formare, am debutat în forţă, sub îndrumarea dr. Bogdan Măciuceanu, cu clinica
plăgilor mâinii în funcţie de segmentele de inervaţie şi vascularizaţie
specifice. Apoi au fost prezentate principiile disecţiei şi suturii vasculare.
Tehnica suturii vasculare arătate s-a axat pe sutura în puncte separate şi
sutura surjet tip Carrel, anastomoze vasculare termino-terminale,
termino-laterale şi latero-laterale. A fost ilustrată şi tehnica reconstrucţiei
arteriale, cu interpunere de venă autologă, venă spiralată – arteră autologă,
proteze din PFTE sau proteza confecţionată din pericard.
Programul a continuat cu principiile
reconstrucţiei nervilor periferici şi explicaţia apariţiei „defectului de
nerv“. La un defect mai mare de 3 cm, studenţii au fost învăţaţi să opteze
pentru grefele nervoase, cu respectarea celor patru elemente-cheie ale
procesului de grefare: tensiunea cât mai mică la nivelul liniei de sutură,
întinderea postoperatorie minimă, bine controlată, cunoaşterea faptului că
epinervul reprezintă principala sursă de proliferare conjunctivă postoperatorie
şi înţelegerea mecanicii nervului: regenerarea nervoasă este mai reuşită dacă
se folosesc grefe de 2 cm cu două anastomoze, fără tensiune. A fost prezentat şi
un caz clinic de secţionare severă cu distrugerea nervilor median şi ulnar,
tratat chirurgical prin grefare de nervi, cu funcţie tenară redobândită şi
discriminare senzorială la două puncte de 10 mm, la 17 luni post-intervenţie
chirurgicală.
Tot dr. Măciuceanu a susţinut şi segmentul
de curs dedicat suturilor tendinoase: anatomia, ruptura, prognosticul,
vindecarea şi repararea unui tendon, tipurile şi tehnicile de sutură, precum şi
programul de recuperare postoperator. Studenţilor li s-a vorbit despre suturile
Kessler, Bunnel, Kessler modificat şi Pulvertaft cu exemple din clinică.În ultimul curs au fost introduse şi noţiuni
de estetică, prezentându-se mai multe tipuri de implanturi mamare.
Partea practică a zilei a fost dedicată
tenorafiilor, subiectul unanim preferat de studenţii participanţi.
Toţi profesorii au insistat pe importanţa
onestităţii în relaţia medic–pacient, menţinerea unui nivel ridicat de
demnitate umană şi menajarea psihicului pacienţilor. Doctorii au avut şi rolul
de mentori, explicând cât de important este să îţi alegi meseria care te încântă
şi entuziasmează.
Dorim pe această cale să mulţumim Spitalului
Clinic de Urgenţă Floreasca şi doctorilor implicaţi pentru răbdarea şi
generozitatea de care au dat dovadă.
