În perioada 20–23 iunie 2015, s-a desfăşurat
primul congres al Academiei europene de neurologie (European Academy of Neurology
– EAN). Nu întâmplător, profesorul Günther Deutschl, preşedintele EAN, a ales Berlinul
şi noul centru de congrese CityCube pentru primul congres EAN, organizaţia fiind
formată prin unificarea, anul trecut, a Societăţii neurologice europene (ENS) cu
Federaţia societăţilor europene de neurologie (EFNS), din aceasta făcând parte
şi Societatea de Neurologie din România (SNR).
Organizarea congresului a pornit de la interesul
neurologului generalist (cum suntem toţi neurologii din România) de a se perfecţiona
şi al neurologului specialist de a se dezvolta într-un anumit domeniu. Adresabilitatea
a fost atât către neurologii tineri, în formare, cât şi către cei mai experimentaţi,
acoperind toate domeniile importante ale specialităţii noastre.
Mulţi dintre cei peste 240 de lectori au fost
personalităţi de prim rang în diverse domenii ale neurologiei. Programul dens, desfăşurat
în paralel în mai multe săli, a cuprins opt simpozioane şi o sesiune plenară, 25
de cursuri de educaţie medicală, 79 de sesiuni de postere (cu peste 1.500 de lucrări,
toate în format electronic), 23 de workshopuri tematice, 26 de sesiuni de prezentări
orale, cinci sesiuni speciale şi 17 simpozioane-satelit. Informaţie bogată, activitate
ştiinţifică intensă, lume multă. Au fost aproape 6.400 de participanţi din 106
ţări.
Participare
activă a neurologilor români
Delegaţia României a fost numeroasă, iar în
plan ştiinţific a fost prezentă cu 37 de postere în cadrul a 29 de sesiuni. Multe
dintre aceste lucrări au reflectat activitatea tinerilor rezidenţi sau specialişti
neurologi din toate centrele universitare româneşti, acoperind cele mai variate
domenii ale neurologiei. Două lucrări au fost prezentate şi la competiţia tinerilor
neurologi.
Conf. dr. Cristina Tiu (Spitalul Universitar
de Urgenţă Bucureşti) a susţinut cursul intitulat „Accidente vasculare criptogenice“,
ea fiind şi preşedinta unei sesiuni de postere pe tema sclerozei multiple. Conf.
dr. Cristina Panea (Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti) a fost director
de curs şi lector la „Managementul fluidelor şi electroliţilor“, dar şi preşedinta
unei sesiuni de postere cu tema „Tulburările de somn“. Dr. Cristian Falup-Pecurariu
(Braşov) a fost preşedintele sesiunii de prezentări orale „Mişcări involuntare“,
iar dr. Monica Moarcaş (Braşov) a prezidat o secţiune de postere pe tema bolilor
cerebrovasculare.
Noutăţi
terapeutice în boala Parkinson
Tematica s-a axat pe noutăţile din fiziopatologia,
diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor neurologice. La secţiunea „Mişcări involuntare“,
de exemplu, au fost prezentate noutăţi privind tratamentul bolii Parkinson, un domeniu
în care s-au realizat numeroase cercetări clinice în ultimii 15 ani. Două molecule
au fost recent aprobate de Agenţia europeană a medicamentului (EMA) şi sunt în curs
de comercializare: safinamida, un nou inhibitor MAO-B, şi opicapona, un nou inhibitor
de catecol-O-metil-transferază (COMT) cu acţiune prelungită şi administrare în priză
unică zilnică de 50 mg, medicamente pentru care şi noi, prin activitatea depusă
în studiile clinice desfăşurate în România, am participat activ la testarea eficacităţii
şi tolerabilităţii acestor molecule.
De asemenea, a fost prezentată acţiunea benefică
a combinaţiei oxicodonă/naloxonă în durerea cronică din boala Parkinson şi a pimavanserinului,
un agonist invers al receptorilor 5HT2A, util în tratarea halucinaţiilor şi a psihozei
acestor pacienţi (medicament ce ar putea înlocui clozapina şi/sau quetiapina, având
mai puţine efecte secundare, reduse ca severitate).
S-au prezentat, de asemenea, efectele pozitive,
promiţătoare, ale unui medicament aflat încă în studiu, ce conţine L-dopa-carbidopa
cu eliberare prelungită, dar şi ale produsului ND0612 L-dopa-carbidopa cu injectare
subcutanată (infuzie cu pompă). E foarte activ domeniul de cercetare pentru substanţele
ce ar putea rezolva dischineziile induse medicamentos. În ceea ce priveşte tratamentul
prin stimulare cerebrală profundă, se dezvoltă o tehnică imagistică PET nouă, care,
folosind anumiţi markeri metabolici, ar putea prezice probabilitatea ca pacientul
să dezvolte apatie. S-a vorbit şi despre rezultatele investigaţiilor IRM funcţional
pentru tulburările de somn REM ce preced diagnosticul sau sunt prezente în cadrul
bolii Parkinson.
Mecanisme
şi tratamente în scleroza multiplă
În scleroza multiplă (SM), s-au înregistrat
progrese importante în elucidarea mecanismelor fiziopatologice, implicarea celulelor
T şi B, a mecanismelor inflamatorii (influenţate de tratamentele deja cunoscute)
şi a celor neurodegenerative, a leziunilor oxidative şi mitocondriale şi a deficienţelor
de remielinizare ce survin în a doua parte a evoluţiei bolii.
