Celui care, în suferinţa sa îndelungată, îşi
încredinţează existenţa patului, nu-i vine de multe ori să creadă că acesta,
atât de blând şi comod, poate „muşca“. Dar aceasta este situaţia când apar
escarele. Ele există şi reprezintă o problemă extrem de serioasă, deoarece, fără
un tratament corespunzător, pot pune în pericol viaţa pacienţilor.
Identificarea la timp a escarelor înseamnă nu numai o scădere semnificativă a
costurilor de internare şi o reducere a cheltuielilor de tratament, dar şi
eliminarea unei ameninţări vitale pentru pacient. Conferinţa Managementul
escarelor, desfăşurată marţi,
25 septembrie a.c., la Bucureşti, a reunit specialişti direct implicaţi în
acest domeniu. Laurent Bernier,
fondatorul portalului escarre.fr, a
fost expertul francez special invitat pentru a expune opinia sa cu privire la
managementul escarelor şi a moderat dezbaterile în cadrul evenimentului.
Primul
la cuvânt a fost reprezentantul pacienţilor, Gheorghe Tache, preşedintele
COPAC, care a vorbit despre suferinţa pacientului, cu laturile fizică şi
psihologică ale acesteia. Carmen Mazilu, preşedinta filialei Bucureşti a
OAMGMAMR, a prezentat câteva actualităţi în managementul pacienţilor cu escare,
din punctul de vedere al asistentului medical, în continuare făcând referire la
programul educaţional dezvoltat cu parteneri britanici, vizând pregătirea
personalului pentru îngrijirea pacienţilor cu colostomă, dar şi a celor cu
escare. Dr. Mircea Olteanu, reprezentând Asociaţia Spitalelor din România, a
prezentat cazul (şi tratamentul) unui copil cu escară la nivelul genunchiului,
produsă de un aparat gipsat montat defectuos. Trecând la aspectele doctrinare,
vorbitorul a afirmat că, pentru prevenţia şi tratarea escarelor, este nevoie de
o echipă multidisciplinară. Apariţia leziunilor cutanate de decubit reprezintă
un eveniment-santinelă, un semnal de alarmă privind calitatea îngrijirilor.
Vina nu trebuie însă atribuită, aşa cum se făcea în deceniile precedente,
persoanelor incompetente, pentru că acestea pot fi îndepărtate ca un măr
putred. Sistemul este cel în suferinţă şi trebuie reformat. Folosindu-se de o
metaforă, vorbitorul a declarat că propune o conferinţă care să se ocupe de...
escara sistemului nostru de sănătate. Sunt necesare ghiduri occidentale pentru
prevenirea şi tratamentul leziunilor de decubit.
Roxana
Horeica, director de nursing la Hospice „Casa Speranţei“ Braşov, a prezentat
abordarea holistică şi managementul ulcerelor de decubit. A fost prezentată fişa
de evaluare a riscului de apariţie a escarelor şi scala de urmărire a
leziunilor cutanate de decubit. Conf. dr. Elena Copaciu, şefa Clinicii ATI din
Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi preşedinta Asociaţiei Române
pentru Studiul Durerii, a evaluat statistic prezenţa escarelor la cca 3–15% din
bolnavii spitalizaţi, dar la 50% din cei internaţi în secţiile de terapie
intensivă. Dr. Ioana Ioancio, de la Clinica de geriatrie, gerontologie şi
psihogeriatrie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă „Elias“ Bucureşti,
a vorbit cu aplomb despre evaluarea şi managementul escarelor de decubit la
pacienţii cu demenţă. Sfătuind la evitarea termenului „stigmatizant“ de demenţă şi înlocuirea sa cu deficit cognitiv, vorbitoarea a arătat că,
la vârstnici, escarele au condiţii favorizante de apariţie. În primul rând –
imobilitatea şi îmbătrânirea pielii; apoi – malnutriţia protein-calorică. În
plus, alterarea statusului cognitiv se asociază cu imobilitate şi incontinenţă.
Numeroasele comorbidităţi ale vârstnicului sunt asociate nefast cu statutul
socioeconomic scăzut, dar şi cu lipsa suportului familial şi emoţional.
Deficitul senzorial, delirul, riscul la cădere, medicaţia neadecvată care
produce confuzie sunt elemente adjuvante în producerea ulcerului de decubit. Un
loc important în intervenţia sa l-a ocupat expunerea şi explicarea scalelor de
escară, monitorizarea malnutriţiei, urmărirea agravărilor stărilor cognitive şi
comportamentale astfel încât evaluarea psihologică a pacienţilor cu risc de
escară să constituie un demers absolut obligatoriu.
Alte teme propuse dezbaterii: „Sunt
escarele... un rău necesar?“, „Escara – punctul de vedere al medicului
dermatolog“, „Escarele nou-născutului, dermatita de scutec“, „Utilizarea
scalelor pentru evaluarea riscului de escară. Utilitatea evaluării statusului
cognitiv la pacienţii vârstnici“, „Algoritmul decizional şi alternativele
chirurgicale în tratamentul escarelor – rolul chirurgiei plastice în
managementul de îngrijire“, „Ulcerele de presiune“.
