La Viena, între 24 și 27 mai, s-a desfășurat Congresul de insuficiență cardiacă (IC), organizat de Societatea europeană de cardiologie (ESC) prin grupul său tematic de lucru. Reuniunea a inclus și Congresul mondial de IC acută. Congresul de IC, organizat anual de ESC, a fost găzduit la Paris în 2017, iar cel din 2019 va fi găzduit la Atena. Sloganul acestui an a fost „Repertoriu clasic, instrumente moderne”, parcă în acord cu tradiția muzicală a acestui oraș minunat.
La congres au susținut conferințe sau au prezentat lucrări unii dintre cei mai prestigioși cardiologi ai ultimei jumătăți de secol. Începem enumerarea lor cu Eugene Braunwald, patriarh al cardiologiei mondiale, care se apropie de vârsta de 90 de ani. La Viena, orașul unde s-a născut, a susținut la acest congres cinci conferințe. Întrebat, într-un interviu, ce ar alege dacă ar avea astăzi 25 de ani și și-ar începe acum cariera de cardiolog, a răspuns, fără ezitare, că ar alege genetica. Una dintre conferințele sale s-a și adresat acestui subiect. El a atras atenția că puține boli se bazează pe anomalii ale unui număr mic de gene. În acest sens a și analizat unele cardiomiopatii. A subliniat însă că a aborda astăzi în manieră genetică boli ca hipertensiunea arterială, sindroamele coronariene acute sau aterotromboza ar fi o adevărată sinucidere științifică, deoarece toate acestea sunt influențate de anomalii prezente pe zeci de gene și cele mai sofisticate computere nu pot face față deocamdată acestei provocări. O altă personalitate care a conferențiat la Viena a fost Marc Pfeffer, profesor de cardiologie la Harvard, ca și Braunwald. Reamintim că, la monografiile auxiliare ale manualului Heart Disease al lui Brauwald, Pfeffer a redactat capitolele de tratamente medicamentoase. În sfârșit, l-aș aminti printre participanți pe Bertram Pitt, profesor la Universitatea din Ann Arbor, Michigan, și conducător a numeroase studii clinice, în special din insuficiența cardiacă.
Au fost subliniate câteva idei noi la acest congres, dintre care unele vor constitui, poate, borne de hotar în cardiologie. Aș aminti doar trei. Prima este folosirea fierului în insuficiența cardiacă. Prima idee, mai veche, este că anemia prin lipsă de fier este una dintre cele mai frecvente comorbidități asociate insuficienței cardiace și ea nu este, de cele mai multe ori, urmarea pierderilor de fier, ci a blocării utilizării acestuia. Singurul tratament eficient astăzi și insistent recomandat în aceste cazuri este un singur preparat de fier injectabil, carboximaltoza ferică. Pe de altă parte, la congres s-a subliniat o idee nouă. Ca și hemoglobina, mioglobina, prezentă în mușchii striați și mușchiul cardiac, este, de asemenea, dependentă funcțional de molecula de fier. Studii clinice ca FAIR-HF sau CONFIRM au demonstrat că inotropismul cardiac scade în lipsa utilizării fierului chiar dacă nu există anemie concomitentă. De aceea, se sugerează că, în viitor, este posibil să se recomande tratament cu fier în insuficiența cardiacă fără anemie, dar cu blocaj al utilizării intracelulare a fierului.
Altă idee interesantă este folosirea unui polimer, denumit patiromer, pentru îndepărtarea excesului de potasiu la bolnavi cu reducerea ușoară sau moderată a funcției renale. Una dintre problemele majore care limitează tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie sau/și cu spironolactonă, atât de necesar la bolnavi cu insuficiență cardiacă și alterare moderată a funcției renale, este acumularea de potasiu. Studii clinice ca OPAL-HK sau PEARL-HF au arătat că patiromerul poate permite în mod semnificativ îndepărtarea excesului periculos de potasiu în astfel de cazuri.
În sfârșit, o a treia realizare care mi s-a părut importantă este utilizarea pe termen mediu și lung a unui stimulator cronic al sinusului carotidian, similar cu activitatea continuă a unui pacemaker. Procedura este denumită prescurtat BAT (baroreflex activation therapy) și a fost evaluată în studii clinice de fază III. Recomandările clinice actuale pentru astfel de terapii sunt pentru hipereflectivitatea sinocarotidiană cu sincope, pentru hipertensiunea arterială refractară la tratament și, foarte interesant și subliniat la congres, pentru insuficiența cardiacă refractară. În aceste din urmă cazuri, excesul de stimulare simpatică face rău, iar stimularea permanentă parasimpatică prin pacemaker sinocarotic restabilește un echilibru, cu rezultate pozitive clinic semnificative.
Au fost multe alte idei și rezultate clinice validate la congres. La o participare de peste 6.000 de persoane, congresul anual de insuficiență cardiacă nu este doar unul mare, ci și cu un nivel științific și profesional de maximă calitate. Veți avea mult de câștigat dacă veți urmări și ediția din 2019, de la Atena.