S-au prezentat rezultatele cercetărilor asupra
anticorpilor anti KIR1.4, fenotipului genetic în SM şi factorilor de mediu ce ar
putea influenţa apariţia bolii. Au fost prezentate indicaţiile tratamentelor deja
consacrate, dar şi ale celor nou introduse pe piaţă, algoritmi de tratament, clasificări
şi terminologii noi (cum ar fi NEDA-4 – lipsa dovezilor de activitate a bolii),
s-a insistat asupra
atrofiei corticale şi afectării cognitive în SM, necesităţii
efectuării măsurătorilor structurilor cerebrale la examenele IRM (specialistul în
neuroimagistică este absolut indispensabil, dar, din păcate, în acest segment România
este deficitară).
Se propun medicamente cu rol neuroprotector
(ex.: fenitoina, vitamina D) sau, pentru formele progresive, neinfluenţate de medicaţia
imunomodulatoare (ex. biotina), programe de recuperare şi antrenamente, stimulare
cerebrală. Tratamentele deja consacrate şi disponibile şi în România, interferonii
β1-a administraţi i.m. sau s.c. şi β1-b administrat s.c., glatiramer
acetat (varianta recent aprobată, prezentată la congres, în administrare de 40 mg
de trei ori pe săptămână, înlocuind administrarea zilnică), natalizumab, mitoxantrona
şi mai rar folositele ciclofosfamida, azathioprina, schimburi plasmatice, asociază
medicamente administrate oral (fingolimod, teriflunomid, dimetilfumarat) care încearcă
să le înlocuiască pe cele injectabile, având mecanisme complexe de acţiune şi fiind
uşor de administrat. Efectele secundare şi preţul ridicat le limitează pentru moment
indicaţiile.
Au mai fost aprobate de FDA alemtuzumab şi rituximab
şi sunt încă în studii laquinimod şi daclizumab ca medicaţie de primă linie şi daclizumab
şi ocrelizumab ca medicaţie de linia a doua. Este, de asemenea, în studiu de fază
2 un plasture cu mielină transdermică.
Aging
şi demenţă
La secţiunea „Aging şi demenţă“ s-a încercat
punerea la punct a terminologiei, se caută biomarkeri, în special în lichidul cefalorahidian,
cum ar fi raportul dintre proteina tau şi β-amiloidul 1-42 (valori mai mari
de 0,52 ar defini profilul Alzheimer), dar şi investigaţii imagistice PET pentru
detectarea amiloidului (pot detecta amiloid şi la persoane sănătoase).
Se studiază, de asemenea, posibilitatea imunizării
pacienţilor cu boală Alzheimer, administrarea de aducenumab pentru reducerea plăcilor
de amiloid şi ameliorarea cogniţiei, realizarea unor programe de exerciţii fizice.
Pentru encefalitele autoimune este necesar diagnosticul
precoce şi tratamentul prompt, chiar şi fără identificarea anticorpilor, ţinând
cont că doar 53% din pacienţi au EEG anormal. Afecţiunea este mai frecvent întâlnită
la femei şi se manifestă cu deficite cognitive, psihoze, dizautonomie.
Neurogenetică
A fost organizată şi o secţiune de neurogenetică,
domeniu în mare dezvoltare în prezent. Pentru un caz de diskinezie familială cu
miokimie facială cu mutaţie ADCY5 identificată se recomandă propranolol, iar pentru
boala Duchenne se recomandă trecerea de la terapia cu steroizi (deflazacort, prednison)
la cea moleculară – tratament genetic (ataluren). Dacă în ceea ce priveşte studiile
clinice şi dezvoltarea de molecule noi pentru tratamentul bolii Parkinson sau al
sclerozei multiple România a fost şi este foarte activă, cu domeniul geneticii nu
prea ne putem lăuda deocamdată.
AVC şi
rezistenţa la aspirină
În domeniul accidentelor vasculare cerebrale (AVC) au fost interesante lucrările
referitoare la accidentele vasculare generate prin disecţie de artere vertebrale
sau compresii prin sprijinirea capului în hiperextensie pe chiuveta specială de
la coafor. S-a luat în discuţie posibilitatea rezistenţei la aspirină, a factorilor
de risc determinanţi şi a atitudinii în prevenţia secundară a AVC în acest caz.
S-au discutat relaţia dintre fibrilaţia atrială recent diagnosticată şi AVC de cortex
insular ce induce tulburări vegetative, dar şi utilitatea dezvoltării unor programe
educaţionale teoretice pe tema accidentului vascular cerebral pentru paramedici,
în vederea eficientizării intervenţiei de urgenţă a personalului de pe ambulanţe,
cu perfecţionarea în stabilirea diagnosticului, a intervenţiei terapeutice şi a
reducerii timpului necesar transportului la spital şi predării pacientului unei
unităţi specializate de stroke.
În epilepsie, pe lângă medicaţie, au luat amploare
intervenţiile chirurgicale. Se caută şi aici biomarkeri, se face neurostimulare
şi stimulare vagală transcutanată, transcraniană directă şi stimulare cerebrală
profundă la nivelul talamusului.
Preocupări
EAN
Academia europeană de neurologie are ca obiectiv
important educaţia de specialitate a tinerilor neurologi. EAN a organizat, la Berlin,
25 de cursuri şi a acordat 80 de burse tinerilor neurologi ale căror lucrări ştiinţifice
au fost aprobate de comitetul ştiinţific; de asemenea, EAN a premiat câte doi neurologi
tineri participanţi la fiecare din cele două secţiuni de concurs de lucrări. Au
mai fost organizate examenul de competenţă europeană de neurologie, precum şi o
întâlnire privind modul de redactare a unei lucrări ştiinţifice.
